850 matches
-
o reactivitate mare în prezența aerului și a apei.Totodată grupul 1,2-closo-dodecaboranului a arătat o stabilitate foarte mare iar în sinteze transformarea în compuși subtituiți are loc fără distrugerea complexului de tip cluster, precum și izomerizarea din "orto" în "meta". Anionul dicarbolid cu formula, [BCH] formează compuși de tip sandwich cu multe metale a căror ioni au numere de oxidare neobișnuite. Dianionul este un "nido"- cluster obținut prin degradarea dicarboranului. Carborin, sau 1,2-dehidro-o-carboranul, este un compus instabil derivat al orto-carboranului
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
derivat al orto-carboranului cu formula BCH sintetizat pentru prima oară în anul 1990. Atomii de hidrogen de la C2 al "o"-carboranului lipsesc deoarece ei sunt îndepărtați prin atacul N butillitiului în mediu de THF, dianionul rezultat reacționează cu bromul formând anionul monobromurat.Compusul este izolobal cu arenele.. încălzirea mediului de reacție la eliberează 35 °C carborinul, care poate intra mai departe într-o sinteză dien: cu antracenul (formează un compus de tip tripticen) și furan. Carborinul reacționează cu alchinele pentru a
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
pentru înepărtarea acesteia se folosește de obicei mediu bazic asigurat de o soluție 20% piperidină/ DMF (dimetil formamidă). Îndepărtarea grupării din lanțul proteic se face prin incubare în acid trifluoracetic (TFA). Protejarea grupării prin intermediul Fmoc este de obicei lentă, deoarece anionul nitro produs la sfîrșitul reacției nu este un produs favorabil desfășurării reacției. Datorită compoziției, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alți compuși importanți de tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor nucleici începând cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
cation al proteinei. Reacția stă la baza "electroforezei" proteinelor, datorită incărcării pozitive cationii migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni proteici, care migrează spre anod fenomenul fiind denumit "anaforeză", proteina avînd încărcare electronegativă. formula 3, anion al proteinei. Datorită caracterului amfoter proteinele pot neutraliza cantități mici de substanță acidă sau bazică, avind în acest fel rol de soluție tampon, prin acest
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni proteici, care migrează spre anod fenomenul fiind denumit "anaforeză", proteina avînd încărcare electronegativă. formula 3, anion al proteinei. Datorită caracterului amfoter proteinele pot neutraliza cantități mici de substanță acidă sau bazică, avind în acest fel rol de soluție tampon, prin acest lucru contribuind la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului. În general caracterul amfoter este imprimat de
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
si carboxil, deci teoretic molecula ar trebui sa fie neutră, în realitate datorită gradului de ionizare mult mai mare a grupării carboxil față de gruparea amino, molecula proteinei va avea un caracter slab acid, în soluția ei întâlnindu-se amfiioni proteici, anioni proteici și protoni (H). Prin acidulare echilibrul reacției se deplasează spre formarea de cationi proteici. La o anumită concentrație a H, proteina devine neutră deoarece gruparea aminică și cea carboxilică sunt la fel de disociate și deci molecula este neutră din punct
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
deoarece gruparea aminică și cea carboxilică sunt la fel de disociate și deci molecula este neutră din punct de vedere electric. În acel moment se vor găsi în soluție amfiioni, H, ioni hidroxil -HO; pH-ul la care soluția unei proteine conține anioni și cationi în proporție egală poarta denumirea de punct izoelectric, se notează cu pHi, fiind o constantă foarte importantă a proteinelor. Fiecare proteină la punctul izoelectric are un comportament specific, avînd o solubilitate si reactivitate chimică minimă; de asemenea hidratarea
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
cum sunt de exemplu acetona și alcoolul. În cadrul acestei precipitări molecula proteinei suferă unele modificări fizico-chimice, dar nu are loc afectarea structurii moleculare. Puterea de precipitare a proteinelor de către diferiți ioni este data de seria liofilă a lui Hofmeister . Dacă anionul rămîne același, puterea de precipitare a cationilor scade în următoarea ordine: Li>Na>NH> cănd cationul ramîne același anionii se comportă astfel: SO->PO->CHCOO->Citrat->tartrat->Cl>NO>ClO>Br>I>SCN. Solvenții de tipul alcoolului sau acetonei, în funcție de
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
loc afectarea structurii moleculare. Puterea de precipitare a proteinelor de către diferiți ioni este data de seria liofilă a lui Hofmeister . Dacă anionul rămîne același, puterea de precipitare a cationilor scade în următoarea ordine: Li>Na>NH> cănd cationul ramîne același anionii se comportă astfel: SO->PO->CHCOO->Citrat->tartrat->Cl>NO>ClO>Br>I>SCN. Solvenții de tipul alcoolului sau acetonei, în funcție de concentrația lor, pot forma fie precipitate reversibile, fie ireversibile. Sărurile alcaline au un comportament diferit față de proteine, în soluții
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptinului se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptinul este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 ( human organic anion transporter- 3 - hOAT- 3 ) , care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptinului . Relevanța clinică a hOAT- 3 în transportul sitagliptinului nu a fost încă stabilită . Sitagliptinul este , de asemenea , un substrat al glicoproteinei p , care ar putea fi
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptinului se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptinul este un substrat al transportorului anionic organic uman 3 ( human organic anion transporter- 3 - hOAT- 3 ) , care ar putea fi implicat în eliminarea renală a sitagliptinului . Relevanța clinică a hOAT- 3 în transportul sitagliptinului nu a fost încă stabilită . Sitagliptinul este , de asemenea , un substrat al glicoproteinei p , care ar putea fi
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
prin compresie și răcire", cu care a putut să "lichefieze" aproape toate gazele cunoscute în acel timp. În 1833 enunță "legea electrolizei", lege ce stă la baza "electrochimiei. Tot el, Faraday, este cel ce introduce termenii de "ion, catod, anod, anion, cation, echivalent electrochimic". De asemeni studiind "proprietățile magnetice ale substanțelor",introduce termenii de "diamagnetism" și "paramagnetism". A elaborat "teoria electrizării prin influență" și "principiul ecranului electrostatic" (sau "cusca lui Faraday"), enunțând astfel "legea consevării sacinii electrice" (1843). Mai târziu, în
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală și ingestie. Nu s-au raportat efecte carcinogenice, teratogenice sau mutagenice datorate expunerii cronice la potasiu. Inhalarea prafurilor și particulelor de potasiu pot irita ochii și căile respiratorii. Potasiul poate reacționa cu
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
electrolitică a cuprului, glazurile de rafinarea plumbului și argintului, nămolul camerelor de plumb și impuritățile reținute în instalațiile de filtrare de la fabricile de acid sulfuric. În laborator se poate obține telur elementar în eprubete, baloane sau diferite pahare, prin reducerea anionului teluros și teluric cu diferiți reducători. Este considerat a fi de toxicitate relativ redusă, însa se recomanda evitarea expunerii îndelungate la telur, în special evitarea expunerii inhalatorii. Acidul teluric și acidul teluros sunt acizi slabi. Telurul elementar se folosește la
Telur () [Corola-website/Science/303500_a_304829]
-
prin mecanisme de inhibiție sau inducție . Precauții speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 și 3A4 sunt administrați concomitent cu repaglinida . Conform datelor obținute in vitro , repaglinida pare a fi un substrat pentru preluarea hepatică activă ( prin intermediul proteinei transportoare de anioni organici , OATP1B1 ) . Medicamentele inhibitoare ale OATP1B1 pot determina , de asemenea , creșterea concentrațiilor plasmatice de repaglinidă , așa cum s- a evidențiat în cazul ciclosporinei ( vezi mai jos ) . Următoarele substanțe pot intensifica și/ sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei : gemfibrozil , claritromicină
Ro_703 () [Corola-website/Science/291462_a_292791]
-
prin mecanisme de inhibiție sau inducție . Precauții speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 și 3A4 sunt administrați concomitent cu repaglinida . Conform datelor obținute in vitro , repaglinida pare a fi un substrat pentru preluarea hepatică activă ( prin intermediul proteinei transportoare de anioni organici , OATP1B1 ) . Medicamentele inhibitoare ale OATP1B1 pot determina , de asemenea , creșterea concentrațiilor plasmatice de repaglinidă , așa cum s- a evidențiat în cazul ciclosporinei ( vezi mai jos ) . Următoarele substanțe pot intensifica și/ sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei : gemfibrozil , claritromicină
Ro_703 () [Corola-website/Science/291462_a_292791]
-
prin mecanisme de inhibiție sau inducție . Precauții speciale trebuie luate când ambii inhibitori CYP2C8 și 3A4 sunt administrați concomitent cu repaglinida . Conform datelor obținute in vitro , repaglinida pare a fi un substrat pentru preluarea hepatică activă ( prin intermediul proteinei transportoare de anioni organici , OATP1B1 ) . Medicamentele inhibitoare ale OATP1B1 pot determina , de asemenea , creșterea concentrațiilor plasmatice de repaglinidă , așa cum s- a evidențiat în cazul ciclosporinei ( vezi mai jos ) . Următoarele substanțe pot intensifica și/ sau prelungi efectul repaglinidei de scădere a glicemiei : gemfibrozil , claritromicină
Ro_703 () [Corola-website/Science/291462_a_292791]
-
organică, nitrilul este redus prin reacția cu hidrogen cu cataliză de nichel; o amină se formează în această reacție. Reducerea la amină, urmată de hidroliza aldehidei are loc în sinteza aldehidei Stephen. Alchil-nitrilii sunt suficient de acizi pentru a forma anioni nitrili, care alchilează o mare varietate de electrofili. Cheia pentru nucleoficilitatea excepțională este cererea mică sterică a unității C-N combinate cu stabilizarea ei inductivă. Aceste caracteristici fac nitrilii ideali pentru crearea de noi legături C-C în medii solicitante
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
peninsula Tihany că ultime reflexe ale unei activități vulcanice intense altădată (timpuri geologice) sunt aparițiile de izvoare termale. Din punct de vedere al compoziției chimice a lacului se remarcă printr-o mare diferență față de celelalte lacuri ale Europei Centrale. Principalii anioni sau componente chimice încărcate negativ sunt: carbonații și sulfații, în timp ce cationii corespondenți sunt: magneziul, calciul și sodiul. Principalii ioni sunt reprezentați de Că Mg și HCO. pH-ul are o valoare de 8.4 atingând cifre mai mari datorită producției
Lacul Balaton () [Corola-website/Science/303221_a_304550]
-
apă și nu invers.. Deoarece reacția este într-un echilibru care favorizează protonarea rapidă a apei, adăugarea de acid deasupra apei asigură faptul că acidul este agentul limitator. Această reacție este cunoscută pentru formarea de ioni de hidroniu: HSO este anionul bisulfit (sau sulfit acid), iar SO este anionul sulfat. K1 și K2 sunt constantele de disociere ale acidului sulfuric. Pentru că hidratarea acidului sulfuric este favorabilă din punct de vedere termodinamic și pentru că afinitatea sa pentru apă este suficient de puternică
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
un echilibru care favorizează protonarea rapidă a apei, adăugarea de acid deasupra apei asigură faptul că acidul este agentul limitator. Această reacție este cunoscută pentru formarea de ioni de hidroniu: HSO este anionul bisulfit (sau sulfit acid), iar SO este anionul sulfat. K1 și K2 sunt constantele de disociere ale acidului sulfuric. Pentru că hidratarea acidului sulfuric este favorabilă din punct de vedere termodinamic și pentru că afinitatea sa pentru apă este suficient de puternică, acidul sulfuric este un agent de deshidratare excelent
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
fluorhidrurii de argon (HArF), descoperită în 2000. În urmă calculelor s-a constatat că mai pot exista doi compuși ce conțin legături heliu-oxigen ce ar putea fi stabili. Aceste două noi specii, CsFHeO și N(CH)FHeO, sunt derivați din anionul foarte stabil [F- HeO] teoretizat pentru prima oara în Taivan în 2005. Dacă un asemenea compus va fi confirmat și experimental, dat fiind faptului că heliul este cel mai nobil element, singurul gaz rar ce ar putea forma asemenea specii
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
chimic actiniu. Pentru a reprezenta mai bine structura sa, acidul acetic este de obicei scris ca CH-C(O)OH, CH-C(=O)OH, CHCOOH sau CHCOH. In contextul reacțiilor acido-bazice, este folosită câteodată și prescurtarea "HAc", unde " Ac" reprezintă radicalul acetat. Anionul rezultat prin pierderea unui H din acidul acetic se numește "acetat". De asemenea, termenul de "acetat" desemnează și sarea ce conține acest anion sau un ester al acidului acetic. Bacteriile producătoare de acid acetic sunt prezente peste tot în lume
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
sau CHCOH. In contextul reacțiilor acido-bazice, este folosită câteodată și prescurtarea "HAc", unde " Ac" reprezintă radicalul acetat. Anionul rezultat prin pierderea unui H din acidul acetic se numește "acetat". De asemenea, termenul de "acetat" desemnează și sarea ce conține acest anion sau un ester al acidului acetic. Bacteriile producătoare de acid acetic sunt prezente peste tot în lume și orice civilizație umană care a cunoscut procesul de fermentație alcoolică pentru a produce bere sau vin a descoperit inevitabil și oțetul, ca
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
apa de clor. Odată cu dizolvarea bromului în apă are loc și o reacție chimică. Acesta poate fi considerat un proces de auto-oxido-reducere, iar în urma reacției rezultă acid bromhidric și acid hipobromos. Deci, în apa de brom este prezent bromul elementar, anionul de brom (Br) și acidul hipobromos, care este mai puțin disociat: În soluții bazice, disproporționarea ionului formula 36 este lentă la temperatura camerei, din care cauză soluțiile de formula 36 se prepară la aproximativ 0 °C. La teperatura 50-80 °C, se obține
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]