2,924 matches
-
trage cortina apusului). Rezultatul: o precumpănire a certitudinii tranchilizante. Chiar atunci cînd intervin accente ale disconfortului, acestea sînt pe dată amortizate de context. Nimic grav nu s-ar putea petrece pe aria unei atari receptivități luminoase, incompatibile cu inhibițiile, cu angoasele poeziei curente: „cineva ascute un cuțit pe piatra din curte/ mustul a început să fiarbă în pivnițele întunecate/ și sîngele fostelor iubite e tot mai fierbinte” (Sub zăpada ce cade). În persoana lui Ion Cristofor avem a face cu un
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
și o pedagogie exact înțeleasă, personalitatea lui Paul Klee se decupează, din cartea D-nei Hasan, ca o realitate vie și deloc înspăimîntătoare. Acest artist paradigmatic pentru spiritul și aspirațiile veacului nostru apare aici monumetal fără patetism, adînc fără a stîrni angoase și exemplar fără să compromită, precum devastatoarele incendii, șansele celorlați: ale celor mai mult sau mai puțin apropiați în spațiu și în timp.
Paul Klee și pictura modernă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16722_a_18047]
-
exclud. Cred că un autentic creator nu scrie pentru un cititor și nu se adresează unui anumit public. Un creator scrie, în primul rînd, pentru sine - altfel ar înnebuni - în dorința de a se elibera (cu ajutorul limbajului) de anumite obsesii, angoase și un "prea plin existențial". Cine vorbește în mine?" se întreba Freud. Apoi încearcă să transmită un sentiment (chiar dacă știe cît de neputincioasă este comunicarea indicibilului și al inefabilului), să sugereze o stare, o viziune asupra lumii sau un concept
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
mă simt... "la mine acasă". Dosarul de presă cu articolele și cronicile apărute în ziarele și revistele din Franța este de două ori mai voluminos în comparație cu articolele și cronicile publicate în România. În România m-am eliberat de neliniștea și angoasa ce mă cuprindeau de cîte ori aterizam la Aeroportul Otopeni. Nu știu cum criticii îmi vor înregistra numele - un rînd, două, într-un dicționar -, dar știu că n-am făcut nimic pentru a-mi asigura gloria prezentă sau postumă. Din contra! Am
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
nu se revelă oricînd, el trebuie cercetat nu numai cu mintea, ci și cu inima; trebuie să intri în pielea "personajului" care a fost. Dacă trăiești confortabil, dacă nu știi ce înseamnă marginalizarea, dacă nu te-a cuprins niciodată oboseala, angoasa, disperarea, îl privești ca pe o aberație. Cred că Aristotel avea dreptate: Numai cine cunoaște bine amănuntele prin experiență poate judeca în mod potrivit asupra unei opere de artă și știe prin ce mijloace și pe ce cale se înfăptuiesc
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
pe Nausicaa. Vom reține mai ales că marele moment de emoție este mai puțin cel de a fi înlăuntrul ospitalității și mai mult cel de a fi în fața ospitalității, pe pragul ei. Această situație liminară este plină de tulburare, de angoasă, de speranță și de temeri. Ea readuce fiorul în fața acestui lucru instabil, ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
decît concretitate iar golul acesta doar încetinește mișcarea existențială. Ruptura în multiplele ritmuri ale vieții conduce la o aspirație spre armonie și organizare pe baza acelei stări liniștite de pasivitate, denumită gîndire contemplativă. Dar forma aceasta nu este lipsită de angoasă. Folosind procesul extragerii din mișcare, - creînd semnificante prin noțiuni ca "atemporal" și "aspațial" - lumea în care te-ai plasat se transformă. Parcă lucrurile s-ar așeza altfel într-o altă lumină a lumii. Prezența lor nu este obligată ci electivă
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
răspuns n-ar mai fi dat. Faptul că ea îl cuprinde și-i prisosește îl înzestrează cu o bogăție de necuprins. Lipsa totală a logicii demonstrează infinitul sentimentului. Sentimentul răspunde unor fapte contradictorii cu forme de expresie imprevizibile. Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și longitudine. Ordinea lucrurilor Ah! Ordinea lucrurilor este altfel decît ne închipuim. Ceea ce apare
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
meu/ te-am iubit/ printre taste și e-mail-uri trimise/ andreei și/ gogoșile parfumate ale/ corneliei și/ sandwich-urile elenei/ te-am iubit și/ am pierdut cheile/ apartamentului când/ mă alergau/ borfașii prin/ piața sudului/ atât de mult te-am iubit" (neoplazie). Angoasele pe care le transcriu poemele din volum nu ating niciodată totuși intensități paroxistice, căci Gelu Vlașin nu este un confesiv și, de aceea, textele sale au mai degrabă aerul unor "puneri în scenă", al unor scenete absurde pe care po
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
și ecleziastică, fascinantă și livrescă, actualitatea lui Bach poate fi asemuită prezenței printre noi, prezenței cotidiene, a lui Leonardo sau Shakespeare. Ne putem imagina pe noi înșine în lipsa lor? Greu de presupus. Apelînd la ei, rămânând alături de ei, putem depăși angoasele, putem depăși malformările și contorsiunile lumii cotidiene, îi putem conferi valoare și sens. Alături de ei, alături de Bach, putem spera s-ajungem spre normalitate. Astăzi, lumea muzicală - și nu numai - îi face lui Bach o mare plecăciune; mai adâncă, acum când
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
și că-mi pierd mințile: - Nu se poate! - Ba da, Niezsche cel genial și sublim, dar nebun, Niezsche care avea nevoie să umble cu chei, cheile pe care le caută orice mare spirit. Auzi idee! Chei! Cică asta ține de angoasele lui filosofice. Eu unul, adăugă portarul buimăcit, nu înțeleg nimic. Dar sora lui e prietenă cu ai mei și, ca să-l mai distreze, mi-l trimite aici din cînd în cînd. Ah, nefericitul ținea mult la dumneavoastră! - Nefericitul! Cum puteți
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
această lume a dezlănțuirii cărnii! Nimic mai restrictiv totodată! Nimic mai inițiatic! Nu atât despre îndestularea simțurilor e vorba în sexualitatea antică, cât despre o panoplie de simboluri amenințătoare, începând cu violul ca ritual matrimonial și încheind cu proteica, ubicua angoasă a castrării! S-ar părea că, în anumite epoci cel puțin, erosul și violența sunt de nedespărțit. Pe lângă această constatare, rafinamentul erotic al unui împărat ca Tiberiu, despre care cartea ne sesizează la un moment dat, pare doar o simplă
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
se salvează din "situații mimate" și își recapătă "capacitatea de asistență" în situații limită (ultimele poeme ale lui Marin Sorescu), ea își reface legăturile cu existența. Poeții lui Al. Cistelecan sînt vizionari (Aurel Dumitrașcu, Dan Damaschin), reflexivi (Cezar Baltag), exorcizează angoase și suferințe (Angela Marinescu), fantezia lor lexicală îngăduie și un "strop de melancolie" (Ion Stratan), se află în faze "de erupție a decepției" (Andrei Zanca), sînt paradisiaci (O. Soviany), evoluează "de la feeric la surescitare" (Liviu Ioan Stoiciu), au "iluminări și
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
s-a izolat de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială. Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
era tîmpită, și eram de acord. Găsisem ce-mi trebuia, chiar dacă nu întinsesem bine de coarda aia. Și, firește, adolescență, firește, sport, și cel mai aspru sport este rugby-ul... Dur, foarte dur. în copilărie sau în tinerețe ați avut angoase, spaime? Cînd m-a dus mama la școala primară, mie îmi era frică de tata. Atît. Tata, despre care știam că a murit. De ce credeți că vă era frică de el? în ce fel se manifesta frica? Nu știu de ce
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
ucide îmblînzitorul la cel mai mic semn de slăbiciune: minciuna Alei că l-a înșelat cu Edek. Din păcate, Vlad Zamfirescu nu are suficientă experiență pentru acest rol complicat. Artur, în interpretarea lui, este exterior. Și în frămîntări, și în angoase, în revoltă, în drama lui personală care pune capăt teribilului experiment. Dă mult din mîini, explicînd pleonastic ce spune textul. Pare să n-aibă forță în revolta lui. De aceea nu se observă modificări de stări, schimbări clare de ritm
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
totul ca uns? Telefonie mobilă La Obor, veselie mare. Întâmpinăm Anul Nou cu optimism, tehnică de ultimă oră și manele: �Badea-l meu e cel mai tare Are două celulare Cu unul ziua-mi vorbește Cu altul noaptea mă iubește!" Angoasa porcului M-a șocat, sincer, un magazin care se numește Angst, etalând salamuri, tobe, cârnați, care mai de care mai însângerați. Kierkegaard și Heidegger ar fi meditat asupra neliniștilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată și angoasele. Altminteri, democrația
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
mă iubește!" Angoasa porcului M-a șocat, sincer, un magazin care se numește Angst, etalând salamuri, tobe, cârnați, care mai de care mai însângerați. Kierkegaard și Heidegger ar fi meditat asupra neliniștilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată și angoasele. Altminteri, democrația costiței, în floare. Se vinde Kaiser țărănesc. Mâncă și țăranul ce mâncă drăguțul de-mpărat. Pentru niște drepturi de autor mai grase, le-aș vinde alt nume, holbergian, pentru cârnați: Țăranul baron. Reclama ar mai trebui să precizeze
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
convențiile, minciunile, grimasele și deghizările vieții sociale se prăbușesc rînd pe rînd, odată cu propriile sale metereze interioare. Ca și Malraux, Sartre surmontează însă disperarea prin activism, descoperind că acțiunea își creează propria sa justificare. Dacă Sartre va găsi ieșirea din angoasă prin ,,angajamentul" politic, mari scriitori ai secolului precum Albert Camus (,,Oamenii plîng pentru că lucrurile nu sînt ceea ce ar trebui să fie" /,,Caligula"/), Nikos Kazantzakis (,,Există momente teribile și neprevăzute cînd văd într-o străfulgerare că toate astea nu sînt decît
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
negre" ale lui Jean Anouilh constată cu o anume ușurare: "Ceea ce este liniștitor, este de a fi ajuns undeva, fie și la capătul disperării." Cioran este poate între scriitorii secolului cel care a intuit în modul cel mai limpede dimensiunea angoasei ca boală a sufletului izvorîtă mai degrabă din teama de viață decît din spaima morții. Acumulînd într-una mistere găunoase și monopolizînd nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
un semn de sănătate, dar nu unul de viață." Înclin și eu să cred că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
cinice. De cealaltă parte, sunt temeiuri să credem că o conduită punctual revendicativă a individului constituie, dincolo de rezultatul concret, o sursă de robustețe psihică și de autocunoaștere. Imobilismul lui actual nu face decât să-i întrețină și să-i adâncească angoasa multiformă care transpare în anomia socității, în cultivarea nemulțumirii ca mod de viață, în paradoxala instituționalizare a injustiției și a infracționalității, în boala mentală și fizică, în degradarea biologică a populației și în procentul ridicat de sinucideri. În schimb, angrenarea
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]