605 matches
-
cerneală. Ba nu, nu de cerneală... Un falx. Un falx thracic, precizează Dănuț doct, numele instrumentului. Moartea! gândește Fratele. Deci, s-a terminat... Nu. Nu este Moartea. Este Astaroth! grăiește Îngerul. Sephirahul devorator de oseminte. Regina stolului de asasini. Ucigașul androgin suprem, din inima tenebrelor. Nici bărbat, nici femeie, ci personificarea urii și a unicei plăceri cumplite de a omorî, de a stârpi orice alcătuire binecuvântată de Creator, cu duh de viață! Întotdeauna am crezut că Moartea este aceea care îi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
real a rămas nedeslușit pînă În ziua de azi. În același an, Editura Nemira publica lucrarea Particulele elementare de Michel Houellebecq (biolog francez pe numele său adevărat Michel Djerzinski), În care se preconizează clonarea unei noi specii raționale de umanoid androgin, ai cărei indivizi să fie identici genetic și care să Înlocuiască, În viitorii cincizeci de ani, rasa umană. De prisos să mai spunem că toate aceste evenimente sunt strîns legate Între ele. Parcurgîndu-le cu atenție, vom descoperi coincidențe stranii, În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Îl scoteam din contextul lui cunoscut, din explicația lui cunoscută, și plonjam cu studenții În căutarea unor explicații nevalorificate. Dar nu poți să plonjezi atunci când vrei să explici un alt imaginar, cum ar fi, să spunem, cel al mitului androginului, nu poți să generezi explicații până nu Îi duci pe studenți În imaginarul momentului În care s-a dezvoltat mitul, să zicem grec În acest caz. De acolo există alte mecanisme care Îl pun În mișcare, nu poți să Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acest caz. De acolo există alte mecanisme care Îl pun În mișcare, nu poți să Îl duci mai departe dacă nu Îl pui În contextul romantismului, unde el a căpătat noi forme, și apoi să vezi ce se Întâmplă cu androginul În propriul lor univers imaginar. Corin Braga: Demersul acesta istoric se aplică de altfel atât arhetipurilor, cât și anarhetipurilor. Și ca să continuu ideea de amplificare a fantasmelor, am să vă vorbesc despre o experiență personală, o ședință de Emotional Body
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exact cu ceea ce vedem, simțim și percepem, cu ceea ce ne arată simțurile. Epicurismul combate aproximările teoretice care recurg la explicații mitologice. Nici în această privință nu ne putem împiedica să ne gândim la fabulațiile platoniciene: Prometeu și Epimeteu în Protagoras, androginul din discursul lui Aristofan sau nașterea iubirii în Banchetul, atelajul înaripat din Phaidros, peștera din Republica, Atlantida din Timaios, infernul din Phaidon, sau chiar Gyges, greierii, Er, Theuth, tot atâtea ficțiuni destinate să suplinească lipsa cauzalității raționale, științifice într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se accentua în mod exacerbat polaritatea sexelor, distanța oarecum insurmontabilă dintre ele. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer doresc să reducă acest antagonism, încearcă să propună un melanj al genurilor, o cooperare reală între ele, de aceea au fost numiți „poeți androgini”102. Trăind însă o perioadă de tranziție, cei doi scriitori nu au încă niște principii ferm conturate, nu se pot dezlipi total de o tradiție ale cărei puncte slabe totuși le recunosc, de aceea tendințelor feministe avant la lettre li
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ca Doamnă Avocat pledant, târgoveața reprezintă agonia, dar și logica unei noi ordini birocratice în societate.” 319 Nu doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața în felul ei ambiguu de a tălmăci, limba este de fapt androgină sau bisexuală, aparținând și fiind în același timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ipostaziază în perspectiva regelui și a reginei din ritualul alchimic, care coboară în baia mercurială, se unesc și mor. Semnificația acestei morți inițiatice are valoarea unei părăsiri temporale a trupului de către suflet, pregătind în același timp reîntoarcerea sufletului în ființa androgină, în rebis. La Blecher, ritualul nu parcurge toate etapele misticii erotice indiene, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu personajele lui Eliade. Atât în Întâmplări în irealitatea imediată, dar mai ales în Inimi cicatrizate, acest ritual erotic începe precum ritualul maithunei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ale mitului, București, Editura Univers, 1978. Eliade, Mircea, Fragmentarium, Deva, Editura Destin, 1990. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1990. Eliade, Mircea, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995. Eliade, Mircea, Mitul eternei reîntoarceri, București, Editura Științifică, 1991. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificție în religie, traducere din engleză de Cezar Baltag, București, Editura Humanitas, 2013. Eliade, Mircea, ,,Oceanografie" în Drumul spre Centru, București
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Izverna Tarabac, Iași, Editura Polirom, 1988. 80 Gilbert Durand, op. cit., p. 38. 81 Ibidem, pp. 54, 55. 82 Vladimir Mihailovici Bekhterev, Psihologia obiectivă, apud Gilberd Durand, op. cit., p. 12. 83 Gilbert Durand, op. cit., p. 490. 84 Mircea Eliade, Mefistofel și androginul, București, Editura Humanitas, 1995, pp. 193-198. 85 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, București, Editura Humanitas, 1995, p. 348. 86 René Guénon, Regele lumii, traducere din franceză de Mihai Ungureanu și Ana-Maria Ștefan, Iași, Editura Institutul European, 2008. 87
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Wilhelm Bousset 58. Vom reveni, pe scurt, la aceste speculații și la predecesorii lor, rămași, din nefericire, necunoscuți Învățaților din ziua de astăzi. În aceste tratate gnostice aparținînd tipului de sistem atribuit de Ipolit sethnienilor, Mama universală este o entitate androgină care se autofecundează: ea trebuie să fie reprezentată concret sub forma unei matrice dotate cu un falus 59. Dacă Protennoia Trimorphe (P) pare să aparțină acelor tratate În care Protennoia-Barbelo apare exclusiv ca un eon superior al Pleromei, un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei matrice dotate cu un falus 59. Dacă Protennoia Trimorphe (P) pare să aparțină acelor tratate În care Protennoia-Barbelo apare exclusiv ca un eon superior al Pleromei, un alt text „sethian”, Parafraza lui Sem (PSem), vorbește despre o entitate manifest androgină, fără partener, care copulează cu ea Însăși, zămislindu-l pe falicul VÎnt-Demiurg, „care Întrunește puterile Focului, Întunericului și Spiritului”60. Alte texte promovează entități feminine, atît ca importante ipostaze pleromantice, cît și ca principii inferioare care produc „devoluția” Ființei, ducînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
atrage Într-o cursă pe Pistis-Sophia, amăgind-o și făcînd-o să-și Îndrepte privirea În jos. PÎnă la acest punct ea este inocentă; devine vinovată Îndată ce coboară să vadă ispita, fără consimțămîntul partenerului. În scrierile „sethiene”, Sophia este o ființă androgină. Mai precis ea este, după cum am mai spus, o matrice dotată cu un falus, care se autofecundează. Într-unul din texte acest lucru trece drept normal 112, Însă alte dăți apare ca fiind Împotriva naturii, căci Sophia acționează astfel din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unul din texte acest lucru trece drept normal 112, Însă alte dăți apare ca fiind Împotriva naturii, căci Sophia acționează astfel din lipsa unui partener 113. Trei texte fac figură aparte. La ofiții lui Irineu, Sophia-Prounikos, Putere din Stînga și androgină, este produsul unui accident din Pleromă. Căderea ei nu are nimic de a face cu liberul ei arbitru 114. Dimpotrivă, Tratatul Tripartit insistă pe libertatea de a alege a Logosului, accentuînd totodată asupra răspunderii superiorilor acestuia, a căror omniscență este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adică o copie devitalizată a ei), cînd vizitează Haosul și se Întristează văzînd Înfățișarea Materiei. Confuzia ei devine o făptură spre care Pistis Își Îndreaptă atenția și căreia Îi transmite, suflîndu-i În față, ceva din spiritul ei (Pneuma). Ialdabaot, Arhontele androgin cu cap de leu, apare din Materia apoasă. El Își ignoră mama, Însă nu complet, căci i-a văzut reflexul În apă și a auzit-o pronunțînd cuvîntul „Ialdabaot” (căruia textul Îi dă o etimologie fantastică). Din cauza formei sale leonine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este numit aici Samael și Sakla(s). HA8 precizează că Samael, „Zeul Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din umbra aruncată de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamantattako) este un animal androgin, arogant și leontomorf 10. Sethienii lui Ipolit și-l reprezintă pe Demiurg ca pe un VÎnt Înspăimîntător cu formă de șarpe, care pune În mișcare Apele Întunecate 11. Doceții Îl consideră a fi divinitatea de foc care i-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de pe pămînt 154. La stînga lui stă Zoe, la dreapta - Isus Cristos, iar Sophia se află ascunsă În norul gnozei, În așa fel Încît Sabaot e În dreapta ei și Ialdabaot În stînga. Din nou invidios pe Sabaot, Ialdabaot zămislește Moartea androgină, care generează, la rîndul ei, șapte fii: Invidia, MÎnia, Plînsul, Suspinele, Jalea, Lamentațiile și Gemetele, Împreună cu partenerele lor feminine. Cele șapte perechi dau naștere la cîte șapte fii, numărul total al sizigiilor Morții ajungînd acum la patruzeci și nouă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
A Treia Creație este Înfăptuită de către Părintele Suprem la rugămintea Mamei celor vii, a Protoantropului și a Spiritului Viu și Începe cu aducerea la ființă a Celui de al Treilea Trimis (Tertius Legatus)56, numit și Fecioara de Lumină 57, Androgin 58, Masculo-femina59. Al Treilea Trimis le cheamă la viață pe cele douăsprezece fecioare sau Virtuți 60: Regalitatea, Înțelepciunea, Victoria, Persuasiunea, Puritatea, Adevărul, Credința, Răbdarea, Probitatea, Dărnicia, Dreptatea, Lumina. Reședința Trimisului este Soarele, iar cele douăsprezece fecioare sînt piloții Navei sale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secolul al VI-lea, În 543 și 553, la al cincilea Conciliu ecumenic de la Constantinopol? La lista de mai sus nu se mai adaugă decît niște detalii, cum ar fi ideea că trupul Învierii va avea o formă sferică, asemenea androginului lui Platon din Banchetul 49. Bogomilismul și catharismul moderat nu au aproape nimic În comun cu origenismul, excepție făcînd poate subordinaționismul, pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fantasmă de reîntoarcere la corpul matern 401. Este vorba, de fapt, de o fuziune cu corpul părintesc, fiindcă Hristos reprezintă corpul însuși al părinților în unirea lor - nu ca două ființe opuse, ci reunite, unite într-un același corp, Hristosul androgin, unirea mistică fiind în acest caz chiar începutul unei coincidenția oppositorum. Pentru care rațiuni devine lepra vehicolul unei asemenea conjuncții? Ea este în mod tradițional imaginea răului, a păcatului 402. "Lepra este corpul care ia asupra sa tarele originare ale
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în timpul înoirii de primăvară, dînd naștere roadelor ei bogate. Aceste «căsătorii sacre» ale zeițelor naturii au constituit într-o serie de reprezentări momentul cel mai important din ritualul sărbătorilor de primavară”. Zeiței Hator îi corespunde, în mitologia hitită, Telepinus, divinitate androgină consacrată tot spiritului vegetației. Și acest personaj se mînie din senin, adică fără „cauză” antropologică și pleacă departe, pierzîndu-i-se urma. O transpunere în limba română a acestui mit se datorează lui Constantin Daniel și lui Ion Acsan, în cartea lor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
credințe, mituri sau legende despre luna ca reduplicare mitică a soarelui 28; ipostazele ei sunt fie feminine, fie masculine 29. Având în vedere miturile analizate, autorul observă paralelisme ce duc la ideea că soarele "conceput ca femeie marchează o prefigurare androgină, care mai târziu se va constitui într-o făptură mitică net feminină, luna, cu ipostaza ei antropomorfă, Ileana Cosânzeana"30. Pe baza referințelor din balada Soarele și luna, Romulus Vulcănescu identifică "trei transsimboluri ale atributelor ei mitice, care trădează cele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transformat în șarpe, pierzându-și aripile; transformarea sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de către Hildegard, cea care l-a așteptat în popasul dintre viață și moarte pecetluiește înțelegerea destinului nostru comun 326. Găsirea "femeii vieții lui" se află sub semnul lui șapte simbol al totalității timpului și al totalității spațiului, al refacerii cuplului androgin, al totalității umane, masculină și feminină, prin însumarea numerelor 4 și 3: Adam, în ceasurile primei sale zile, capătă sufletul, care-i desăvârșește existența, la ceasul al 4-lea, iar la ceasul al 7-lea, el dobândește o tovarășă, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]