328 matches
-
ei direct și concret. Chiar în această constă secretul "clasicilor", de la poeții epici la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.15 Pentru el tradiția literară se desfasoara între două extreme cronologice precise: poeții antici greci și antecesorul romantic. Pornind de la aceste premise, a treia parte a cercetării este dedicată traducerilor realizate de Quasimodo și Leopardi și tehnicilor traductologice pe care ermeticul le-ar fi putut împrumuta de la maestrul recanatez, în încercarea de a stabili dacă există afinități
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Savatore Quasimodo drept principala voce a acestui curent literar, cel puțin în ceea ce privește prima parte a carierei sale, se dovedește necesară o privire mai atentă asupra legăturii dintre câștigătorul premiului Nobel și ermetism și, implicit, dintre poezia lui și cea a antecesorului romantic. Traseul lui Quasimodo pe harta literaturii italiene din prima jumătate a veacului trecut, până la încadrarea lui în rândurile ermetismului pornește de la primele încercări literare messineze (1916) și poate fi urmărit cu destulă precizie cronologică și topologica, datorită numeroselor biografii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a înlocuit strofa cu frază.101 Din seria puseurilor de revoltă împotriva limitărilor impuse de versificație, autorul românului Moară de pe Pad a mai menționat renunțarea la rimă și jocul rafinat, tipic leopardian, bazat pe enjambamenturi. Venerația membrilor grupului pentru proza antecesorului s-a manifestat îndeosebi în numărul intitulat Testamentul literar al lui Giacomo Leopardi din anul 1921, ce a adus în atenția cititorilor notele sale filologice împărțite în următoarele capitole: Poezia și natura (cuprinzând aici polemică scriitorului împotriva romanticilor), Sistemul restaurării
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în care i se conferea aducerii aminte un rol similar.128 Nu în ultimul rând, a păstrat imaginea lunii ca simbol al naturii în care dorea să se integreze.129 În scrierile de critică literară și în cursurile despre lirica antecesorului Giuseppe Ungaretti s-a referit la ideile lui despre "poveștile antice" așa cum apar în Canturi, dar mai ales în Studiu despre erorile populare ale anticilor. Fiind atras de această componentă a tematicii leopardiene a transpus și în versuri, asemenea lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
douăzeci, treizeci ajunsese cel mai de seamă reprezentant poeziei pure, la care a aderat și Quasimodo înainte că lumea literară să înceapă să îl considere liderul școlii ermetice, poetul sicilian și-a rafinat propria artă a verbului, inspirată din meșteșugul antecesorului romantic.135 Comunitatea criticilor și literaților contemporani cu Salvatore Quasimodo nu s-a îndoit nicio clipă că sicilianul studiase cu atenție toate volumele lui Ungaretti. Cadențele celui din urmă se pot identifica îndeosebi în versurile primelor două volume publicate de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
absolut, specific gândirii mature a lui Leopardi, renunțând, de exemplu, la componentă eroica: durerea romanticului era deopotrivă mai simplă, măi deznădăjduita.151 Totuși, prin imobilitatea și resemnarea lui împinse până la extrem, pesimismul montalian îl egalează în asprime pe cel al antecesorului. Deși autorul Oaselor de sepie nu se plasează în interiorul curentului propriu-zis leopardist, se poate afirma că trăiește, eliberat de expresiile preluate direct din Canturi, sub semnul unei condiții leopardiene, explică Lonardi.152 Salvatore Quasimodo (1901), cu numai câțiva ani mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Existențializarea literaturii mergea mâna în mână cu efortul extrem de a cizela formă. Nouă manieră de a scrie, cu hipersemantismul sau, care, în viziunea ermeticilor, se află din multe puncte de vedere în conflict cu metodele literare tradiționale, semăna cu opera antecesorului prin căutarea încrâncenata a formulei, a cuvântului care să sugereze durerea umană.176 Nu în ultimul rând singurătatea funciară a poeților ermetici și izolarea lor le reflectau pe cele ale romanticului. Conștienți de solitudinea dezolanta și de incapacitatea omului de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suferință și de singurătate, starea psihică precară a poetului a rămas, în toată această perioadă, neschimbată 246. Unii prieteni au văzut ceva leopardian în tristețea adâncă, în durerea și solitudinea lui. Disperarea să a fost, firește, diferită de cea a antecesorului romantic: ea nu atingea coardă extremă a nihilismul deoarece era absorbita, în mod straniu și aparent contrar firii sale, de un martiriu de tip religios, îndurat de cel care știa că se jertfește pentru artă, si ca, eventual, de la această
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
boltii / Vântu-mi pătrunde / blând în sânge / și e deja cuvânt și naufragiu (Convalescenta).358 Sub semnul vântului, suflu metamorfic tipic quasimodian, interiorizat precum în Infinitul, căutarea ia aici formă introspecției. Titlul poeziei, Convalescenta, justifica o interpretare a preluărilor din opera antecesorului că întăritoare ale inspirației slăbite a scriitorului ermetic sau că hrană poetica necesară după anumite traume. Motivul vântului și experiența cognitivă din versurile romanticului nu sunt niciodată transpuse de Quasimodo ca atare, ci sunt integrate în propriul univers imagistic original
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
această și pe poetul din Recanati, ale cărui versuri constituie un model și pentru creatorul care dorește să fie accesibil publicului și să refacă omul. Refuzul de a-si îndrepta cantul către frumoasele stele ale Ursei, o contrazicere a mesajului antecesorului, semnifică renunțarea la întreaga stagiune ermetica a propriei creații și reconfirmă manieră în care scriitorul sicilian înțelegea să se raporteze la operă acestuia cu un amestec de admirație și respingere, căci dacă este incontestabil faptul că a preluat ecouri, imagini
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că adjectivul siculo / siciliano, ce în volumele quasimodiene înregistrează doar 3 ocurente, cum era de așteptat, lipsește cu desăvârșire din opera lui Leopardi. Adjectivul greco, cu 5 ocurente în poezia lui Quasimodo, în contexte ce evocă Sicilia natală, înregistrează la antecesor 3 prezente cu forma de singular masculin: una, substantivizata, apare în titlul fragmentului Din greacă lui Simonide iar o a doua în La nunta surorii Paolina, v. 70: precum spartanii, care, / aminte cu trecutul, / trăiau spre gloria patriei eline. Aici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de Antoine Vincent Arnault (1766-1834). Modificând-o substanțial, Leopardi și-a depășit modelul, a trecut dincolo de mesajul poeziei inițiale adăugându-i o componentă de vag, indefinit, ușor, mai putin pregnanta în textul de pornire. Vădind opinii identice cu cele ale antecesorului, autorul ermetic afirmă în introducerea unuia dintre volumele sale: Să imiți înseamnă aici să înfăptuiești aceeași muncă pe care a făcut-o poetul originar; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă. Prin aceste cuvinte, în înșiruirea cărora
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a făcut-o poetul originar; să imiți înseamnă să refaci acel echilibru în propria limbă. Prin aceste cuvinte, în înșiruirea cărora se remarcă verbul leopardian a imita, Quasimodo a reluat elementul-cheie al concepției amintite despre traducere, dovedind deopotrivă actualitatea opiniilor antecesorului și propria afinitate cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, dar care nu știrbește integritatea și specificul idiomului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu acestea. În materie de traductologie sicilianul, îndrumat de maestru, s-a apropiat de teoriile non-literalității și a preferat naturalețea unui text tradus în spiritul limbii și culturii țintă, dar care nu știrbește integritatea și specificul idiomului inițial. Quasimodo, asemenea antecesorului sau, mai considera că numai un poet poate să traducă opera unui alt poet și că activitatea de traducător este un exercițiu propedeutic, fundamental în propria perfecționare că autor de versuri. Preferință pentru anumiți autori greci a constituit criteriul de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elective: ambii i-au ales pe Anacreon, pe Arhiloh, pe Simonide din Ceos și pe Safo. Ulterior, Quasimodo s-a aplecat și asupra Georgicelor lui Vergiliu, din opera căruia Leopardi preferase Eneida și asupra Odiseei homerice, traduse parțial și de antecesor. Ansamblul cunoștințelor despre antichitate asimilate de Leopardi de-a lungul timpului este, din punct de cantitativ și calitativ mai amplu decât al artistului sicilian. În ciuda acestei diferențe niciunul dintre ei nu a considerat antichitatea doar ca pe o sursă de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ulterior, este evidentă contaminarea temelor iubirii și morții, prezența și în Canturile lui Leopardi. Analizând contextele în care apar cuvintele co-ocurente dragoste și moarte (15, număr identic în opera fiecăruia, după cum am arătat) s-a văzut că sicilianul recurge, asemenea antecesorului, la practica romantică de a folosi imaginile sonore din sfera războiului pentru a reda impetuozitatea iubirii. În aceleași contexte ambii plasează un al treilea cuvânt: fanciullo copil, a cărui preznță întărește co-ocurența celor dintâi (amore și morte) și îi adaugă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
exercitase asupra imaginarului sau, transmite totodată o anumita sațietate la care acesta ajunsese, din care s-a născut, în mod firesc, dorința de a renunța la ascendente. Că o consecință a necesității de a se separa de figură covârșitoare a antecesorului, în versurile lui Quasimodo din a doua perioadă de creație regăsim dese răbufniri împotriva preluărilor, pe care autorul, trebuie să repetăm, începuse să le resimță că pe o povară, deși știa că fac parte din "arheologia" să de profesionist. Renunțarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
considerăm că diferite fragmente ale poetului distins cu premiul Nobel sunt rescrieri ale unor hipertexte leopardiene. Rescrieri în care poetul mai nou, uneori din spirit de contradicție și din dorința de a fi primit printre cei mari, îl contestă pe antecesor, preluându-i motivele, dar răsturnându-le funcția și semnificația. Pentru Quasimodo, respins de contemporani, tradiția literară italiană a îmbrăcat în mare măsură mască și vorba lui Leopardi, din ale cărui Canturi s-a hrănit, asemenea unui copil ce avea nevoie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
care durează tot 33 de ani, și care se consolidează la începutul deceniului șapte, căreia îi revine și misiunea de a se sincroniza cu mișcarea literară europeană, asemenea generației precedente, de altfel, dar și de a reînnoda legătura cu valorile antecesorilor, lucru pe care moderniștii nu îl realizează, ci, dimpotrivă, se opun lui, aceasta fiind generația '60. Acesteia îi urmează valul anilor '70, grupat sub forma mișcării oniriste, reprezentată de Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Dumitru Tsepeneag, Leonid Dimov, Mircea Horia Simionescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la Apostolul, București, 1683, schimbă ordinea "etapelor" definirii de sine, dar construiește aceeași perspectivă dublă, începând cu legitimarea de autoritate absolută "de la Dumnezeu dându-ni-să Domnia", dublată și cu recuperare originilor imperiale, pe care, focalizând credința și "facerea de bine" a antecesorilor săi, o convertește în smerită datorie de a urma acelora ce "multă nevoință au arătat spre ceale besericești" (regăsim aici tușele unui autoportret implicit). În predoslovia la Psaltire, Buzău, 1701, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei, deși exploatează magistral toposul modestiei pe întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fie evidențiată cu prioritate este aceea a diversității lumii arabe, subliniindu-se existența, în cadrul acesteia sau în jurul ei, a nu mai puțin de cinci tipuri de arii istorico-geografice: aria inițială, din centrul Peninsulei Arabice; statele arabizate lingvistic, unde, însă, creștinismul antecesor s-a menținut în parte (Egiptul, Libanul ș.a.); aria de unde lumea arabă a înregistrat un regres evident, cedând teren, din punct de vedere politic, etnic și confesional după Reconquista (cea mai mare parte din Peninsula Iberică, Sicilia); aria care a
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3056]
-
acestuia, la niciun an de la angajarea sa. De altfel, acest tip de relație dintre Primăria Bacău și medicii comunali avea să se prelungească până în anul 1873, când doctorul V. Mancaș a preluat conducerea sistemului sanitar local. Despre „expertiza” profesională a antecesorilor lui V. Mancaș ne vorbește următorul citat din Costache Radu: „Pentru a se opri o epidemie, tot ce sfâtuiau doctorii de atunci pe oameni era să mănânce usturoi, să bea rachiu și vin roșu, iar apa s-o bea îndoită
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
din resortul „femenin” de-l dăduseră gata pe Schaffer? Iată justificarea emoțiilor și umorilor sale: „Secția femenină dă sprijinul efectiv la două cantine înființate pe lângă Comunitatea Evreilor”. Cu toate semnele de întrebare și criticile aspre ce le făcuse la adresa lui Abramovici, antecesorul său în funcție, Șafer recunoștea în scris și unele merite ale sale și anume: „Înființată la 7 octombrie 1946 (deci, pe când șef era „fugarul”!, n.a.), cu un comitet de 18 membre, azi mărit la 25, această secție a ținut până în
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
remarcabil [...]. Trecutul nostru tot înviat în cîteva rînduri! O parte din puternicul d-tale talent a trecut în odrasla d-tale, luînd o formă proprie și făgăduind flori, care nu se scutură niciodată." Chiar dacă Mateiu e considerat un artist fără antecesori și fără urmași, martor, actor și regizor în propriile-i narațiuni, geneza și esența talentului său nu se deosebesc de ale tatălui dar se manifestă în altă direcție și cu alte rezultate: "Mateiu I. Caragiale sintetizează Ovidiu Cotruș reprezintă însă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
philosophes se străduiesc să predice că universul material este singurul obiect creditabil al cunoașterii, Blake și romanticii își ridică vocea în sprijinul autonomiei imaginației, iar lipsa lor de concesie în argumentație plasează facultatea respectivă pe picior de egalitate cu Rațiunea antecesorilor. 2.3. Inspirația Consider că, atât la nivelul poeziei vizionare în general, cât și la cel al operei blakeene în particular, conceptul de "inspirație" comportă două înțelesuri. Pe de o parte, el se referă la un numar de agenți de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]