6,567 matches
-
mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie normală răspunde Mihai prompt, ars de ironie. Palma Mariei îl lovește în plin peste obrazul stîng, aruncîndu-l în plasa patului de fier. Mai gîndește la hotarul dintre normal și anormal, băiete! îl amenință Maria cu palma întinsă. Nu de alta, dar societatea noastră are niște legi bine puse la punct, conforme cu spiritul nostru sănătos. Dacă te întîlnești cu soțul meu seara asta, să-ți ții gura. N-o să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care stă Săteanu. Te-am întrebat ce-i cu tine, Mihai insistă Săteanu. Poftim?! tresare Mihai. A, da; incredibil! Da-da, incredibil! spune el, clătinînd îndelung din cap. Asta, ce ziceți dumneavoastră de doamna, intră în sfera incredibilului. Se poartă anormal, de parcă nici n-ar fi al ei. O mamă, totuși... Incredibil! Mă suspectezi c-aș minți? Întreab-o pe Doina! se aprinde Săteanu. Nu. Dar, pur și simplu, e incredibil. Tot ce mi-ați povestit depășește indiferența ori inconștiența; intră, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
audă șușoteli în urma ei. "Leit Aglaia." Aglaia... Avea un an, un an și ceva cînd am văzut-o ultima oară: mică, ochi mari, numai cu doi dinți în față, ca un iepuraș... Într-adevăr, tot timpul Maria s-a purtat anormal, incredibil, Mihai nici n-a vrut să creadă, mai degrabă ar fi crezut că Doina nu-i a ei, da'-i seamănă... "Leit Aglaia." Ce vînt bate afară! Cred că sînt ceva pagube în oraș. Mîine trebuie să fiu odihnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stupefiată a Mariei, îi descheie toți nasturii, depărtînd părțile bluzei, dezgolind pieptul frumos, acoperit de furoul cu sutien. Te stingi încet, Maria îi spune, retrăgîndu-se lîngă calorifer, s-o poată privi de departe. Un timp te-am suspectat de porniri anormale, dar nu-i adevărat. Simțurile tale mor; ele nu se cer satisfăcute prin nici o pornire; ele mor prin inaniție, ca să zic așa. Ieri, o clipă, superbă clipă!, e drept am avut revelația unei explozii vulcanice din interiorul tău. Degeaba! Stratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vrea, își desfăcuse șlițul și își scosese chestia. „Isuse! Chiar am făcut-o, chiar mi-am scos-o!“ urla rațiunea din ea. I se făcu brusc silă și cerealele All Bran de la micul-dejun îi urcară în gât în cel mai anormal mod cu putință pentru cele mai normale cerealele din lume. Se dădu jos din pat, nesigură pe picioare și se refugie pe covor. Chestia se frecase de blugi și se întărise abia perceptibil - slavă Domnului pentru asta, nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și strivitorul de organe în cele mai fantastice și frenetice combinații. Numai că în aerul închis al arhivelor se despovărase puțin de ele. Ochiul minții fusese înlocuit de ochiul aruncat peste rânduri în timp ce Alan frunzărea pagină cu pagină Jurnalul fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton jos, rugător: asigurări că va fi bine, previziuni asupra unor posibile tratamente, extrase pe baza unor cazuri tratate cu succes, adunate de prin Nicholson, din Jurnalul fiziologiei anormale și altele asemenea. Vorbele rostite și vaietele se loveau unele de celelalte în camera sufocantă, în timp ce ochii ambilor bărbați erau fixați asupra labiilor acum desfăcute ale vaginului lui Bull. Observară împreună stratificarea orificiului. Felul în care moliciunea uscată a spațiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el și pe A-2? Dar se liniști curînd, spunîndu-și că totul e cît se poate de normal, singurul element anormal fiind el Însuși. Secretara voluntară i se adresă, din pragul ușii: — Poftiți, vă rog. Trecînd pe lîngă mașina de scris, Rowe putu desluși următoarele cuvinte dintr-o scrisoare Începută: „Distinsa lady Cradbrooke Îi mulțumește doamnei J.A. Smythe-Philipps pentru amabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
birou aseară, să-și Încaseze leafa pe săptămîna trecută. E ceva suspect, adăugă domnul Rennit pe un ton plîngăreț. Jones n-ar fi putut uita să treacă pe la mine, cînd avea de luat bani. — S-au petrecut lucruri și mai anormale. — Jones e mîna mea dreaptă. Ce-ai făcut cu el? — M-am dus la doamna Bellairs... — Treaba dumitale! Mie să-mi spui unde-i Jones, am nevoie de el! — Cineva a fost asasinat... — Cum?! — Iar poliția crede că eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
grăbit spre sanatoriu. Rămas singur, Digby Își continuă plimbarea. Pe terenul de tenis se disputa o partidă foarte dramatică. Cei doi jucători, pe nume Still și Fishguard, alergau de colo pînă colo, aruncîndu-și priviri fioroase și nădușind zdravăn. Singurul lucru anormal În Înfățișarea lor era concentrarea intensă. La sfîrșitul partidei aveau să se certe, zbierînd unul la altul ca niște isterici. La fel se Întîmpla și cînd jucau șah... Boschetul de trandafiri era străjuit de două ziduri: unul care Îl despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aibă un ideal, care să dea culoare morală tuturor acțiunilor lor, idealul lor nu e încremenit, neschimbător, dar atât timp cât el justifică ființa lor, el nu trebuie înjosit. Și dacă astăzi luptele politice nu respectă normele morale, aceasta e o situație anormală și desigur trecătoare, spre fericirea statului și a demnității umane;“ O părere foarte răspândită , devenită aproape banală, susține că omului politic i se cere simț politic, adică să știe să se adapteze la împrejurări, să fie oportunist. În acest sens
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai scăzut nu-și puteau permite zilnic ziare, reviste și cărți. Așa se explică în bună măsură greșelile comise la votare din toți acești ani. Un articol interesant semnat de Cristian Tudor Popescu în ziarul „Adevărul” punea acut problema impozitării anormale din România: „De câțiva ani încoace, ne-am obișnuit ca România să fie ultima în diverse clasamente economice europene. Anul acesta, guvernul Năstase a găsit o metodă autohtonă prin care mai îndulcește hapurile amare ale străinătății: stăm bine acum, în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sfîrși prin a se prăbuși, scuturat de o gigantică mînă nevăzută, care părea să se amuze cu cruzime să-l azvîrle de colo-colo prin marea peșteră. Urmă apoi liniștea; o liniște În care s-ar fi spus că Pămîntul rămînea anormal de neclintit, iar odată cu liniștea aceasta sosiră calmul și tăcerea unei clipe În care ființele vii nu ar fi Îndrăznit nici măcar să respire. Mai tîrziu, un zgomot ca torsul unei pisici În măruntaiele pămîntului cîștigă În intensitate pe măsură ce urca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Luana gândi: "Te-ai ascuns în podul magaziei și ai stat la taclale cu Baba-Cloanța. Acum nu va mai fi la fel de simplu!" Se apropie de catedră cu ochii nefiresc de mari, ca o căutătură de bufniță, într-o stare generală anormală. Întinde mâinile cu palmele în sus. Palmele mici, albe, priviră spre înalt. Ca dintr-un cer înnorat se prăvăli peste ele cantul riglei de lemn. Cu putere. O dată, de două ori, de trei ori... De patru ori. Gata! Fluturii albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
apăsarea unei măști de cauciuc și, fără să știe cum, adormi. Se trezi când afară era deja întuneric. Constată surprinsă că n-o mai doare nimic. Se obișnuise cu suferința într-atât, încât binecuvântata stare de bine i se păru anormală. Se pipăi să vadă dacă e vie. Auzi ușa deschizându-se și în conul de lumină îl văzu pe Renar. * * * A stat în spital o lună, cu tub de dren înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un cadru de dungi ca aici. Uneori, când era bolnav, când leșina sau când Îl apuca tremuratul, era transportat În Încăperea aia. Băiatu’ ăla iar are ceva, ziceau cei din jur, iar el se simțea rău și rușinat. Se socotea anormal. Nu-și dădea seama de ce Își amintea amănuntul acela din viața de la orfelinat, nici de ce Îi reveneau În minte alte imagini, În căutarea unui adăpost În memorie, ca și cum și-ar fi pretins locul de drept, multă vreme uitat. și, cu toate că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scopul? Ați dori să-l revedeți? Da, firește că da, dar nu având în spatele meu o mulțime de oameni indignați și plictisiți la culme. Asta mă face să mă simt nu știu cum, să mă întreb dacă nu cumva eu sunt cea anormală. Ați putea face abstracție de aceste manifestări, reprobabile, la urma urmei. Nu cred că sunt simple manifestări, mă tem că e o stare de spirit mai generală și asta te face să te simți un intrus. Aveți dreptate, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lucrurile să-mi pară mai ușoare atunci, dar nu pentru mult timp. Ei, zice Păianjenul în ziua aceea, intrând pe ușă, e ceva cu tine, să nu mori, Păianjenul avea un zâmbet lăbărțat și fața subțiată, osoasă și galbenă, râdea anormal și limba îi umbla fără control. Ești schimbată, ce s-a întâmplat cu tine? nu știu, e ceva foarte ciudat, azi m-am întâlnit cu toți oamenii pe care îi știu, îți dai seama, până și proprietara garsonierei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o semnificație care nu vine, carnea mi se umple de aer, de la căldură vasele se dilată în mine și mă îmbolnăvesc de inimă, simt cum bate prea repede, anormal, simt nevoia să scriu altfel, nu pot, nu mai pot. Scriu la un internet după ce vorbesc prea mult și cu cine apuc și conștientizez că și ăsta e un simptom. Hibrizii lumii îmi apar în față, scursorile, dereglările, muchiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume a stresului, a alienării și a cuvintelor neterminate și a șuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
își trecu degetele prin părul dat pe spate, scuturându-l. — Bine, zise, o parte din mine a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din el. Se opri să-mi urmărească reacția. Habar nu aveam ce mi se citea pe față. — El e dezactivat, o masă de grupuri informaționale, ca un cod de virus, dar e înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
masturbare. Experiența masturbării am trecut-o întotdeauna sub tăcere, chiar și față de amica mea din liceu, singura cărei îi destăinuiam din secretele și idiosincraziile eului meu, ce-l consideram eu însumi cel puțin ciudat sau, mai degrabă, bolnav sau chiar anormal, în bună măsură, aparte față de ceilalți copii, pe care-i studiam îndeaproape. Amica mea de clasă a fost singura căreia i-am vorbit despre "el", singura în fața căreia am avut curajul să mă destăinui. Și asta doar de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din câteva ciozvârte de zi nu se putea încropi o halcă de timp consistent care, împreună cu alt but sau mușchi circular, să formeze un corp sănătos, de timp, ca în toate locurile din lume. Numai că Brăila era un loc anormal în această privință și tocmai de aceea, ca să păstrăm convenția, spunem azi sau a doua zi ori la primăvară. De fapt, aici era vorba de zile-an și ore, născocitoare după o lună de zile a altei ore. Dar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe neobservate. Fixasem un deșteptător să sune la ora șaptesprezece pentru ca să fiu sigur că n-o să fiu surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G: Olaf cunoștea anormal de mulți oameni al căror patronim începea cu litera G. Tot în halat, mă scufundai în canapeaua din salon. Treaba mă epuizase. Am apreciat momentul: eram soțul care, după o zi obositoare de trudă, așteaptă reîntoarcerea soției. Mă bucuram s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de perpetuarea speciei și de Îndulcirea oamenilor acriți de neajunsuri. Mai zburau și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În plan fizic de finețea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]