230 matches
-
al membrelor inferioare. Bazele acestui document de consens au fost puse cu ocazia Congresului al XIV-lea al Uniunii Internaționale de Flebologie (eng. International Union of Phlebology IUP), la Roma, 8-9 septembrie 2001, sub auspiciile UIP, Federația Internațională a Asociațiilor Anatomiștilor (eng. International Federation of Associations of Anatomists IFAA), Comitetul Internațional Federativ pentru Terminologie Anatomică (eng. Federative International Committee on Anatomical Terminology FICAT). Denumirea oficială a unor vene a fost schimbată în concordanță cu ghidurile FICAT (Eklof et al., 2004). În
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
utilizează în loc de vena safenă scurtă, externă, vena safenă mai mică (Cavezzi et al., 2006). Termenul de confluența venelor inghinale superficiale (confluențe venoase subinghinale) corespunde venelor joncțiunii safeno-femurale. Acesta corespunde termenului de crosă utilizat de clinicieni sau de steaua venoasă a anatomiștilor germani. Termenul de venă safenă mare accesorie anterioară indică orice segment venos ascendent paralel cu VSM, localizat anterior la nivelul ambei și coapsei. Termenul de venă safenă mare accesorie posterioară indică orice segment venos ce urcă paralel cu VSM, localizat
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
asupra capturilor accidentale, eșuări, epizootii și alte fenomene în legătură cu cetaceele; 2.3.6. stabilirea unui inventar al laboratoarelor naționale și internaționale capabile de a primi și de a face analiza eșantioanelor; 2.3.7. îmbunătățirea metodelor de investigare ale veterinarilor, anatomiștilor și patologilor locali, prin dezvoltarea capacităților existente. 3. Armonizarea politicilor economice cu legislația națională privind conservarea cetaceelor în vederea reducerii mortalității și a capturilor accidentale prin: 3.1. stabilirea unor oportunități și facilități pentru comunitățile locale de pescari și introducerea unui
ORDIN nr. 374 din 3 septembrie 2004 pentru aprobarea Planului de acţiune privind conservarea cetaceelor din apele româneşti ale Mării Negre. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161137_a_162466]
-
da Vinci (n. 15 aprilie 1452, Vinci - d. 2 mai 1519, Amboise), cunoscut sub numele de , a fost cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene din perioada de apogeu a acesteia.. Spirit universalist: pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor, este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Geniul său creator și spiritul său inventiv și-au pus amprenta asupra epocii, fiind considerat arhetipul omului renascentist, un spirit animat de
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
alți 50 de ani după, astfel încât numai o mică parte din materialul cu privire la anatomie a fost inclusă în tratatul de pictură, publicat în 1632 în Franța. În timp ce Melzi ordona materialul pe capitole, acesta a fost examinat de mulți artiști și anatomiști, printre care, Giorgio Vasari, Benvenuto Cellini și Albrecht Dürer, care a făcut mai multe desene după materialul lăsat de Leonardo. Desenele anatomice ale lui Leonardo includ numeroase studii privind scheletul uman, părțile lui componente, precum și studii privind mușchii și tendoanele
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
celule specifice pentru sistemul nervos. ul este o celulă adaptată la "recepționarea și transmiterea informației", unitatea elementară (celulară), embriologică, anatomică, funcțională, trofică și metabolică a sistemului nervos. Conceptul de neuroni, ca unitate principală a sistemului nervos a fost introdusă de anatomistul spaniol Santiago Ramón y Cajal. El a arătat ca neuronii sunt celule individuale care comunică între ele. O contribuție fundamentală la cunoașterea celulei nervoase în stare normală și patologică a constituit-o la vremea sa grandioasa monografie a lui Gheorghe
Neuron () [Corola-website/Science/301524_a_302853]
-
Central. Mai târziu se mută la Spitalul Colțea, unde existau săli spațioase de disecție și unde se va construi și un amfiteatru de anatomie. Thoma Ionescu (1860-1926) vine în 1865 la catedră de „ topografica și chirurgie operatorie“. El este primul anatomist român autor al unor lucrări științifice apreciate pe plan internațional, ca: Tot el fondează și prima revista medicală românească: "Revista de chirurgie". Joseph Francisc Rainer (1874-1944), ce va avea să fie profesor al eminentului George Emil Palade, activează la Catedră
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
un alt savant austriac și nazist înfocat, tot atât de înfocat că și colaboratorii lui în munca de întocmire a lucrării, despre care chiar și în 1990 "New England Journal of Medicine" scria că "este o lucrare excepțională de mare utilitate pentru anatomiști și chirurgi", dar la realizarea căreia s-au folosit cadavre furnizate de naziști (din care o minoritate erau evrei) - este și azi folosit, în ciuda simpatiilor politice naziste ale autorului. În mod similar, Herman Stieve, un cercetător german al efectelor stresului
Nicolae Paulescu () [Corola-website/Science/297856_a_299185]
-
în Elveția, asupra substanțelor cu acțiune vindecătoare. A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă chirurgia în cadrul medicinei, considerată până atunci o meserie și nu o artă, lăsată la dispoziția bărbierilor. În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey "Essay on the Motion of the Hearth and the Blood", în care arată că inima funcționează ca o pompă care asigură circulația neîntreruptă a sângelui. Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă capilarele sanguine
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
1946, dar natura legăturii dintre creier și hipofiză era încă controversată. Alte lucrări ale sale sunt investigațiile privind structura funcțională a pericardului, a meningelor sau a spermatozoizilor, tanicitele, dubla inervare a fibrei musculare, prezența în lichidul cefalo-rahidian a cerebrostimulinei. Deși anatomist, profesorul Popa a abordat și probleme de biochimie și hormonologie. Profesorul Popa l-a sfătuit pe George Emil Palade să-și continue studiile în Anglia sau America. În 1936, împreuna cu Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, a fondat revista "Însemnări
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
(29 ianuarie 1688 - 29 martie 1772) a fost om de știință, om politic, filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat. Supranumit de către Balzac „Buddha al Nordului”, a fost una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei. Emanuel Swedenborg sau Svedberg era al treilea născut dintre cei nouă copii ai lui Jesper Swedberg și al Sarei
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
Victor C. Papilian (n. 17 iunie 1888, Galați - d. 15 august 1956) a fost un anatomist, scriitor și profesor universitar român. S-a născut la Galați, în familia medicului militar Constantin Papilian, viitor general, doctor în medicină de la Paris. Studiile secundare le-a început la Craiova, apoi la liceul Sf. Sava din București. Aici a frecventat
Victor Papilian () [Corola-website/Science/304247_a_305576]
-
, numit și "cel Tânăr" sau von Helmsbach (n. 17 octombrie 1781 - d. 31 octombrie 1833) a fost anatomist german. Alături de Étienne Geoffroy Saint-Hilaire, este considerat întemeietorul teratologiei. S-a născut la Halle. A studiat medicina la universitatea din orașul natal. Printre marii săi profesori putem menționa: Johann Christian Reil și tatăl său, Philipp Friedrich Theodor Meckel. În afară de medicină
Johann Friedrich Meckel () [Corola-website/Science/312579_a_313908]
-
(sau Franz De Le Boe, Franciscus de le Boë Sylvius) (n. 15 martie 1614 — d. 16 noiembrie 1672) a fost medic, anatomist și chimist olandez. este considerat unul din pionierii chimiei clinice moderne. De numele său este legat mineralul silvină. S-a născut la Hanau, Germania, dar cea mai mare parte a vieții și-a petrecut-o în Olanda. A studiat la
Franciscus Sylvius () [Corola-website/Science/312660_a_313989]
-
artiști plastici care au urmat lui Giotto (1266 - 1336), precursorul artei moderne, artiști care au abandonat modelele picturii și mozaicurilor bizantine, pentru a reprezenta oameni vii, în mișcare, cu jocul mușchilor cât mai bine redat. Dintre aceștia, cel mai desăvârșit anatomist a fost Leonardo da Vinci, (1452 - 1519). Maestrul său, Andrea del Verrocchio insista asupra necesității studiului anatomiei umane. Astfel, Leonardo devine creatorul iconografiei anatomice moderne și al anatomiei topografice. Studiind și disecând peste 30 de cadavre, efectuează observații amănunțite. Drept
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
curajul cu care luptă împotriva erorilor și a superstițiilor transmise de la o generație la alta, tratatul lui Vesalius a devenit foarte popular. Nici Vesalius nu a fost scutit de erori. De exemplu, nu a intuit mecanismul circulației sângelui. Un alt anatomist celebru a fost Gabriele Falloppio (1523 - 1562). Și acesta a fost antigalenist convins. A descoperit: coarda timpanului, canalele semicirculare ale urechii interne, un număr de nervi și a studiat placenta și vaginul. Bartolomeo Eustachio (1510 - 1574), n-a fost numai
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
fost Gabriele Falloppio (1523 - 1562). Și acesta a fost antigalenist convins. A descoperit: coarda timpanului, canalele semicirculare ale urechii interne, un număr de nervi și a studiat placenta și vaginul. Bartolomeo Eustachio (1510 - 1574), n-a fost numai un mare anatomist, ci și un înzestrat desenator. Planșele anatomice create de el au o valoare excepțională. Eustachio a semnalat trompa dintre faringe și urechea medie (care astăzi îi poartă numele), glandele suprarenale, originea nervilor optici și a dat o bună descriere a
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
(n. 1500 sau 1514 - d. 27 august 1574), Eustachius în latină, a fost savant, anatomist și medic italian, unul din fondatorii anatomiei umane. Orașul său de proveniență este San Severino, lângă Macerata, Italia. Bartolomeo a fost fiul lui Mariano Eustachio, medic renumit ce aparținea unei familii de nobili. Tatăl insistă ca fiul să primească o
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
ducelui, cardinalul Giulio della Rovere, pe care Eustachio l-a urmat la Roma în 1549. După moartea lui Realdo Colombo (1559), Eustachio îl succede ca profesor de anatomie la "Collegia della Sapienza". Unul dintre studenții săi valoroși a fost viitorul anatomist Juan Valverde de Amusco. Poziția sa academică îi permitea să obțină cu ușurință cadavre pentru disecție (de la spitalele "Santo Spirito" și "Consolazione"), ceea ce îl va ajuta la realizarea studiilor și observațiilor sale. Eustachio s-a stins din viață la Roma
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
în mod sistematic, cu multă atenție și a încercat să le reproducă prin desene cu foarte multă acuratețe, depășind în multe privințe lucrarea similară a lui Vesalius. Faptul că această carte a devenit faimoasă se datorează și restricțiilor impuse asupra anatomiștilor din perioada Renașterii de către religie. Eustachio a extins cunoștințele despre anatomia urechii studiind toate detaliile urechii interne (ciocanul , nicovala, scărița și cohleea), redescoperind și descriind corect acea cale de legătură dintre faringe și urechea medie, numită ulterior "trompa lui Eustachio
Bartolomeo Eustachio () [Corola-website/Science/312247_a_313576]
-
(n. 16 octombrie, 1708, Berna - d. 12 decembrie, 1777, Berna) a fost un medic, anatomist, matematician, fiziolog, botanist, entomolog, publicist științific, poet și politician elvețian în timpul iluminismului. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Haller. Albecht von Haller a provenit dintr-o veche familie berneză, fiind al 5-lea copil al juristului precum funcționarului public
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
înconjurătoare, precum și vasele sanguine care le hrănesc, - pe de altă parte - nervii cranieni, rădăcinile nervoase și ganglionii spinali, nervii periferici, după ieșirea din canalul spinal, inclusiv legăturile cu mușchii scheletici (reprezintă sistemul nervos periferic). Termenul de """" a fost introdus de anatomistul englez Thomas Willis. Primele indicații asupra unor încercări de tratamente "neurologice" rezultă din descoperirile arheologice". Aproximativ cu 10.000 de ani a.Chr. au fost efectuate trepanații craniene. Deschiderea cutiei craniene este singura dovadă a unei metode de tratament, pentru că
Neurologie () [Corola-website/Science/310288_a_311617]
-
a născut pe 11 decembrie 1882 la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), care, la momentul nașterii făcea parte din provincia prusacă din Imperiul German, într-o familie de origine evreiască. El a fost unul din cei doi copii ai lui , anatomist și embriolog, fost profesor de embriologie la Universitatea din Breslau, și ai soției acestuia, Margarethe (Gretchen), născută Kauffmann, dintr-o familie de industriași din Silezia. Ea a murit când Max avea patru ani, la 29 august 1886. Max a avut
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Rufus din Efes, un medic roman, a identificat ganglionii limfatici axilari, inghinali și mezenterici precum și timusul între primul secol și al doilea e.n. Prima mențiune a vaselor limfatice a fost în secolul al 3-lea înainte de Hristos de către Herophilos, un anatomist grec care locuia în Alexandria, care a concluzionat în mod incorect că ”venele absorbante ale limfaticelor” - prin care el înțelegea vasele limfatice (vasele limfatice ale intestinului) - drenează în vena portă hepatică și de aici în ficat. Descoperirile lui Ruphus și
Sistem limfatic () [Corola-website/Science/305912_a_307241]
-
animale și minerale pe care le-a folosit, asa cum se reflectă în expunerile din primul volum al Centuriilor sale. Prin cercetările sale în domeniul preparării medicamentelor a fost și un precursor al chimiei și farmaceuticii moderne. Amatus Lusitanus, ca anatomist și clinician, a făcut numeroase observații și descoperiri care se aflau în contradicție cu teoriile din antichitate ale lui Aristotel și Galen, canonizate de clerici. De pildă, a arătat ca nervii optici nu sunt goi pe dinăuntru, și că uterul
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]