954 matches
-
1892). Publică poezii, proză și traduceri la ,,Vieața” (1894), sprijinit de Al. Vlahuță; prin el i-a cunoscut pe I. L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Nicolae Grigorescu. La începutul carierei literare este vădită propensiunea lui R. către poezia galantă și către genul anecdotic al epigramei, concurându-l pe Cincinat Pavelescu: Epigrame (1894), Din inimă (1895), Proză și epigrame (1896), Sincere (1897), Duioase (1897). O anume frivolitate, stilul insidios, câte o „ușoară lubricitate” (Ion Zamfirescu) strecurată în jocul ironiilor îi atrag criticile „Vieții românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
sau societății în care trăiește scriitorul, având o puternică valoare educativă. În literatura românească cei mai cunoscuți fabuliști sunt: Grigore Alexandrescu, Alecu Donici și Tudor Arghezi. 6. Snoava este o specie epică a literaturii populare, de întindere mică, cu caracter anecdotic, în care elementul epic se împletește cu cel satiric. Dezvăluie aspecte din societate, defecte umane, vicii sociale, pledând pentru demascarea și îndreptarea răului. Ipostazele în care apare personajul sunt variate. Acesta mimează prostia pentru a deruta și a deveni invulnerabil
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
tinerețelor (1857), trei secțiuni (Amintiri de junețe, Fragmente istorice, Negru pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu autoironie, Neghină și pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de gesticulația exaltată, se conturează o imagine colorată și exactă a societății mondene a Iașilor. Eroina, o femeie pierdută, dar inocentă sufletește, e în stare de pasiuni extreme; căzută pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
în baza criteriilor etice și estetice, deopotrivă. Apoi, ca semnatar al scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte, micile evadări în ficțional, prin intermediul enunțului ironic, breșei anecdotice sau argumentului prin ficțiune, îi conferă libertatea de a-și disimula ofensiva și de a-și sancționa subversiv adversarul. Rizibilul devine, astfel, o metodă punitivă aplicată inamicului și un spectacol inteligent pe gustul cititorului. La Arghezi, scrisoarea deschisă e concepută
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ușor inteligibilă intenția deriziunii: "Trei episcopi s-au întâlnit în București: episcopul Gorgonie, episcopul Ghelasie, episcopul Dionisie. Fiecare din ei e însoțit de un prieten, doctor în teologie" După un asemenea demaraj, lectorul se poate instala confortabil pe terenul ficțiunii anecdotice, pentru a savura maniera în care este țesută poanta. Imaginea exterioară a personajelor, "redingotă și barbă tunsă", precum și discursurile stereotipe, etalând o prețiozitate dogmatică, formală, care ține, de fapt, locul substanței ideatice, într-un cuvânt, comportamentul-fațadă contrastează, ilar, cu atitudinea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se pare polemistului amendabil prin tentativa de mistificare a realității. Intenția vexatorie e deturnată însă de aluzia anecdotică: "Să nu zică evreii că ar fi un om eventual urât și să poată spune Rașela: Așa un bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o bună-dispoziție relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea. Dacă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trecut, p. 55. 202 Uneori, anecdota apare ca secvență intradiscursivă (spre exemplu pamfletele "Episcopul Nifon al Dunării de Jos", în Pagini din trecut, p. 5; "Despărțire", ibid., p. 57; "Gonacii", ibid., p. 59; (iar, alteori, întreaga abordare a realului este anecdotică (ex. "Dialog", ibid., p. 38). 203 Tudor Arghezi, "Dialog", în Pagini din trecut, p. 38 (până la nota următoare, citatele trimit la acest text). 204 Tudor Arghezi, "Năpârca", în Pagini din trecut, p. 394. 205 Tudor Arghezi, "Baroane" în ibid., p.
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o uvertură magistrală ca aceasta, orchestrată impecabil (cu analogii într-un acompaniament de orgă), recitativul solistic lâncezește, tema se ramifică; în rest, limbajul sociologizant, retoric, se subordonează finalităților ideologice curente, în spiritul momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca de intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deduce că oamenii trebuie să-și regleze ritmurile existenței după modele venite „de sus”. Cearta zeilor, receptată în chip simbolic, are răspîndire cosmică, deși planul de referință al limbajului dă impresia că se situează la un nivel superficial, vizînd aspecte anecdotice și didactice. Mînia zeiței Hator se decriptează în direcția vegetaționalului. La Telepinus, ordinea normalului se întoarce, pentru că „un străin”s-a amestecat în domeniul său, cum intenționa și Inanna-Iștar în altă categorie de texte. În replică, Telepinus pune încălțările „pe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară etc. Fără dimensiunea unei autentice „rupturi”, B. e atras, în următoarele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Al. I. Odobescu și Buzăul (1995) și în monografia Romanul vieții și operei lui Alexandru Odobescu (2001). O încercare îndrăzneață de îmbrățișare a întregii literaturi române dintr-o perspectivă nu lipsită de capcane și dificultăți realizează P. în O istorie anecdotică a literaturii române (1995), în care pasiunile, excentricitatea unora, viața de cafenea, dragostea și opțiunile politice devin puncte de plecare în conturarea unor portrete de scriitori, vizibilă fiind tentativa de a le apropia de cititor mai mult decât o fac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Povarna și alte povestiri, București, 1987; Peregrin la Ninive, Cluj-Napoca, 1988; Flăcări și porumbei, București, 1989; Puii de urs nu merg cu automobilul, București, 1989; Cele mai frumoase poezii, București, 1992; V. Voiculescu și lumea lui, București, 1993; O istorie anecdotică a literaturii române, București, 1995; Al. I. Odobescu și Buzăul, Buzău, 1995; V. Voiculescu la Pârscov, Buzău, 1996; V. Voiculescu, contemporanul nostru, Buzău, 1997; Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997; Babilon, orașul blestemat, București, 1998; Divinități, simboluri și mistere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
ceremonial, ARG, 1988, 12; Gheorghe Tomozei, Rezervația de fluturi, București, 1988, 242-244; Ulici, Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
Lit. rom., I, 300-302; Ion Apetroaie, Literatură și reflexivitate, Iași, 1996, 89-93; Lucian Chișu, Scriitorului îi șade bine cu gluma, L, 1996, 35; Aureliu Goci, „O istorie anecdotică a literaturii române”, „Cultura națională”, 1996, 8; Teodor Vârgolici, Istoria literară între anecdotic și dramatic, ALA, 1996, 309; Micu, Scurtă ist., III, 323; Teodor Vârgolici, „Cafeneaua literară și boemii ei”, ALA, 1998, 436; Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri, oameni de azi, II, partea I, Buzău, 2001, 478-481; Dicț. scriit. rom., III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288931_a_290260]
-
a se simplifica din nou ca semn. Așa cum există o epurare a sentimentului religios care împinge la eliberarea de orice religie ateismul, stadiu suprem al teologiei -, sentimentul artistic poate merge cu ameliorarea până la a dori dispariția "artei", a trusei ei anecdotice și a "migălelii" ei. În punctul cel mai sofisticat se impune cel mai auster. Când arta modernă, de pildă, le descoperă pe cele primitive, arta din Africa și Oceania, geometrizarea formelor și ritmurilor vizuale prefigurative, își recapătă elanul pentru un
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ca și colecționarii, au o oarecare dificultate în a expune, depozita sau propune "modele generative" de posibilități, oferite imaginației ludice a vizitatorilor. Un software nu este un opus, ci o matrice de operații nenumărate. Această lipsă de monumentalitate poate părea anecdotică și se vor concepe cu siguranță noi moduri de circulație pentru "artele tehnologice" (cum se numesc artele specifice erei vizuale). Mai rămâne interesantul statut al acestor opere deschise tuturor, pentru care "funcția de autor" devine, poate, anacronică. Cum toate firmele-ateliere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru a-și difuza mai bine lucrările și a le pune în valoare (cum făcuseră pictorii clasici cu ajutorul gravurilor). Până la momentul când marii fotografi, instalându-se în propria poziție estetică, se vor folosi de pretextul-sculptură pentru a face fotografii frumoase, anecdotice sau metaforice 98. Astăzi, realul sculpturii, a treia dimensiune, reclamă contactul direct. Sculptura va reveni în grații, desigur, odată cu holograma (sau cu procedee înrudite ameliorate), un simulacru optic va restitui nu doar volumul, ci și nuanțele modelului, jocul luminilor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
la sectorul liricii și, firește, cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din scurte reconstituiri biografice ori dintr-o anecdotică exploatată în manieră lovinesciană. Frapante prin pitorescul și plastica lor sunt figurile lui Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Mircea Dinescu și ale multor altora. Cu asemenea „personaje” se înaintează nu o dată într-un spațiu cvasiromanesc, de unde și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
SNOAVĂ, specie a epicii populare, în proză, de obicei uniepisodică, având caracter satiric și conținut anecdotic. Pe lângă denumirile ei regionale (polojanie, jâtie, tacla, trufă, sozie, basm, păcăleală, pildă, palavră, isnoavă ș.a.), există termenii poveste și glumă, larg răspândiți în toate provinciile. În folcloristică s-a impus cuvântul snoavă (de origine veche slavă) și, alături de acesta, au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
i se abandoneaz( mediului un anume timp (i se informeaz( asupra obiceiurilor, apeleaz( la (ntrevedere, dar f(r( a asista (ndelung (i sistematic la evenimentele care se deruleaz(. "Observa(iile" realizate apar, (n cele din urm(, sub forme episodice sau anecdotice considerate ca fiind tipice (i adesea pu(în analizate. Aceast( utilizare vag( s-ar potrivi mai degrab( unei forme de preanchet( rapid( (naintea (ntrevederii sau chestionarului. (n acest caz, cercet(torul nu particip( cu adev(raț la via(a mediului
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
numeroase premii pentru debut, pe ntru pub licistică, Premiul Asociației Scriitorilor din Iași. Pe lângă cărțile personale, este prezent în diverse antologii de poez ie. „Autor de texte incisive, dar și lucid ludice. Umor de bună calitate, spirit parodic, analize subtile, anecdotică de sorginte junimistă, „coțcării seducătoare” (L ucian Va siliu). Și în rezumat, prezent cu un dialog imaginar despre vinul de Cotnar, în „Podgoria Cotnari” (coordonator V.D.Cotea) Poetul și academicianul - Maestre, un vers despre Cotnar îi spuse academicianul - te știu
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Tolstoi, Hemingway, Vermeer). Inima, ca simbol al sentimentelor, este declarată, emfatic, filtrul acestor impresii adunate de pretutindeni: „Inima-mi însă în ovalu-i are/ Pământu-nscris ca un cardioglob”. Mai interesante sunt poemele care încearcă recompunerea unei atmosfere, dezvoltarea câte unui episod anecdotic pornind de la pânzele unor pictori celebri. SCRIERI: Fierul dracului, București, 1957; Fișă personală, București, 1963; Pietre de râu, București, 1966; Istorie de veghe, București, 1970; Întoarcerea la lucrurile naturii, București, 1971; Douăzeci de poezii pentru cei mai mici copii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
alte țări europene. Cu toate acestea, s-a acceptat un ritm propriu de europenizare datorită particularităților peste care nu se poate trece ușor. Dezbaterea publică, în special de către mass media, reliefează aceste trăsături, dar de multe ori în dimensiunea lor anecdotică și nu în conținutul și în consecințele lor reale. Se neglijează că ele au fost create și susținute de un spațiu public românesc. Trebuie să reamintim importanța decisivă acordată tradițiilor, folclorului, istoriei proprii în afirmarea identității naționale și a statului
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu multă lume știe”. Trezește interes curiozitatea diaristului pentru fenomenele stranii, care depășesc înțelegerea imediată. Suculente sunt secvențele din lumea teatrului, ce tind să se rotunjească încet-încet într-o istorie anecdotică și pitorească a scenei românești. Între șarjă și „autoșarjă”, U., pe cale de a deveni el însuși un personaj, își dezvăluie, dar rar și cu fereală, filonul de gravitate. Dacă îi plac hoinăreala și câte o prelungită zăbavă cu amicii e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
inima mea a bătut regulat, / și asta m-a făcut să am încredere în mine / și să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine și îmi dau dreptate” (Poem petrofil). Autorul însuși le considera „poeme minore”, pentru că ilustrau o anecdotică a cotidianului, dar ele dezvăluiau și o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]