715 matches
-
celelalte virtuți ale minții, discernământul nu ține de vreun merit, ci este un dar al Duhului, fără de care rostirea adevărului nu rodește. Trei figuri insularetc "Trei figuri insulare" În a doua jumătate a secolului XX, câteva remarcabile personalități ale Bisericii anglicane s-au distins prin curajul de a reafirma caracterul politic al teologiei creștine 1. Unii cititori ar putea părea surprinși de această afirmație. Ce fel de „reafirmare” a condiției publice a teologiei avem în vedere? La urma urmei, spre deosebire de Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
meseria asupririi aproapelui. Pe scurt, Evanghelia Bisericii nu poate fi politically correct. Plecând așadar de la exegeză, N.T. Wright redescoperă virtuțile politice ale Evangheliei, cu ajutorul cărora poate discuta apoi problemele puse Bisericii creștine de moștenirea culturală postiluministă. Oliver O’Donovan, preot anglican și profesor de științe politice la Universitatea din Oxford, nu ignoră temeiurile scripturistice pentru reflecția teologică asupra socialului. El își demarează totuși proiectul analizând momentele de cumpănă din istoria Bisericii, mai cu seamă cele care definesc relația acesteia cu puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
din Marea Britanie angajată în redactarea unui manifest „postsecular”2 este John Milbank. Format la Oxford către sfârșitul anilor 1970 sub îndrumarea directă a lui Rowan Williams 1, John Alaisdair Milbank a decis relativ devreme pentru apartenența sa confesională în cadrul Bisericii Anglicane (aripa „High-Church”), abandonând tradiția metodistă primită din familie. Este o opțiune care explică simpatia cu care tânărul J. Milbank a îmbrățișat de la bun început proiectul catolic al lui Henri de Lubac (la nouvelle théologie). În rezumat, aceasta se vroia agentul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un alt moment cheie al istoriei Franței când religia și politica erau împletite iar rezultatul luptelor a determinat viitorul contur al statului francez. În timp ce toți nord-europenii (cu excepția Irlandei) au adoptat noua religie protestantă fie ea de tip lutheran, calvinist sau anglican, marea majoritate a sud-europenilor a rămas în mod ferm catolică după cum a procedat Sfântul Imperiu Roman. Între aceste două mari zone religioase se afla o centură intermediară care conținea atât catolici cât și protestanți Olanda, sudul Germaniei și părți din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în straturile largi ale poporului, trebuie sprijinită, și suntem convinși că S. Sa, va găsi sprijinul necesar. Articolul domnișoarei Marieta Creangă, ni se pare prea didactic. Interesante, Francmasoneria și Frontul Popular de Pr. Corneliu Grumăzescu, precum și Relatările istorice dintre Biserica Anglicană și Biserica Ortodoxă de Pr. I. C. Olariu. De asemenea articolul demnului Aurel G. Stino, Între N. Gane și Maiorescu. Din parte-ne, dorim biruință deplină revistei „Păstorul Tutovei". Nicolae Stelian Beldie * Păstorul Tutovei este revista Asociației Preoților din județul Tutova
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
aripa de dreapta a partidului după semi-eșecul electoral din 1992. Decesul neașteptat și prematur al lui J. Smith în 1994 a adus în fruntea laburiștilor o generație de quadras și un nou leader foarte cunoscut, Tony Blair, membru al Bisericii anglicane și partizan al economiei de piață. B) După modelul britanic au luat naștere Partidul Laburist Irlandez și Partidul Laburist Maltez. Primul este din toate punctele de vedere asemănător fratelui său mai mare, mai puțin slăbiciunea sa: este cel mai mic
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
partidele conservatoare erau purtătoarele speranțelor nobilimii și ale Bisericii. Ele s-au format pentru a lupta împotriva principiilor Revoluției franceze și pentru apărarea vechiului regim, reprezentînd dreapta istorică. Clericalismul care le-a adus sprijinul Bisericii altădată se spunea că Biserica anglicană era partidul conservator care se roagă -, capacitatea de a mobiliza lumea rurală, ca și o bună organizare, le-a permis să supraviețuiască democratizării, să se mențină în mod onorabil și uneori chiar să obțină majoritatea absolută. A) Partidele majoritare. Anumite
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
ai partidului național scoțian și un speaker: Betty Boothroyd, Partidul Laburist)32. Dominantă în toate partidele este clasa mijlocie. Nu există interdicții pentru a fi ales în Camera comunelor, cu excepția funcționarilor publici, judecătorilor și reprezentanților forțelor armate, ecleziasticii romano-catolici și anglicani. Funcția legislativă și cea de control a activităților guvernului sunt cele mai importante funcții deținute de Camera Comunelor. În ambele domenii, rolul opoziției este neînsemnat. Partidul aflat la guvernare controlează cea mai mare parte a ordinii de zi, el deține
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
în această funcție. În anul 1958 a fost introdusă posibilitatea ca o persoană să fie numită lord pe viață, fără ca acest titlu să poată fi moștenit (life peers). Deosebim așadar între Lords Spiritual, lorzii clerici, arhiepiscopi și episcopi ai Bisericii Anglicane și Lords Temporal, lorzii laici. Printre aceștia se numără atât membrii familiei regale cât și așa numiții Law Lords. Aceștia din urmă sunt judecători supracalificați, care au fost înnobilați și au primit un loc în Camera Lorzilor. Ei formează comitetul
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
mai mare sau mai mică. Dialogul dintre religii, încercarea de înglobare a unor grupuri sociale noi conduc inevitabil la renegocierea granițelor. 5. Relațiile cu alte granițe. Unele granițe se pot intersecta cu altele în diferite moduri: incluziune (Protestantismul include biserica anglicană), excluziune (a fi creștin exclude posibilitatea de a fi budist), coexistența separată (a fi vegetarian și a fi creștin). Granițele identității religioase conduc la stabilirea unor locații ale acestora care, în mod ideal, pot fi structurate sub forma unei tipologii
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
măcar o scânteie de bunăvoință din partea omului. Biserica răsăriteană, cu Sfântul Ioan Hrisostom în frunte, a acceptat această formulă. Dar unii teologi fruntași din veacul nostru, atât ai Bisericii romano-catolice, ca un Dom Pichery și J.-C. Gay, cât și anglicani ca profesorul Owen Chadwick și alții, fără să țină seama de faptul că predestinaționismul Fericitului Augustin n-a fost acceptat oficial decât de Biserica reformată, au susținut acest predestinaționism mai departe de-a lungul istoriei Sfântului Cassian. Această polemică n-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ceea ce propovăduiesc bisericile. Și-a exprimat foarte clar înțelegerea pronunțat neconvențională a creștinismului în numeroase discuții pe care le-a avut cu Drury. Când acesta era încă student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
răspândită religie din lume, cu aproximativ 2,1 miliarde de credincioși, cuprinzând teritorii din Europa, America, Africa de Sud, Filipine, Oceania și Asia. Creștinismul cunoaște diverse doctrine și practici religioase: romano-catolicii, creștinismul oriental (Biserica Ortodoxă de Răsărit, Biserica Ortodoxă de Apus), Biserica anglicană, Biserica protestantă (luteranii, reformații, evanghelicii, baptiștii, adventiștii de ziua a 7-a, penticostalii etc.). Este o religie monoteistă, având în centrul ei viața și patimile lui Iisus din Nazaret, fiul Domnului, așa cum ne sunt înfățișate în Noul Testament. Împlinind profeția din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ceea ce propovăduiesc bisericile. Și-a exprimat foarte clar înțelegerea pronunțat neconvențională a creștinismului în numeroase discuții pe care le-a avut cu Drury. Când acesta era încă student la Cambridge, l-a sfătuit insistent să nu îmbrățișeze profesiunea de preot anglican. Aceasta deoarece ceea ce i se va cere ca preot va fi să interpreteze și să justifice credința religioasă. Simbolurile creștinismului i se păreau lui Wittgenstein minunate. Supunerea lor unui comentariu filozofic îi apărea, în schimb, drept „oribilă“55. Pretențiile filozofice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să lupte cu dificultățile financiare. În cei 24 de ani de domnie el a cerut Parlamentului subsidii doar de cinci ori. Succesorul său, Henric al VIII-lea (1509-1547), și-a consolidat puterea și prin "rezolvarea" conflictului cu papalitatea. Autoritatea Bisericii anglicane a fost constituită prin "Actul de supremație" al lui Henric al VIII-lea (1509-1547) în 1533240, strâns legată de cea regală ("nu există episcop, nu există rege"241). După această dată, Biserica Angliei a devenit independentă de Biserica catolică, eliberată de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
16. 241 A. Maurois, op. cit., vol. II, p. 14. 242 Această reformă nu constituia în sine decât o schimbare în domeniul administrativ, dar exista și o altă schimbare, mai lentă și progersivă, în domeniul doctrinei și a ritualului. Noua Biserică anglicană respingea o parte a doctrinei și ritualului Romei, fără a adopta în locul ei doctrina și ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez prezenta două caracteristici
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
doctrinei și a ritualului. Noua Biserică anglicană respingea o parte a doctrinei și ritualului Romei, fără a adopta în locul ei doctrina și ritualul protestanților de pe continent, indiferent că erau luterani sau calvini. Către sfârșitul secolului al XVI-lea poziția Bisericii anglicane în raport cu statul englez prezenta două caracteristici importante: această Biserică își revendica originea în națiune și în toți membri națiunii. În virtutea acestui postulat, orice cetățean englez era în mod legal membru al acestei Biserici ca și a Statului, fiind obligat de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se autodenumea "națională", îi făcea pe toți supuși ai guvernului regelui național, numit mai întâi "Șef suprem" și apoi, mai modest, "Guvernator suprem". Regele desemna episcopii Bisericii, regele "în Parlamentul său" elabora legile care administrau problemele Bisericii. În concluzie, Biserica anglicană era o Biserică de stat. A se vedea Gh. Bichicean, op. cit., pp. 57-58. 243 Ernest Barker, op. cit., p. 40. 244 J. H. Baker, op. cit., p. 77. 245 A se vedea în acest sens și Gh. Bichicean, op. cit., pp. 55-56. 246
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
două tabere guvernate de ignoranță și obscurantism, într-o nouă noapte a timpurilor. Acest "populism" religios a ajuns să aibă o influență politică semnificativă și să producă, prin susținerea războiului din Irak, în opoziție cu bisericile clasice: catolică, protestantă, ortodoxă, anglicană, o nouă fractură în lumea creștină. America profundă, încă șocată de cataclismul din 11 septembrie și atașată puternic simbolurilor americane, de genul In God we trust, este foarte sensibilă la afirmarea Statelor Unite ca "națiune morală și universală", într-un registru
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Nouă (Thomas Morton, John Smith ș.a.) vizavi de existența unui "Nou Canaan" (un pămînt modern al făgăduinței) și ostilitatea fățișă a monarhului față de ei (dar, mai ales, prigoana declanșată de urmașul său, Charles I, primul rege britanic născut în Biserica Anglicană, care a și proclamat-o, de altfel, în 1641, drept posesoarea "religiei cele mai pure și mai corecte, în raport cu Sacrul Cuvînt al lui Dumnezeu, existente în lumea creștină", fiind gata să accepte martirajul pentru a-și demonstra credința), dă naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îngheață sîngele în vene. Naratoarea (de douăzeci de ani, la momentul întîmplărilor) vine la Londra pentru a se recupera după o nevroză iată, totuși, un detaliu metatextual notabil! și pentru a scăpa de sub autoritatea exacerbată a unui părinte sever (reverend anglican). Ea (de observat că protagonista-povestitoare nu are nume) obține o slujbă de guvernantă (la un înalt aristocrat londonez) cu rigori cam ciudate. Tînărul nobil își ține doi nepoți orfani (Miles și Flora) la una dintre proprietățile lui, asigurîndu-le tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale burgheziei, cât și ale celorlalte clase și categorii. Creștinismul răsăritean, îngăduit de otomani să funcționeze sub anumite condiții în imperiu (de exemplu, în Balcani, bisericile ortodoxe nu puteau să depășească înălțimea geamiilor), a rămas rezervat până astăzi față de clericii anglicani și alți protestanți, adepți ai homosexualității, ai promovării femeilor ca episcopi, ale altor secularizări și laicizări. Clericii ortodocși urmează în mare măsură învățături ale isihasmului, cum sunt: cunoașterea lui Dumnezeu nu este conceptuală, ci o trăire duhovnicească împletită cu percepțiile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și acțiuni, sintetizate în tratate și alte documente care alcătuiesc suportul politico-juridic pentru o federație de state și popoare cu multe diferențe materiale, spirituale, de mentalități și disponibilități psihomorale. Religios, sudul continentului este catolic până la Grecia, nordul este protestant și anglican, sud-estul și estul este ortodox, iar către eurasia este musulman. Criza financiară, economică și socială apărută în 2007-2008 dincolo de Ocean se extinde amenințător asupra unor țări din zona euro. Proiectele instalării unor scuturi antirachetă sunt respinse de ruși. La acestea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rezervat epitetul de "materialist". Probabil de aceea și irlandezul George Berkeley (1685-1753) își va permite să-l reia în spirit subiectivist-idealist, trădând multe din scopurile sale, chiar și pe cele privind religia. (Berkeley a devenit episcop de Cloyne al bisericii anglicane în 1734, după revenirea în 1731 din călătoria de doi ani din America, unde ar fi trebuit să înființeze un colegiu). Or, Locke voia să deosebească rațiunea de credință. Cea dintâi conduce la certitudini, probabilități sau la adevăr, pe când credința
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
poate să se adapteze mai bine la noile condiții" care a încurajat voluntarismul și violențele. Temătorii, contemplativii, ezitanții, emigranții respinși au îngroșat rândurile social-exclușilor. Poziții ca cele de mai sus au fost promovate cu două secole în urmă de preotul anglican Thomas Robert Malthus (1766-1834). Apoi le-a reluat în termenii darwinismului social filosoful Herbert Spencer (1820-1903). Parțial, economistul J. M. Keynes în secolul al XX-lea a generat unele succese cu astfel de idei. Dar când pensionarii, șomerii, boschetarii se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]