192 matches
-
este cunoscut pentru păstrăvi, , babușcă, precum și pentru anumite specii de melci dintr-un gen vechi de peste 30 de milioane de ani; specii similare pot fi găsite doar în Lacul Baikal. Lacul Ohrid este remarcat în textele de zoologie și pentru anghila europeană și pentru complicatul ciclu de reproducere al acesteia: ea vine în Lacul Ohrid din îndepărtata Mare a Sargaselor, aflată la mii de kilometri distanță, și se ascunde în adâncurile lacului timp de 10 ani. După ce se maturizează sexual, anghila
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
anghila europeană și pentru complicatul ciclu de reproducere al acesteia: ea vine în Lacul Ohrid din îndepărtata Mare a Sargaselor, aflată la mii de kilometri distanță, și se ascunde în adâncurile lacului timp de 10 ani. După ce se maturizează sexual, anghila este condusă de niște instincte încă neexplicate să pornească toamna înapoi către zona sa natală. Acolo se naște și moare, lăsând puii ei să caute singuri Lacul Ohrid, pentru a începe un nou ciclu. Rasa de câine ciobănesc din Munții
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
de stiință "ROV-urile sunt de asemenea folosite extensiv de comunitatea științifică în explorarea oceanului." "Un număr mare de animale și plante din adâncul marilor au fost descoperite sau studiate în mediul lor natural cu ajutorul ROV-urilor. Exemple: meduză Bumpy, anghila Halosaur." "ROV-urile de știință au multe forme și mărimi. De când înregistrarea video de bună calitate este o componentă de bază în cercetările subacvatice, ROV-urile tind să fie echipate cu sistem de ilmunat de mare putere și camere de
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
păsări din lumea întreagă, trăiește în pădurile Amazoniene. Doar în Brazilia, savanții au descoperit între 96.660 și 128.843 specii de nevertebrate. Tot aici se găsesc și cei mai mari prădători precum jaguarul și anaconda. Aici se găsesc și anghile care produc șocuri electrice, piranha, și diverse specii de broaște periculoase care secretă venin. Pericolul nu vine doar de la prădători, ci și de la numeroși paraziți sau lilieci vampir care răspândesc rabia. Pădurea s-a miscșorat de-a lungul timpului datorită
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești. La întoarcerea păsărilor, în perioada martie-aprilie, în apropierea cursurilor de apă se produce o adevărată aglomerare de papagali de mare. Aici are
Papagal de mare () [Corola-website/Science/315163_a_316492]
-
("Muraena helena") este un pește din familia Muraenidae. Mulți o confundă cu un șarpe marin, însă murena este un pește. Ea face parte din același grup cu anghila. Cele mai mari (ating o lungime de 1,5 m, 15 kg) și cele mai colorate sunt murenele din recifele de corali. este solitară și nocturnă. Când se lasă seara, ea începe să-și caute hrana (crustacee, pești, caracatițe). În timpul
Murena () [Corola-website/Science/317448_a_318777]
-
egiptean a fost deosebit de pasionat de zoomorfism, având multe animale sacre: pisici-zeități pentru Bastet, ibiși și babuini pentru Thot, crocodili pentru Sobek și Ra, pește pentru Seth, manguste, șoareci și păsări pentru Horus, câini și șacali pentru Anubis, șerpi și anghilă pentru Atum, scarabei pentru Khepera, tauri pentru Apis. Animalele au fost de multe ori mumificate ca urmare a acestor credințe. Exista dovezi care conectează zeița pădurii Artemis cu un cult al ursului. Fetele dansau imitând "urși" în onoarea ei și
Zoolatrie () [Corola-website/Science/326168_a_327497]
-
ventrală a corpului. La cei mai mulți pești, ele au poziție abdominală situate sub abdomen, dar la unii pești (percide) sunt deplasate sub înotătoarele pectorale pe torace (poziție toracică), sau chiar înaintea pectoralelor sub gât (poziție jugulară) (mihalț). La unele specii lipsesc (anghilă). La guvizi, înotătoarele ventrale prin concreștere, formează o ventuză. Înotătoarele neperechi (sau impare) sunt situate pe planul de simetrie al corpului, pe linia mediană, au poziție verticală și se articulează la pterigoforele împlântate în musculatura corpului. Se disting: înotătoarea dorsală
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
Peștii catadromi sau talasotoci (din franceza "catadrome" sau "thalassotoque") sunt pești care petrec cea mai mare parte din ciclul vital în ape dulci, iar pentru reproducere coboară în mare. De exemplu: anghila "(Anguilla anguilla)", care trăiește până la maturitate în râurile și fluviile europene, iar pentru reproducere migrează în vestul Oceanului Atlantic, în Marea Sargaselor. Peștii catadromi sunt adaptați variațiilor salinității apei, fiind animale eurihaline. Acest mod de reproducere este rezultatul unui îndelung proces
Catadrom () [Corola-website/Science/330461_a_331790]
-
și al cărui punct de plecare se află în Orașul Serbărilor. Imaginile care se văd aici amintesc de picturile lui Hieronymus Bosch și de cele ale lui Pieter Bruegel cel Bătrân, cu petreceri dezlănțuite, focuri de artificii subacvatice realizate cu ajutorul anghilelor electrice, farandole din mijlocul cărora nu mai poți scăpa, orgii și banchete. David este un colecționar bătrân care vine în Orașul Oracolelor pentru a fi întinerit de Madonele Juneții. Ritualul are efectul scontat, dar duce la moartea Madonei, ceea ce atrage
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
-a - zone protejate") și reprezintă un afloriment (abrupt în versantul râului Supan, afluent de dreapta al Trotușului), unde în masivul stratelor de rocă (argile, gresii, nisipuri) s-au descoperit importante depozite de faună constituită din resturi fosilizate cu cochilii de anghilă de mare ("Conger conger") și gasteropode.
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
Țiparul electric sau anghila electrică ("Electrophorus electricus") este un pește răpitor bentopelagic, din familia gimnotide ("Gymnotidae"), de culoare uniformă închisă, măslinie, cu un corp serpentiform asemănător cu anghilele, răspândit în fluviile Orinoco și în Amazon. Poate ajunge la o lungime maximală de 2,5
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
Țiparul electric sau anghila electrică ("Electrophorus electricus") este un pește răpitor bentopelagic, din familia gimnotide ("Gymnotidae"), de culoare uniformă închisă, măslinie, cu un corp serpentiform asemănător cu anghilele, răspândit în fluviile Orinoco și în Amazon. Poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. Înotătoarele pelviene, dorsală și caudală lipsesc; înotătoarele pectorale sunt mici, iar înotătoarea anală este foarte alungită
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
înconjurător și în comunicare. Țiparul electric este cea mai mare specie din ordinul gimnotiformelor, și poate ajunge la o lungime maximală de 2,5 m și o greutate maximală de 20 kg. În pofida numelui său, țiparul electric nu este o anghilă (țipar) adevărată, el este de fapt un pește ostariofiz ("Ostariophysi"), înrudit cu caracidele ("Characidae"), care includ piraia și neonul, dar are o asemănare fizică mare cu anghilele adevărate. Are un corp serpentiform (în formă de șarpe), alungit și cilindric (rotunjit
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
greutate maximală de 20 kg. În pofida numelui său, țiparul electric nu este o anghilă (țipar) adevărată, el este de fapt un pește ostariofiz ("Ostariophysi"), înrudit cu caracidele ("Characidae"), care includ piraia și neonul, dar are o asemănare fizică mare cu anghilele adevărate. Are un corp serpentiform (în formă de șarpe), alungit și cilindric (rotunjit), golaș, fără solzi. Capul este ușor turtit. Gură mare are un rând de dinți conici pe fiecare falcă. Ochii sunt mici. Pielea groasă și vâscoasă acoperă întregul
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
unul dintre principalii răpitori acvatici din apele puțin adânci și repezi din pădurile inundate din Amazonia cunoscute sub numele de varzea. Pentru a localiza prada țiparul electric folosește organul electric cu descărcări slabe (organul lui Sachs). Odată ce prada este găsită anghila electrică utilizează un curent electric mult mai puternic pentru a o paraliza, generat de organul principal și organul lui Hunters. Șocul electric în sine nu ucide prada, doar o paralizează. Deoarece țiparul electric nu are dinți maxilari, este dificil pentru
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
19 specii nu au fost încă evaluate. Cele 9 specii critic amenințate cu dispariția sunt: "Squatina squatina" (rechinul înger), "Acipenser gueldenstaedtii" (nisetrul), "Acipenser nudiventris" (viza), "Acipenser persicus" (sturionul persan), "Acipenser stellatus" (păstruga), "Acipenser sturio" (șipul), "Huso huso" (morunul), "Anguilla anguilla" (anghila europeană), "Knipowitschia cameliae" (guvidul mic din Delta Dunării). Prima descriere a peștilor din Marea Neagră a fost făcută de către Pallas în 1811. A. Nordmann descrie, în "Prodrome de la faune Pontique" (1840), 173 de specii de pești din Marea Neagră și fluviile care
Peștii din Marea Neagră () [Corola-website/Science/335109_a_336438]