2,199 matches
-
ce caracterizează ingeniozitatea lucida și ludica în același timp a autoarei. M.&M. sînt inițialele prenumelor unchiului și al autoarei, dar ele trimit la altele două, Iosif și Josepha, alcătuind punctul de pornire al cărții, mereu îmbogățit cu digresiuni, povești, anecdote, citate, opinii, evenimente. Situația paradoxala de a purta prenumele unui unchi, cunoscut romancier și dramaturg român, în jurul căruia plutește misterul unei tenebroase "affaire", nu putea fi trecută sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
sub tăcere. Această structură binara se ramifică pe durata lecturii. Dialogul nu este susținut doar de cei doi, există și unul generat de notele de subsol unde intervin alte voci, a autoarei dar în alt registru (povestind, de pildă, o anecdotă plină de tîlc despre "politica struțului") și cele ale surorii și verișoarei sale: " Notele sînt ale autoarei. Cele aparținînd celorlalte două nepoate ale lui M. au mențiunea (N.S.), sora sau (N.V.), verișoară autoarei". Devenite personaje, sora și verișoară contribuie la
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
commédie sociale". Modul ei de a citi este evident diferit de cel al lui Sebastian: "textele psihanalitice le-a devorat că pe române de formare, povestirile interpretate că metafizica, eseurile critice savurate ca niște povești, istoria deghizata în compilații de anecdote, programele de televiziune că sociologie și românul unchiului său că pe autobiografia acestuia". Mod de lectură inevitabil într-o societate de consum, în care " vi se vinde, într-o oferta specială, propria imagine împreună cu un suflet". În cele din urmă
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul artistic și îl predispune la o observație neutră, aproape apatică, a metamorfozei lumii, ca în Naufragia, scrisă în descendența tematică a lui Wallace Stevens, cu a sa Anecdote of the Jar. Kosmos-ul imaginat de poet e o structură instabilă, construit fiind pe baze nesigure: focul - care se autoincendiază, pământul - care se absoarbe în propriile străfunduri, apa - sub formă de mlaștini și aerul - insuficient, sufocant. "Un univers pe cât de
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
Chivu Ultima carte, era să zicem năzbâtie, a profesorului (și liber-schimbistului) Ștefan Cazimir se lasă cu greu încadrată într-un gen anume. Găsim în ea de toate: articole de critică și de istorie literară, eseuri pe teme libere, amintiri, farse, anecdote, ba chiar câteva mici texte ce pot fi încadrate ca proză. Prima secțiune a volumului, intitulată Diorame, se deschide cu un interesant eseu despre "fin de siècle", o formulă în vogă în fiecare epocă aflată în apropierea unei schimbări calendaristice
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
cînd o făcea, juca un clovn. Glumele erau macabre. De exemplu, povestea cu un haz dement bătăile. Am cunoscut însă cîțiva dintre colegii lui din pușcărie care au venit la Bicaz în 1964. Păstrez însă o amintire, ca pe o anecdotă. Un evreu, contabil, fusese împreună cu ei și s-au întîlnit, în libertate, tot pe șantier. El fusese turnător în pușcărie și acum beau împreună. Se pileau și la întrebarea "totuși, de ce ne turnai?" el răspundea cu accent "dacă mă rugau
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
practic nesfîrșită de istorii, mai vesele sau mai triste, absurde sau prozaice, toate remarcabil construite, prin alternarea dialogurilor și monologurilor cu narațiunea, într-un echilibru desăvîrșit. Conversațiile se desfășoară, de regulă, pe mai multe planuri, vorbitorii alternează replici prezente cu anecdote și flash back-uri, nu de puține ori procesul emisiei verbale este pur asociativ, căci la loc de cinste se află (ca și la Caragiale), sporovăiala, flecăreala, șueta, locul predilect de întîlnire este cîrciuma, cafeneaua, uneori trenul, alteori tribunele de unde spectatori
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
trenul, alteori tribunele de unde spectatori gălăgioși asistă la desfășurarea unor întreceri sportive (Moartea domnului Baltisberger). Ceea ce frapează este capacitatea personajelor de a surprinde latura amuzantă a oricărei catastrofe, resursele lor inepuizabile de "optimism" (în sensul replicii optimistului care, în celebra anecdotă, la nesfîrșitele lamentații ale pesimistului că nu se poate mai rău decît atît, răspunde prompt "ba se poate"). Semnificativă în acest sens este și seria de întîmplări tragi-comice, istorisite de Vendulka, fetița oarbă din povestirea Ochi de diamant: "Dar să
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui Apunake, ajuns violonist în orchestra simfonică din capitala Peru-ului, țară în care, ca scriitor, și-a câștigat, postum, o neașteptată
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
de multă literatura memorialistică și diaristică apare cu unicul scop de compensare a unei palori a (valorii) autorilor! Am luat de pe raft cartea, gîndindu-mă că voi afla din ea amănunte poate picante, poate elucidante pentru diverse probleme de istorie literară, anecdote în tot cazul referitoare la viața unei generații de profesori și literați despre care știm prea puține. O generație formată din nume astăzi complet obscure sau dimpotrivă mitic celebre, toate laolaltă. Generația de dinainte de noua critică a școlii de la Chicago
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
că suntem ființe trecătoare pe acest pământ (vezi Miorița) și că o dată izbăviți în neființă nu luăm cu noi nimic. Ba chiar reîncarnați o luăm d-a capo și se poate întâmpla, când n-am deveni taurul fermei, ca în anecdotă, să pice pe noi ghinionul de a deschide ochii asupra lumii în casa unor părinți doldora de proprietăți - și să ne pândească în consecință o existență de lacrimi, scrâșnet și supraalimentație. Lev Tolstoi măsura cu precizie cât pământ îi trebuie
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
patronimicul! Domnitor al Țării Românești în trei rînduri (1448, 1456-1462, 1476), Vlad Țepeș a incendiat imaginația contemporanilor, în 1462 semnalîndu-se apariția în limba germană a faimoaselor "Povestiri despre Dracula voevod", apocrife cărora li se va adăuga și o culegere de anecdote. În plin romantism autohton, Bolintineanu scrie despre controversatul erou de notorietate, iar Hasdeu îi consacră un studiu cu implicații istorice, etnografice și psihologice, "Filosofia portretului lui Țepeș". Petre Ispirescu speculează fondul popular, iar Radu Gyr îi dedică o Baladă. Merită
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
distragă din realitatea toxică, exasperantă. Almanahurile deveniseră un cadou predilect de Crăciun și monedă forte pentru "atenții", la concurență cu Kentul și săpunul Lux. Apăruseră și profesioniști în confecționarea acestor cărțulii compozite, în care intrau ca ingrediente obligatorii multe poze, anecdote, caricaturi, cuvinte încrucișate, "curiozități" mai mult sau mai puțin inventate, informații enciclopedice, traduceri din autori celebri. După '89, obiceiul editării de almanahuri a dispărut, ca și alte divertismente "de epocă" precum vizionarea în grup a filmelor pe casete video (ah
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16516_a_17841]
-
Ressu, Ștefan Popescu ș.a., iar după spectacole, e invitat la cină în diferite case și consemnează discuțiile și modul cum a petrecut pînă tîrziu, petreceri adesea terminate cu cîntece (unele deocheate, precum Țațo, nu te supăra, reprodus în întregime) sau anecdote corozive, de un remarcabil haz cazon. Sînt notate cu vînă de reporter și evenimentele de senzație, de pildă furtul moaștelor Sfîntului Dumitru de către bulgari, la 16 februarie 1918: "De dimineață zvonul: "Sf. Dumitru furat de bulgari!" Deci, seara, cu dl.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
întâmpinarea, la cimitirul Bellu, a sfântului adus cu escortă de onoare germană. Arhimandritul a deschis racla și-a aflat totul cum a fost. A urmat apoi o slujbă de mulțumită până la 10 seara."" * Pour la bonne bouche, am păstrat o anecdotă "academică" notată cu delicii de simpaticul autor al jurnalului. Fiindcă n-a mai rămas loc să reproduc tot pasajul o rezum: La Academie, izbucnește o controversă filologică - de ce să se spună pălăria în cap și nu pe cap, de ce stau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
în 1996, recuperînd pentru cititori un fragment neprețuit despre legătura dintre mediul literar sovietic și cele mai înalte eșaloane ale conducerii staliniste. Pornind pe urmele arhivelor KGB despre scriitori, recuperînd corespondențe, citînd articole, memorii și interviuri cu supraviețuitorii și reproducînd anecdote din epocă, Dalos scrie o parabolă despre cruzimea și anomaliile lumii staliniste revelate prin țesătura unei povești de dragoste între doi intelectuali aparținînd unor universuri diametral opuse. În 1945, tînărului lector de filosofie politică de la Oxford, Isaiah Berlin, i se
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
nevoie să-și facă fișe de autori. Știa bibliografia cîtorva sute de scriitori, titluri, ani de apariție, premii literare și uneori i se întîmpla să-i corecteze pe autorii înșiși asupra anului de apariție al unei cărți. Circulau pe seama lui anecdote care îl puneau într-o lumină pe care și-ar fi dorit-o mulți. La Contemporanul, unde l-am cunoscut, își cîștigase un teritoriu al lui, de care nu se mai atingea nimeni. Toată lumea din redacție știa că e contra
Ulici al meu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16603_a_17928]
-
cercetătorii bistrițeni și năsăudeni și e pe deplin justificată ca o formă de omagiu și devotament pentru un spirit al locului. În postfață, Constantin Catalano afirmă că "în timpul liceului poetul a scris peste două sute de poezii (poeme, satire, versuri populare, anecdote, proverbe, epigrame, traduceri etc.)" (p. 143), pe când Gavril Scridon estima la ceva mai mult de o sută de poeme moștenirea coșbuciană din perioada juvenilă. Dacă Gavril Scridon selectase numai 26 de poeme din această arhivă, Constantin Catalano reține pentru antologia
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
cuvintelor fără să ia în considerație valorile afective "topite" în sensul lor. Remarca îi aparține lui Tudor Vianu care, într-un articol publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura unui om de spirit din speța umorului rece, dar și "în actul unei adevărate profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l în poarta Academiei Române și întrebîndu-l de noutăți
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
nimic. Pînă aici nimic ieșit din comun; din cele spuse s-ar putea deduce că avem de-a face cu un text hibrid, ceva între eseu, jurnal și autobiografie, ceea ce - dacă ținem seama de faptul că autorul introduce în carte anecdote și episoade autobiografice - s-ar justifica pînă la un anumit punct. Însă, în ciuda aparențelor Opera zilelor, rămîne în primul rînd o lucrare de meditație filosofică asupra timpului, a dispersiei eu-lui și, în același timp o poetică provocatoare chiar prin faptul
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
văzând semnătura, - el însuși cu nume schimbat - după ce parcursese articolul, tresărise - "Cum, ce-i asta?!" - la care Nego, bâlbâindu-se, tot de emoție, făcuse: Da' voi de ce să aveți dreptu' să vă luați pseudonime, și noi nu?!..." Nu-i o anecdotă. Milo Petroveanu însuși îmi povestise, făcând haz. Acum,... pe Nego puteai să-l crezi în stare de orice, numai să fie antisemit, nu. Din cauza culturii. Cu pseudonimele astea... Câți nu au nume șocante, și nu se duc să și le
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
neobosit, filologia. Nu cred că a trecut vreodată o jumătate de oră fără să explice originea vreunui cuvînt. Vorbește tot timpul, singur sau cu orice i-ar ieși în cale, gata să dea noi explicații. Și în timp ce vreun dascăl povestește anecdote sau se plînge de vreun necaz, dl Berechet îl întrerupe la fiecare cuvînt ca să-l corecteze, stricînd gluma sau făcînd ridicolă supărarea. Cînd citește un ziar, se indignează la fiecare rînd, sau, dacă citește procesele verbale ale conferințelor școalei, face
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
nici măcar dacă a avut parte de o astfel de ediție modernă. Încercînd să refac motivele interesului pe care Nepos și Plutarh mi l-au stîrnit, am crezut o vreme că m-a atras biograficul propriu-zis, adică amestecul de mit și anecdotă, de prea eroic și de prea uman. Nu exclud ca un astfel de motiv să fi existat. N-am devenit însă un cititor pasionat de biografii, după această experiență, ceea ce m-a determinat, cînd mi-am pus problema, să caut
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
să aibă cu măcar un deceniu mai puțin. Din capul locului ne-a cucerit prin locvacitatea sa ieșită din comun, neprotocolară, în cîmpul căreia se mixau amintiri, portrete, reminiscențele unor foarte bogate lecturi, idei împrăștiate în cele mai felurite direcții, anecdote, observații caustice asupra prezentului. O prodigioasă memorie îl slujea cu fidelitate. Ca dintr-un corn al abundenței, din discursul eseistului se revărsa asupra auditorilor săi materia unei vieți nescutită de aspecte aventuroase, răsfrînte în oglinzile multiplicatoare ale unui spirit acut
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
locul de muncă! Asta-mi place mie la coaching: rareori primești direct sfaturi. De regulă, ți se pun întrebări care te ajută să-ți clarifici gândurile, să analizezi mai multe variante și să iei o decizie. Poți să auzi o anecdotă, o poveste, o pildă care să te determine să-ți revizuiești unele opinii, să-ți dea o direcție la care să te gândești. Eu sunt trainer într-o multinațională. Țin cursuri oamenilor, le deschid uși ale minții, le spun cum
Coaching: Când Marele Reparator tace, mintea gândeşte mai limpede () [Corola-journal/Journalistic/27176_a_28501]