544 matches
-
semn. M-am temut că ar putea să sune când eram plecată cu vreo treabă și am investit în primul meu robot telefonic - o mașinărie de culoare crem cu o voce electrinică care făcea anunțuri pe tonul acela ușor surprins, antebelic al lui Joyce Grenfell. Această achiziție a introdus un nou și binevenit grad de suspans întoarcerilor mele acasă. De făecare dată când intram în apartament, mă repezeam să văd dacă pâlpâia luminița roșie. Dar așteptarea mea n-a fost răsplătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fost lansată prima bombă, care a ucis 100 000 de oameni și a declanșat cursa Înarmărilor nucleare; de atunci aceasta a consumat majoritatea roadelor muncii omului și a dus omenirea În pragul dispariției. Lumea postbelică este evident diferită de cea antebelică și oamenii care au devenit adulți Înainte de război niciodată nu i-au putut Înțelege pe cei care au devenit adulți după război. (S.m., M.N.) (Albert Szent-Györgyi, Pledoarie pentru viață, Editura Politică, Buc., 1981, p. 186) „Dar acolo, În pădurea aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a istoriei unei culturi. Din păcate pentru dorința de atemporal a multor începători de azi, romanul e legat de istorie și fără ea se asfixiază. Trebuia să tipăresc ceea ce scrisesem atunci și nu mai târziu, cu toate că romanul acesta despre țărănimea antebelică era neterminat: nu mă interesa dacă țărănimea română continua să se ruineze în capitalism, așa cum spunea o frază la sfârșitul volumului, pe care ulterior am scos-o, ci viața unei categorii umane pândită de vicleniile istoriei; ori, aceste viclenii erau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
război, a fost adoptat un ansamblu de măsuri în direcția unificării economico-financiare, administrative, culturale, au fost puse în valoare - chiar dacă nu în întregime - noile posibilități create de Marea Unire. După câțiva ani de refacere, economia a atins în 1924 nivelul antebelic, urmând apoi o linie ascendentă, întreruptă de criza din 1929-1933; dezvoltarea a fost reluată, industria a cunoscut un ritm ridicat și a atins, în 1938, punctul maxim. Agricultura a continuat să rămână ramura predominantă a economiei națională, dar ponderea industrei
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
au rămas 1000 de volume pe care le-a parcurs cu asiduitate, devenind un autodidact. Scriam într-o lucrare personală despre răzeși, că ei sunt izvorul genetic care a dat poporului român cele mai luminate minți, care au construit România antebelică dar și societatea socialistă. Urmașii răzeșilor n-au accesat în funcții diriguitoare, în orânduirea amintită, având dosar prost, dar au terminat facultăți și au construit o bogăție națională, care, din păcate, astăzi, nu mai este națională, ci internațională și numai
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Ce impertinență!! ― Poftim! Vă place!? Ascultă pe la uși, îți numără dumicații, se uită pe gaura cheii, cronometrează minutele cât stai în baie, se ține de intrigi. Adaugă în șoaptă: Moșul are o listă cu dușmanii eșalonați pe ani și epoci: antebelică, interbelică și postbelică. ― Cum așa? râse maiorul. ― A luat-o din fragedă pruncie! Îl ține minte pe unul care i-a umflat biberonul în leagăn, sau pe altul care i-a băgat praf de scărpinat pe ceafă în liceu. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fosta lui soție!“ RÎsete ici și colo. Mulțimea pare că se apleacă Înainte, ca pentru a auzi mai bine ce are să se mai Întîmple. — Soția mea iubitoare de America născută Într-un oraș de lume veche Micul Paris al Europei antebelice o țară de care cîndva te-ai dezis. Mariana tace. La dracu, el ar putea să le spună totul tuturor aici de față În timp ce ea-și calculează următoarea mișcare. — Am trăit apoi Într-un oraș fără de plan un loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la fîntînile victoriene cu replici din ciment; alarme stridente care se declanșează cînd cineva repară un zid vechi cu cărămizi noi. La pomenirea cărămizilor, atenția lui Wakefield devine și mai ascuțită. — Cărămizile sînt o mare problemă, Șefule, mărturisește restauraționistul. Cărămizile antebelice se vînd cu cinci dolari bucata. Furnizorul meu mă suge de sînge. — S-ar putea să te ajut cu chestia asta, spune comisarul, coborînd vocea. Wakefield speră că este realmente invizibil și Își trage prosopul pe față. Sursa de cărămizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De la estetism la preavangardism Capitolul II. Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Capitolul III. Publicistica literară a tînărului Ion Vinea: un promotor critic al postsimbolismului Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești antebelice În preajma răscoalelor țărănești din 1907, stînga intelectuală românească de după „trădarea generoșilor” (i.e.: dezertarea la Partidul Liberal, în 1899, a socialiștilor și eclipsa revistei Contimporanul a lui C. Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde) încearcă să se regrupeze în jurul cîtorva noi publicații social-literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al bizantinismului și al „poeziei de sanatoriu” a lui Camil Baltazar... Critica, atît cea interbelică (G. Călinescu, Vladimir Streinu, Perpessicius ș.a.), cît și cea postbelică (Ion Pop, Dumitru Micu, C. Gheorghiță, Gh. Lăzărescu ș.a.), a insistat mult asupra „predadaismului” său antebelic. Polemica la adresa „literaturizării” nu atinge însă niciodată destructurarea sintactică și semantică din primele poeme ale lui Tzara. Afinitățile imediat recognoscibile sînt mai curînd clovneriile triste ale lui Jules Laforgue, estetismul crud al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
afirmațiile, se exaltează și se ridică la rîndul ei spre o credință omenească și universală”), Vinea își exprimă optimismul „viitorist”: „sîntem în preajma unei credințe noi. S-o salutăm”. Probabil singurul articol mai serios de popularizare a modernismului rus în România antebelică este „Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi“ al aceluiași Vinea (apărut nesemnat în pagina literară a revistei Facla, anul IV, nr. 40, 13 noiembrie 1913). Textul începe cu o profesiune de credință postsimbolistă: deși simbolismul - afirmă autorul - „e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui, mult dispreț pentru oameni și sentimentalism, dar mai multă ironie și sarcasm” (în Facla, anul V, nr. 129, 16 februarie 1914, semnat Crișan). Fără a vorbi în textele sale antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate volumul Plumb al lui Bacovia, făcînd o apropiere fugară de pictura lui Van Gogh. Faptul a fost interpretat de către Simion Mioc și Elena Zaharia-Filipaș ca o apropiere inedită a lui Bacovia de estetica expresionistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înțelegem doar strofe și compoziții verbale, ci și construcțiunea oricărei realități estetice. Numai în felul acesta problema putea fi formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic, vaticinar-profetic liric al pamfletului, văzut ca specie de „poezie agresivă”. Cîteva texte antebelice arată cum estetica avangardistă se dezvoltă la Ion Vinea în interiorul discursului publicistic, modificîndu-i convenția din interior pînă la estomparea frontierelor dintre genuri. Reportajul, ca gen literar, fusese elogiat de estetica futuristă, iar în anii ’30 cîțiva foști avangardiști români (Geo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Ion Barbu și a discipolilor săi de Vinea, dar și de Tzara sau de suprarealiști, apare astfel mai puțin contrariantă: în fond, cu toții pot fi plasați sub semnul manierismului fantast. Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea futurismului italian în România antebelică Pînă în 1916, avangardele artistice europene își fac simțite ecourile în mediile literare românești mai ales prin intermediul futurismului italian și prin filtrul presei franceze. Ecourile - numeroase - rămîn însă cu precădere informale, neputîndu-se vorbi deocamdată despre experimente artistice autentic futuriste în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un punct ideilor lui Marinetti. Criticul maghiar A. Angyal a vorbit, în acest sens, despre un „slavism futurist”, însă „slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei iugoslave. În Cehia, influența futuristă antebelică se manifestă inițial prin elogiul mașinismului, al vitezei moderne și al progresului tehnic, prin manifestările teatrale iconoclaste din cabaretele anilor 1914-1918, prin luările de poziție ale unor scriitori precum K.S. Neumann, Karel Teige și Viteslav Nezval. În 1921, Marinetti va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
principiile noii estetici opuse simbolismului și moștenitorilor săi sînt enumerate „desființarea versului liber“ („ultima rămășiță a simbolismului”), dramatismul (opus lirismului), multiplul (opus unilateralului), poliritmia (opusă monodiei), simultanul (opus succesivului) și forma plastică (opusă versului liniar). În prelungirea lor, singura referire antebelică a lui Vinea la poetica futurismului italian și a lui Marinetti este făcută indirect, printr-un citat în limba franceză, în original, din studiul lui Barzun. Citatul reflectă - de fapt - propria-i atitudine față de noul curent. Apropierea de principiu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, București, 2001, p. 360). Deși comentatorii lasă să se întrevadă profilul unei „reviste moderniste” sau cu ambiții avangardiste, Chemarea a fost în primul rînd o publicație de atitudine politică și civică din perioada neutralității antebelice, o publicație antirăzboinică și nealiniată, componenta literar-artistică fiind împinsă în plan secund. Același raport între prim-planul civico-politic și arrière-planul literar-artistic novator se va păstra și în primii doi ani ai Contimporanului (1922-1924). În paginile primei serii a Chemării, tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acest curent în artă și literatură”. Se înșela... Tradiționalistul N. Iorga nu ratează nici el ocazia să se pronunțe drastic; în Gazeta Transilvaniei din Brașov (nr. 101, 12 mai 1921, p.1), marele istoric vituperează - la unison cu adversarul său antebelic Ovid Densusianu - împotriva „energumenilor” parizieni dadaiști și a elucubrațiilor „marinetiștilor Italiei”, care „au intrat în fabrica de metafizică germană”. La 1922, și modernistul B. Fundoianu consideră că „arta lui Marinetti sau a lui Dada care o continuă” sînt „în afară de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
intelectuală, Contimporanul își propunea, de fapt, să restabilească legătura pierdută cu vechea linie a publicației cvasiomonime conduse de socialiștii Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde între 1881-1891. Opțiune naturală, căci Vinea — discipol al lui N.D. Cocea, format în atmosfera cercurilor socialiste antebelice — era deja, în ciuda vîrstei tinere, un gazetar de stînga experimentat. Antiliberalismul lui, forjat în perioada neutralității, e comun multor intelectuali ai vremii, ostili războiului și dezamăgiți de consecințele economico-politice ale acestuia. Este și cazul grupului care înființa la Sibiu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poetul Rotică, iar cînd rîde la masa dictatorială de o schiță a d-lui Brăescu, odată cu obezitatea sa tremură Vidinul. Toate damele sînt mișcate. E delicios maestrul!”, nr. 75). Aversiunea lui Vinea față de E. Lovinescu - forjată în perioada colaborării sale antebelice la gazetele lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi - rămîne constantă; nu este vorba aici doar de antipatii ideologice (socialism vs. liberalism burghez), ci și de sensibilități artistice incompatibile. Oricum, dincolo de tonul pamfletar și de parti-pris-urile evidente, obiecțiile „contimporane” cu privire la dubioasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu lipsite de rafinament liric (într-un articol ulterior din unu, B. Fondane va face o paralelă stimulativă între două tipuri de „poezie pură”: cea a lui Paul Valéry și cea a lui Tzara...): Contimporanul înnoadă astfel cu „tradiția” sa antebelică și cu acel Tzara care - în vacanțele petrecute la moșia Gîrceni împreună cu Vinea - își exersa nonconformismul, pregătind în umbra periferiei moldave bomba Dada... Afirmîndu-și - o dată în plus - „precursoratul” românesc și european, revista pledează pentru o tradiție a inovației constructive. Poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I. Vinea” de M. Iancu. Construcția va fi ridicată mult mai tîrziu, servind în prezent drept sediu bucureștean al Institutului pentru Studierea Avangardei Românești și Europene (ICARE). Într-un coeditorial vehement, Vinea (semnat Vn.) combate „stilul românesc” al arhitecturii Bucureștiului antebelic: „prunc hibrid al onanismului romantico-historic, împerechere de arcade și coloane bizantine cu turnuri turcești, totul chircit după regula degenerării și a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a face cu o farsă, o subversiune programatică la adresa vechilor idoli: Logica, Anecdota, Capodopera. Vinea nu va trece niciodată dincolo de această limită. Ca și prozopoemele antebelice ale lui Adrian Maniu („Prințesa Limonata“) sau Emil Isac („Protopopii familiei mele“), textele de față arată - dacă mai era nevoie - faptul că prima avangardă este un „mutant” al culturii Decadenței. Nu-i mai puțin adevărat că nici Vinea, nici Arghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
talent demn de o soartă mai bună, adică indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații brutale: „SĂ MĂ TRADUCI ÎN LIMBA FRANCEZĂ”. Cu gîndul la Orașul Lumină, Costin se agață de vechiul amic din adolescența antebelică precum o rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul, m-ai putea construi în limba franceză din nou (...) numele tău m-ar recomanda (...). Depinde totul (...) de timpul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]