468 matches
-
între frați se ardică făclia certei religioase. Schisma, pospăită pe dinafară și numai abia de catră împăratul, irupse fățiș în cler și popor c-o pornire îndoită și fără măsură, iar partidele întărîtate aruncau una asupra alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului, și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
supunerea clerului și poporului și încolo nici nu-i durea capul nici de patriarh, nici de sinodul lui, ba nu vrură să se retragă din demnitatea și puterea uzurpată nici atunci când mitropolitul în drept îi destitui și aruncă asupra lor anatema. În zădar s-adresă Ștefan Vodă c-o scrisoare proprie, trimisă prin protopopul Petru la patriarh cu rugămintea ca să recunoască pe acei episcopi neîndreptățiți. La o asemenea cerere, zicea răspunsul, nu se poate da deloc învoire, fiind anticanonică, în contra bisericei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
codru și spărgătorii de căsătorii; alungarea episcopilor fără drept și recunoașterea locțiitorului orânduit de patriarh sânt o condiție neapărată pentru restabilirea unei stări de lucruri cu orânduială întru ale bisericei. În spiritul acestui edict patriarhul nu numai că pusese sub anatema cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și popor sub anatema cea mică, iar ridicarea acestei pedepse bisericești a declarat că atârnă de la primirea exarhului rânduit de patriarhat în persoana
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei stări de lucruri cu orânduială întru ale bisericei. În spiritul acestui edict patriarhul nu numai că pusese sub anatema cea mare pe cei doi episcopi îngrămădiți, ci pusese și țara sub interdict, iar pe Vodă, preoțime și popor sub anatema cea mică, iar ridicarea acestei pedepse bisericești a declarat că atârnă de la primirea exarhului rânduit de patriarhat în persoana protopopului Petru. Episcopii Iosif și Meletie fură chemați să vie înaintea sinodului spre a-și cere în persoană iertare de la el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hóti oudeìs en pneúmati theo¤ lalÄÎn légei: Anáthema IQso¤s, kaì oudeìs dýnatai eipežn: Kýrios IQso¤s, ei mg en pneúmati hagíÄi (1Cor 12,3): „De aceea vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot asa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.” (BS) (2) heÄrákamen tòn kýrion: „L-am văzut pe Domnul.” (În 20,25) légontas hóti óntÄs QgérthQ ho kýrios kaì ÀphthQ SímÄni(Lc 24
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
orb și fără providență divină, tot atâtea teze anticreștine intempestive care pot servi în mod periculos la constituirea unei filosofii alternative la cea a vânzătorilor de iluzii catolice. E mult mai ușor să spui că Lucrețiu e nebun! -2- Persistența anatemelor. în ciuda - ori din cauza? - absenței de detalii biografice, exegeții n-au pregetat să-l bârfească pe Lucrețiu în fel și chip: aici tropism machist, colo simptome psihiatrice - filosoful a generat numeroase abordări proiective care atestă mai degrabă obsesiile și fantasmele analistului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cordialitate, cu Constantin Cantemir) nu va mai fi cu putință. Anii din urmă îi sunt umbriți de numeroase suferințe: grija pentru tezaur, somațiile repetate ale domnitorului Constantin Cantemir de a reveni în patrie și imposibilitatea de a le da ascultare, anatema patriarhului Constantinopolului (după sinodul convocat la Iași în 1688, D. este excomunicat și depus din treaptă), ostilitatea clerului catolic și unit din Zolkiew, nesiguranțele și lipsurile traiului zilnic și, mai presus de toate, dorul de țară. Scrisorile sale din această
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. Și a recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai în anul 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărârilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate, și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se ducă personal la Constantinopol pentru a se informa în privința termenilor preciși ai problemei. La sfârșitul lui 543 și începutul lui 544, împăratul Iustinian, pentru a domoli opoziția monofizită, prezentase o expunere a dreptei credințe, la sfârșitul căreia era aruncată anatema asupra persoanei și scrierilor lui Theodor din Mopsuestia, asupra persoanei lui Theodoret din Cyr și a scrierilor sale contra lui Chiril din Alexandria și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edessa persanului Mari în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
persanului Mari în care îl combătea tot pe Chiril și respingea Crezul de la Efes. Cum, de obicei, paragrafele dintr-un astfel de edict erau numite „capitole”, în acest caz, prin termenii „Trei Capitole” sunt desemnate persoanele și scrierile lovite de anatemă. Și o scrisoare imperială din 5 mai 553, trimisă celui de-al cincilea conciliu ecumenic din Constantinopol care își începea lucrările în acele zile, atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Theodor, Theodoret și Iba. Așa cum vom vedea imediat, această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începând cu învestirea lui Nestorius ca patriarh al Constantinopolului în 428 și până la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aducea înnoiri nelegiuitei doctrine a lui Apolinarie. În schimb, în timp ce era arestat la Efes, a compus, în august sau septembrie 431, la cererea episcopilor ce participau la sinod, o scurtă Explicație a celor douăsprezece capitole. Chiril justifică aici recurgerea la anatemă contra lui Nestorios, un adversar al adevărului, care, la fel ca fariseii, l-a considerat pe Cristos om și nu Dumnezeu; apără apoi fiecare anatematism făcând referiri la pasaje din Sfânta Scriptură. Ne-au rămas foarte multe fragmente în greacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să ia distanță față de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin locuise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorios ar fi trebuit să le accepte (v. aici mai sus, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii după conciliul din Efes și exilarea lui Nestorios au ca rezultat o formulă de uniune pe care Chiril o laudă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
problemei celor două naturi, fiind propusă o confesiune cristologică generică (Cristos e de aceeași natură cu Tatăl în divinitatea sa, de o natură cu noi în umanitatea sa; erau respinși cei care “împart, confundă sau introduc o aparență”); edictul arunca anatema asupra oricui „acum sau în alte vremuri, la Calcedon sau la alt sinod” ar fi gândit în mod diferit și chema la unire în jurul crezului de la Niceea. Așa cum se întâmplă adesea cu compromisurile, Henotikon-ul i-a nemulțumit pe cei mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca un răspuns la acest memoriu a scris Justinian o epistolă patriarhilor (ne-a parvenit exemplarul trimis lui Mena de Constantinopol) în care condamnă tezele origeniste (sau suspecte de origenism); cf. despre epistolă aici, pp. ???-???. El a obținut adeziunea la anatema contra lui Origen din partea patriarhilor și a episcopilor, fiind sprijinit și de origeniști ca Domițian sau Teodor Ascida, însă neînțelegerile dintre călugării palestinieni au continuat și s-au accentuat după moartea lui Nonnos în 547, când origeniștii s-au împărțit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
F. Diekamp, pare cea mai potrivită pentru explicarea problemelor puse de izvoare care, în parte, vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici o mențiune în acest sens nu se găsește în documentele sinodale (doar canonul unsprezece arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). În Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Laură au refuzat să se supună și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și Contra Apologiei lui Iulian. La tratatul Contra blasfemiilor lui Sever el n-a răspuns imediat; a făcut-o poate mai târziu într-o operă intitulată Contra lui Felicissimus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere în care e combătut filosoful și presbiterul Acacius din Apamea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorios și a lui Eutihie despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom, sau o parte dintr-o scriere mai amplă. În fine, fragmente din câteva predici (despre Evr. 4, 15, despre Cain, despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestei formulări, însă ulterior a acceptat-o (scrisoarea trimisă papei Ioan al II-lea din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara din 6 august 536 confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an în mai și iunie sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de vedere, dureroasa problemă a celor Trei Capitole. La sfârșitul lui 543 sau la începutul lui 544, Justinian a promulgat un edict - din care, din nefericire, n-au rămas decât câteva fragmente - ce conținea preceptele adevăratei credințe și care arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor din Mopsuestia, ca și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret din Cyr (scrierile în care îl atacă pe Chiril și conciliul din Efes) și ale lui Iba din Edessa (epistola către Mari): trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anatemizate. Pentru a obține aprobarea papei Vigilius, Justinian l-a făcut să vină la Constantinopol în 547; după tergiversări și refuzuri, Vigilius a condamnat cele Trei Capitole într-o scrisoare adresată patriarhului Mena (11 aprilie 548), însă a ridicat repede anatema din cauza reacției episcopilor occidentali și a cerut convocarea unui conciliu. În 551, Justinian a promulgat un alt edict intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole în care, după enunțurile privitoare la doctrina trinitară opusă lui Arie și Sabellius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții Părinți, în special din Chiril, și erau condamnate pozițiile lui Nestorios și Eutihie. Urma o serie de anateme prin care era confirmată din nou în mod dexplicit și detaliat condamnarea lui Teodor și a scrierilor lui Teodoret și Iba, fiind reafirmată totodată legitimitatea unei condamnări post mortem a lui Teodor. În august 552, împăratul convoca la Constantinopol al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate sub alt nume (văcăritului i se substituie, în domnia lui Ioan Teodor Callimachi, fumăritul), se înscriu ca într-o ordine naturală alături de alte calamități - epidemii, invazia lăcustelor, seceta. Arătarea pe cer a unei comete nu tulbură mai
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
scrisori cu instrucțiuni prietenilor săi, la Roma și în alte locuri. A recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărîrilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se ducă personal la Constantinopol pentru a se informa în privința termenilor preciși ai problemei. La sfîrșitul lui 543 și începutul lui 544, împăratul Iustinian, pentru a domoli opoziția monofizită, prezentase o expunere a dreptei credințe, la sfîrșitul căreia era aruncată anatema asupra persoanei și scrierilor lui Teodor de Mopsuestia, asupra persoanei lui Teodoret al Cyrului și a scrierilor sale contra lui Chiril al Alexandriei și a Crezului de la Efes, și asupra epistolei trimise de episcopul Iba din Edesa persanului Mari în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]