219 matches
-
anxietate manifestată fie prin frondă, prin dorința de a sparge tiparele care încorsetează, fie prin evadarea într-o altă realitate. Caleidoscop (deceniul al V-lea) Caleidoscopul formează și deformează imaginile, înscrie utilizatorul său într-un joc al imaginilor fascinante sau angoasante. Deși etimologia termenului, îl asociază cu imaginile frumoase pe care poate să le creeze, el a devenit și simbol al iluziei, al pierderii într-o lume care falsifică realitatea. Una dintre variantele sale, teleidoscopul se caracterizează tocmai prin faptul că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vieții: " - Nu mai avem rodii nici pâine./ Tâmplele - tâmplele înoată în sânge;/ o pasăre slobodă plânge/ sub ceruri zbârcite ca foamea." (Pasărea urgiei). Adverbul "mai" rămâne singurul indiciu al unui posibil paradis pierdut, în rest nu este decât suferință. Stările angoasante copleșesc, înaltul este de neatins și, în loc să reprezinte sfera ideilor, spiritualitatea, se restrânge, se "zbârcește", infectându-se de materia degradată. Plânsul și sângele se unesc pentru a accentua agonia. De altfel sângele este uneori doar sugerat, dar la fel de prezent și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cadavre, se asociază cu noaptea, cu frigul, cu moartea sufletească, totul se petrece aici în interior, căci peisajul descris este întotdeauna prea halucinant pentru a putea fi o copie a realității oricât de deformatoare. De altminteri, se subliniază experiența spirituală angoasantă prin referirile la spațiul interior: "Cu apele-adormite-n mine", "Mă-nec în fiecare noapte" (Coșmar). Există o nostalgie a feminității care nu e lăsată să se manifeste, nostalgie care se combină cu proiecția pe cerul minții a imaginii unui "paradis pierdut
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ (...) Nu mai credeți, oameni de argilă, c-a trăit Iisus într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar, ștergerea granițelor permite elementelor angoasante să circule în ambele sensuri. Sunt proiecții ale temerilor personale asupra exteriorului, dar există și o invazie a lumii coșmarești din care se constituie prezentul/ contemporaneitatea asupra eului poetic. Viziunea de la no. 7 este mai mult decât reprezentativă în acest
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare, de anihilare a tridimensionalității este întărită de revenirea asupra unei alte forme geometrice, dreptunghiul. Caracterul angoasant al trăirii este accentuat de coloristică (negrul, culoarea morții, a adâncurilor, și roșul, doar sugerat, al focului sau al sângelui) și de năvălirea orașului în spațiul interior. Trotuarul, strada sunt cele două simboluri ale orașului care interferează cu psihicul chinuit
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
probleme fiziopatologice și psihologice. Dacă în acestă etapă de viață adolescentul normal își dezvoltă self-esteem-ul, spiritul de independență, se diferențiază și se individualizează ca personalitate, dezvoltându-și sociabilitatea, adolescentul diabetic este obligat să accepte involuntar să se confrunte cu perspectiva angoasantă a diabetului, de aceea se va simți frustrat în manifestările sale de autonomie, care sunt atât de importante pentru a-și putea construi echilibrul psihologic. Adolescentul diabetic tinde să nege sau să se revolte împotriva condiției sale existențiale, maximal frustrante
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
toate șansele să mă angoaseze și panicheze. În 2007, în drum spre Veneția, am aflat însă din nou ceva care mi-a adus aminte de Capela Capucinilor, chiar dacă într-un fel mai puțin triumfal (în schimb, cât se poate de angoasantă. Pur și simplu, căutând un hotel unde să înnoptez, într-un orășel pașnic din Austria, am zărit un magazin ciudat, cu mobilier ornamental confecționat din os: de elefant, tigru, leu, girafă, maimuță și din alte oase de animale considerate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
a terminat cu o compoziție iugoslavă care relua teme balcanice. Publicul a aplaudat în picioare și a cerut revenirea pe scenă a cvartetului, iar bisurile au fost Doina din Clejani și Death Is the Road to Awe (melodie obsedantă și angoasantă de pe coloana sonoră a filmului The Fountain). De data asta, Kronos Quartet nu ne-au dus în adăpostul sigur al certitudinilor noastre, ci ne-au aruncat pur și simplu într-un teritoriu al neliniștii, unde e absolut necesar să pășești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
care Sunzanne, sora lui, o resimte traumatizant și de care fratele lui - Antoine (Mihai Smarandache, uluitor în Inimi cicatrizate, când, cu o clipă înaintea morții, râde halucinant, e aici de o brutalitate care-i maschează, de fapt, slăbiciunea atât de angoasantă în final) - are nevoie ca să nu se mai simtă vinovat că nu-l poate iubi. Apoi golul verbal - toată vorbăria care nu reușește decât să adâncească și mai mult certitudinea că nimeni nu cunoaște, cu adevărat, pe nimeni. Și, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
sunt cu teză, îmi sunt și mie insuportabile. Dar trebuia să le public, ca să revin liniștit la programul meu fix de la job...“. Căderea în literatură este în acest caz o soluție de depășire a crizei, de epuizare a unei stări angoasante prin scris. Se spune că un scriitor ar trebui să citească mai mult decât scrie. Pentru Rogozanu, scriitorul „nu mai poate citi cu adevărat“, pentru că muncește prea mult la construirea „soclului“ său. O carte despre nevoia de a povesti și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cât Domnia-Sa, fiind un om din Est, știe foarte bine despre ce vorbește. Sarah Waters » VEGHEA De veghe, după război Bogdan Romaniuc Acțiunea celui de-al patrulea roman a lui Sarah Waters, Veghea, este plasată în Londra, în atmosfera angoasantă a anilor ’40, după cel de-al doilea război mondial, într-o perioadă de reconstrucție și de redobândire a libertății, o perioadă de calm după o furtună care a durat șase ani neîntrerupt. Veghea este povestea a patru personaje, Kay
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de a-l îngriji, dacă el are nevoia aceasta... Corpul devine astfel singura armă de care subiectul dispune în încercarea sa de a lua în stăpînire relațiile sale, de a scăpa de poziția pasivă pe care o resimte ca prea angoasantă"113. Considerate ca forme ale șantajului emoțional, semnalele pe care sinucigașul le dă pentru a-și face cunoscută intenția sînt tratate cu interes redus. Tentativele de sinucidere sînt mult mai numeroase și apar, de regulă, pe fondul alcoolismului, farmacodependenței sau
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fugă din vecinătatea celor mai năpăstuiți ca ei, convinși că această promiscuitate ar aduce prejudicii liniștii lor rezidențiale și educației copiilor lor. Mai mult, într-o societate pradă sentimentului vulnerabilității crescânde, care bulversează profund categoriile mijlocii, acești săraci devin oglinda angoasantă a unei posibile declasări, într-o societate în care este din ce în ce mai greu de imaginat că se poate apela la stat pentru asigurarea performanței economice a teritoriului, care să se transforme în progres social benefic pentru toți. Retorica proiectului (proiectul orașului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pe cea din perioada crizei și a înfloririi nazismului (Metropolis de F. Lang, 1926). Cît despre forma expresionistă, aceasta se bazează pe folosirea clar-obscurului, a jocului agitat și plin de grimase al actorilor, a costumelor insolite și a unui decor angoasant ce reprezintă un peisaj urban cu străduțe străjuite de case șubrede. În al doilea rînd teatral, care, încă înainte de 1914, a fost puternic influențat de estetica expresionistă a operelor lui Georg Kaiser, Fritz von Unruh, Karl Sternheim, iar după război
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
teoria manipulării dar și de cea a rezistenței, D. Kellner extinde conceptul. Ideologia nu e redusă la dominația de clasă, reactivînd bătătorite opoziții binare. Iar critica ei privește acum multiculturalismul, se raportează la sex, etnie, rasă etc., implică un mediu angoasant și grupurile marginale, eliberînd pasiune și energie politică. Pe de o parte, crede îndreptățit Kellner, sînt promovate interesele grupurilor dominante (și autorul studiază meticulos "codificarea" relațiilor de putere, discursurile politice ale epocii, subliniază obsesiv rolul culturii media în alegerile politice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a elementelor de continuitate cu trecutul, cît și a celor de noutate ce țin de prezent și viitor. Viața la granița dintre vechi și nou creează adesea tensiune, insecuritate, chiar panică, producînd astfel un mediu cultural și social nesigur și angoasant. Studiile ce urmează încearcă să surprindă tensiunea dată de faptul că trăim într-o situație ale cărei contururi nu sînt încă clare și în care există conflicte intense între forțele conservatoare care doresc să mențină ordinea socială prestabilită și acele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
că se închid. Spui, la un moment dat: "cu spatele vom intra în istorie/ în paradis niciodată". Sau: "de puțin timp în oraș toate femeile sunt bătrâne". Și exemplele pot continua. E poezia o angoasă sau e un leac pentru angoasanta viață? Nicolae, Nicolae, de ce te prigonești...? Nu mă prigonesc deloc. Mai degrabă practic, așa cum a remarcat Ștefania Mincu în textul de escortă pus de mine pe coperta a IV-a a antologiei VorbaIago, "un fel de scepticism latin, experiat până
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la rampă, viitorul îi e deschis ” (s.n.). Câteva rânduri mai departe, îl îndeamnă : „...să încerce a se devota. Să tragă învățămintele din Jurnal, august 1932, și va fi mântuit”. Acel jurnal din august 1932 e tocmai partea gravă, patetică, sinceră, angoasantă, despre moarte. Criticul a remarcat-o, așadar, și a prețuit o, a luat-o în serios, cum se cuvine, fără însă a comenta, probabil părându-i un corp străin de materia cărții, un element heterogen și accesoriu. De fapt e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
desigur, e invincibil. Dacă e vorba de forță, aceasta e cea adevărată. Eugen Ionescu a arătat-o în Rinocerii și a spus-o în zeci de articole și intervenții. Odată atins stadiul acesta, nici moartea nu mai e redutabilă. E angoasantă, desigur, fiindcă e irepretentabilă, dragostea însă o asumă. Dragostea poate avea ca pornire concupiscența, firește, dar o transcende, trece infinit dincolo de ea. Concupiscența, erotismul, rămase la ele însele, merg în circuit închis, se epuizează și se repetă, nespornic, ca obiectele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o relevă lumea aceasta din Revizorul sau din Suflete moarte, care este consistentă numai prin viteza cu care se desfășoară : adică viteza aceea echivalentă cu netimpul. Este o viteză care produce nedurata. Dar este în comicul gogolian un anumit element angoasant de altă natură decât cel caragialesc. Și-aici are dreptate Merejkovski, în cartea lui, care se numește Gogol și diavolul. Da’ la Gogol este vorba despre o dezbatere cu diavolul, și anume cu diavolul în viziunea iudeo-creștină, nu cu alte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
desprindere din tentația revoltei, urmată de mersul hotârât în căutarea ieșirii, reprezintă resortul progresului tău individual, mecanismul-cheie al perfecționării tale labirintice. Un om care, odată intrat în labirintul existențial și confruntat cu ispita revoltei se pierde în aceasta, prăbușindu-se angoasant spre demență sau suicid, desigur, nu poate fi considerat o conștiință ce s-a perfecționat, ce a evoluat prin intrarea într-o situație complicată a vieții sale. Din contră, se poate spune că această situație l-a răpus, că a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
spiritual sclerotic. Eu trebuie să-i îndur exercitarea paralel cu diminuarea legăturii cu cei dragi, inteligenței practice, curajului și răbdării. Dacă mă decid să perseverez în revoltare, atunci această forță de apăsare devine exuberantă, contribuind la prăbușirea mea dezorientată și angoasantă în demență sau suicid. Dacă optez să resping staționarea în resurecție, atunci nu voi ceda acestei greutăți spirituale, ea diminuându-se în paralel cu reluarea conexiunii cu cei dragi, a funcționalității inteligenței pragmatice, a curajului și răbdării. Voi fi eliberat
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Retorica oglinzii. Autorul consemna, într-un studiu dedicat lui G. Bacovia (George Bacovia sau Monologul pe mai multe voci, 1996), că oglinda, sub dubla ei funcție, de cunoaștere și de prezentare, simbolizează visul într-o fază conștientizată, narcisiacă și uneori angoasantă. Oglinda evocă spiritul, divinul, dar și imaginea omului scindat: „un intrus se află în corpul meu” (Detaliu culpabil). Poetul descoperă „în labirintul oglinzii” eternitatea și semnificația „ocheanului întors” spre sine pentru a privi spre infinit. Este însăși esența poeziei sale
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
artistului la tinerețe). În Mirele orb (1995) sentimentul sfârșitului (de lume și de „secol”) pare că se asociază unei oboseli dulci, o „lumină moartă” se lasă deasupra orașului; în peisaje vizionare, încremenite, străluminate dinăuntru de strania lumină a morții, amenințarea angoasantă, presimțirea vidului alternează cu o liniște și o armonie nefirești: „O singură femeie/ fierbe duminica într-un cazan de aramă/ hăinuțele celor o mie de copii orbi/ Le clătește apoi seara/ în albia dulce a râului/ le stoarce și le
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
viață foarte diverse, în situații hazlii sau grotești. Îl întâlnește și pe ingeniosul creator al Terrei, care prezice viitorul planetei noastre susținând că va muri sufocată sub deșeurile produse de "civilizația industrială"52. Universul lui Philip K. Dick este mai angoasant. Se afirmă încă de la publicarea volumului Solar Lottery ⁄ Loterie solară (1955)53, care se detașează de SF-ul vârstei de aur și mai ales de universul lui Van Vogt. Philip K. Dick este un creator de lumi original, al cărui
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]