743 matches
-
pe placul inimii sale știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și ale poliției În care cei schingiuiți așteaptă În anticamere fără de număr sub bolte grandioase cu formulare tremurînde În mîini chiar și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rest, ci doar ca să mă certe pe mine sau pe oricine altcineva care avea ghinionul să-i iasă În cale. Când a rămas infirmă, am internat-o În cel mai bun azil, extrem de costisitor. Nu a fost recunoscătoare. Îl numea „anticamera morții“. Timp de ani de zile mi-am spus să am răbdare, că urma să moară curând, sigură fiind că furia ei explozivă va avea același efect exploziv asupra propriilor vase de sânge, creier sau inimă. Ea avea aproape 91
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mă privea? Când mi-am dat seama care e răspunsul, și eu m-am răzgândit În ceea ce o privea. Dacă În trecut așteptasem cu nerăbdare să-i vină sfârșitul, acum Îi doream o viață cât mai lungă. Să nu părăsească „anticamera morții“ și să mi se alăture În viața de apoi. La sfârșitul primei părți a Înmormântării mele, mulțimea a coborât treptele Muzeului de Young luând-o pe Tea Garden Drive. Coșciugul a fost sigilat cu ceară, pus pe o platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mărturii despre stalinizarea României, Editura Fundației "Ioan Slavici", Arad, 1995, p. 59: "După evidența Siguranței statului român, în 1944 în România erau nu mai mult de 810 comuniști". 11 Lavinia Betea, op. cit., pp. 323-345. 12 Paul Sfetcu, Treisprezece ani în anticamera lui Dej, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 105. 13 Lavinia Betea, op. cit., p. 137. 14 Idem., p. 148 (în conversația cu Ion Gheorghe Maurer, acesta pare să confirme afirmația autoarei privind naționalitatea lui Teohari Georgescu). 15 Paul Sfetcu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de-acasă cu noaptea-n cap și m-am tot plimbat pe câteva străzi lăturalnice și-am încercat să-mi ordonez gândurile la orele zece fără câteva minute am bătut la ușa secretarului cu propaganda. Mi-a deschis secretara din anticameră. Mi-a zâmbit ușor și m-a poftit în încăperea din dreapta, însoțindu-mă cu o tavă cu trei cafele. Am intrat într-o încăpere largă, spațioasă, elegantă, cu o mochetă vișinie. La biroul din mijlocul încăperii ședea Panaiotache, "omul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
impostură, trădarea aproapelui, poluare, crimă, războaie pustiitoare, pauperizarea spirituală a existenței până la suprema opacitate a materiei brute. Distrugând natura și obturând comunicarea cu Dumnezeu, omul se condamnă pe sine la pieire. Ceea ce autorul numește "postmodernismul înalt" este de fapt o "anticameră" a transmodernismului pe care Theodor Codreanu încearcă, alături de Ion Popescu-Brădiceni (de o pildă), să-l pună în circulație pe teren românesc și să-l facă viabil, mai ales că noua mișcare spirituală nu este exclusivistă nici măcar pe tărâm confesional: "Hristos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
justificată, dar mi se părea nedrept ca fiul meu să aibă pe buletin un sat în care aveam un domiciliu vremelnic și unde locuiam într-o casă a primăriei. M-am urcat în primul tren care mergea spre județ. În anticamera primului secretar m-a întâmpinat consilierul acestuia. Fără a-l saluta, m-am îndreptat hotărâtă spre ușa mai marelui județului și am vrut să intru. Stai, tovarășa primăriță! Unde intri mata așa, fără să spui nimic? Eu ce sunt aici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Pentru ce să mă chinui la țară și să-mi nenorocesc familia? Primul secretar m-a ascultat tăcut, iar când am terminat m-a privit lung. Figura inexpresivă a căpătat puțină culoare. Începuse să semene a om. Așteaptă puțin în anticameră, mi-a spus cu telefonul în mână și mi-a făcut semn să ies din încăpere. În anticameră, consilierul zâmbitor m-a întrebat: Vă servesc cu o cafea, ca să vă mai liniștiți? Mirosul de cafea naturală și apoi gustul minunat
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar când am terminat m-a privit lung. Figura inexpresivă a căpătat puțină culoare. Începuse să semene a om. Așteaptă puțin în anticameră, mi-a spus cu telefonul în mână și mi-a făcut semn să ies din încăpere. În anticameră, consilierul zâmbitor m-a întrebat: Vă servesc cu o cafea, ca să vă mai liniștiți? Mirosul de cafea naturală și apoi gustul minunat al acesteia, dar și speranța că problema se va rezolva, mi-au subțiat supărarea. Mergi mâine cu actele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
simți bine. 205 Cineva o să vă conducă în sala unde au loc lucrările în plen ale congresului. Șuvoiul nesfârșit de tovarăși și tovarășe îmbrăcați în costume, așa cum primiseră dispoziție, intrau în Sala Palatului, cu mapele sub braț. Pe canapele din anticamerele grupurilor sanitare, zăceam aproape leșinați: bărbații într-o parte și femeile în cealaltă, așteptând prafurile salvatoare. Eram cam treizeci de persoane în aceeași situație. Lucrările începuseră și noi încă nu eram pe picioare. În cele din urmă a apărut un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înregistrat Sau cu inadvertențe iluzorii Ca și cum aș lua mită de la stat. Înfig perfuzii-n viețile abstracte, Mă las cuprins de patimi, evident, În Marea Schismă văd încă o moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un perete Că las în urma mea eternitatea Și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
răcoare, mai mult o iluzie, și totul se întoarce la început. Sisif nu mai urcă muntele, Sisif aspiră la un nor de ploaie și, odată atins norul, se prăbușește din nou în flăcările infernului. E o căldură umedă, ca în anticamera unei băi de aburi, care descurajează mișcările, te apasă și te trezești cu o sticlă de coca-cola în mână, făcând economie de gesturi pentru a nu-ți forța transpirația. Până și norii par otrăviți de această căldură umedă. Când plouă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să vezi? E aproape gata, așa că... Te rog! Săteanu ia sticla de gît cu mîna stîngă, cu care face un semn, arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gol de la genunchi în sus, pînă spre șold, un picior frumos, superb chiar, ca al Măriei Săteanu; o femeie cu un zîmbet dulceag, de peltea, căreia, cu un ceas mai devreme, i-a dat un bobîrnac și Theodor Săteanu. *** În anticamera directorului comercial este o canapea extensibilă, pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de biroul secretarei, pe o măsuță, stau două telefoane: unul intern și celălalt, negru, mare, vechi, interurban, cu două linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de cinstea ei, ori de amorul vreunei alde Coca? N-ar fi plecat la București, n-ar fi înfruntat opiniile altora (dorind să rămînă în căldura unui pat împodobit cu trupul unei femei) și n-ar fi ajuns la răcoare anticamera mormîntului, din care, acum nouă ani, spiritul lui a reînviat într-o lumină puternică, adevărată. Măcar pentru faptul că-i sînt ginere și tată adoptiv al nepoatei sale trebuie să judec clar, lucid, să fiu la înălțime. Și totuși, Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de unde s-a solicitat. ― Asta-i tot? Nimic altceva? Ea își clătină capul. ― Nu, nimic. Pentru Gosseyn răspunsurile erau mult prea deschise. Dar exista totuși un mijloc de control. Detectorul de minciuni. Își aminti că văzuse unul pe undeva, prin anticameră. Îl aduse și-l instală alături de femeie. Detectorul afirmă: ― Ea spune adevărul. Lui Gosseyn nu-i rămase decât să-i spună: ― Mulțumesc. Și întrebă din nou: ― Cât îi trebuie unui aparat să ajungă până aici? ― Vreo oră. Pe masa de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți mobili, în permanentă mișcare, aci deschizîndu-se în vaste anticamere, aci îngustându-se aproape până la dispariție între tufișurile încâlcite, dar având mereu un plafon care ascundea cerul. Își dădu seama că-i va fi foarte greu să-și păstreze simțul de orientare printre arbori. Noroc că avea o busolă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o expresie sumbră și trăsăturile chipului contractate. În cele din urmă rosti: ― Risc enorm intrând, dar... în sfârșit... Urcară treptele enorme de aur masiv de 14 karate, depășind porțile bătute în pietre prețioase în monturi do platină și traversară imensa anticameră, cu miile de diamante încrustate pe fiecare palmă a pereților săi înalți și cu plafonul său în cupolă. Efectul acestui decor era atât de zdrobitor, încât Gosseyn se surprinse gândind că arhitecții Institutului de Semantică, pur și simplu, se autodepășoseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unei orgii, Într-un salon baroc, sub ochii orbi ai unui cvartet de coarde care cîntă din Brahms. O căldură neadecvată Îmi străfulgeră plăcut vintrele. Hei... ia vezi ce faci cu atîta dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o arunc În aer... În rest, nu știu cum te-aș mai putea ajuta. În momentul cînd, după unele ezitări, Vic se hotăra să telefoneze la Bază, colonelul Pruritanal convocase deja Statul-major, pentru o analiză serioasă a situației. Dar ofițerii adunați În anticameră aveau să mai aștepte, căci abia terminase convorbirea cu Vic, cînd telefonul lui Pruritanal sună din nou. — Am onoarea să vă salut, domnule colonel! Pruritanal recunoscu vocea Împăratului. Tonul lui mieros nu anunța nimic bun. — Onoarea e de partea mea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zăcămînt În conductele de carburanți ale armatei americane. — Vă promit că vom lua toate măsurile ce se impun. — Am onoarea, Majestate. — Plăcerea a fost de partea mea, domnule colonel. Aparent, lucrurile reintraseră pe făgașul lor În normal. Numai că, În anticamera colonelului Pruritanal, aștepta maiorul Smith, de la manutanță, care aducea o nouă serie de informații contradictorii. PÎnă cînd colonelul avea să termine convorbirea telefonică, Smith Își exersă abilitățile persuasive cu secretara acestuia, o rolandă de vreo treizeci de ani, cu sînii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ziarului, să te obișnuiești cu temele și stilul casei. Sarcină de serviciu sau nu, lecturarea colecției este pentru ziaristul abia angajat o experiență utilă și extrem de interesantă. Nu numai că intri în stilul și tabieturile tematice ale casei, dar din anticamera ziarului observi mai multe lucruri decât din sufrageria rezervată oaspeților. Nu am să uit niciodată prima mea zi de muncă. Stăteam stingher și derutat la birou, când secretarul general de redacție a băgat intempestiv capul pe ușă, cerându-i unui
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
atunci când banii vor fi dispărut. Raționamentul pe care îl expunem a fost sesizat și de către marxiști care vorbesc despre dispariția banilor pe o anumită treaptă de dezvoltare istorică. Poate și de aceea socialismul era considerat ca fiind un fel de anticameră a comunismului, deoarece în socialism producția și circulația mărfurilor era dominată de către bani. Banii sunt esența capitalismului și mișcarea lor continuă în slujba acumulării și expansiunii este legea supremă. În momentul în care banii încep să se miște în favoarea comerțului
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
parvine pe scară socială cu ajutorul femeilor influente: "Capul acesta este un cap care se privește toată ziua în oglindă, găteala dumitale dovedește ce subțire îți socotești persoana și cât de mândru ești de locul care ți se oferă în anume anticameră."251 De altfel, într-o primă fază, acceptă, dintr-un pur capriciu, aventura galantă cu Alta, aceasta nu poate rezista mult timp ispitei țesute de către un seducător redutabil, al cărui limbaj aluziv, perfect ajustat scopului amintește de "vânătorul Cătălin". Desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la noi resimțită așa de profund, că ne-a paralizat? D.G.: Se crede, de regulă, că banii conduc lumea - eu cred că frica este regina absolută. Dacă intri în panică, arunci cu banii pe fereastră. Frica neprecizată poate fi și anticamera psihozei, iar reacția de autoapărare obișnuită este „renegarea realității”, mai ales atunci când nu poți combate cauza ei sau orgoliul te împiedică să te duci la psihiatru. Declanșarea fricii este o reacție instinctuală de conservare, poate apărea în orice moment când
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]