620 matches
-
Mircea Lăzăroniu Capitală europeană cu pretenții, Bucureștiul a dus pînă de curînd lipsa unei librării de carte franceză, dar s-a salvat parțial prin anticariate și tarabele buchiniștilor, adăpost pentru nenumărate volume demne de tot interesul în limba cîndva cunoscută de orice român cultivat. Din spectacolul miilor de titluri, nu este greu să reconstitui cu nostalgie portretul unei pături rafinate a societății, pentru care lumina
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
au avut parte de tiraje mari și uneori de fotoliile Academiei: Paul Bourget, Henry Bordeaux, Marcel Prévost, frații Tharaud. De neuitat, parfumul cărților de acum cîteva decenii din colecția Le Livre de poche. De cele mai multe ori, marii cititori care frecventează anticariatele nu sunt unii și aceiași cu pasionații de ediții rare. Cei dintîi sunt însuflețiți de un lucru tot mai neobișnuit astăzi, sensibilitatea pentru trecut, în timp ce dorința de a umple un gol îi conduce de regulă pe amatorii înstăriți, dispuși să
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
poveștile unor oameni care s-au despărțit în împrejurări dramatice de biblioteca lor. Trebuie să le reamintim celor foarte tineri: vîndute de oameni la ananghie sau confiscate de Securitate, cărțile, nu o dată puse la index, ajungeau mai tîrziu pe rafturile anticariatelor, stîrnind surpriza și entuziasmul cititorilor împătimiți. Chiar atunci cînd nu ai motive să bănuiești un trecut spectaculos al cărții, e pasionant să afli ori să încerci să ghicești cine a fost vechiul proprietar. Pe pagina de gardă vezi uneori că
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
vechiul proprietar. Pe pagina de gardă vezi uneori că a fost vorba de o personalitate culturală, un medic sau un avocat celebru dintre cele două războaie. Altădată întîlnești numai un prenume sau inițiale enigmatice, urmate de o dată. Un obișnuit al anticariatelor, Alexandru George, nota: "Poate că trecerea unei cărți dintr-o mînă în alta creează o legătură subtilă și secretă între doi oameni care nici nu s-au cunoscut". Zona anticariatelor are astăzi luminile și umbrele sale, mă tem că ultimele
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
prenume sau inițiale enigmatice, urmate de o dată. Un obișnuit al anticariatelor, Alexandru George, nota: "Poate că trecerea unei cărți dintr-o mînă în alta creează o legătură subtilă și secretă între doi oameni care nici nu s-au cunoscut". Zona anticariatelor are astăzi luminile și umbrele sale, mă tem că ultimele mai numeroase. Cei din breaslă sunt extrem de diferiți: subalterni stresați de șefi, singuratici ursuzi, inși care nu stăpînesc abc-ul meseriei, oameni fără chef și incapabili de o politețe elementară
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
politețe elementară, indivizi cenușii pentru care munca lor este doar un comerț ca oricare altul, dar și persoane comunicative și competente, pasionați ce respiră dragostea de carte. Schimbările din ultima vreme nu au fost chiar mici. Anii trecuți, lanțul de anticariate Ex Libris oferea spectacolul unei înfiorătoare dezordini, cu o politică de prețuri care stîrnea zîmbete. Un volum de Julien Green, cu dedicația autorului către Modest Morariu, traducătorul său, nu costa mai mult decît mărunțișuri gen Shogun. Pentru sume derizorii, puteai
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
Pentru sume derizorii, puteai achiziționa volume în stare bună, apărute în fascinanta Belle Époque. Exemple: La Cathédrale a lui Huysmans, Aphrodite a lui Pierre Lou˙s, o ediție din corespondența lui Heine, cu 10.000 de lei vechi. Frapează declinul anticariatului de la Librăria Noi, după schimbarea proprietarului. Au rămas titluri remarcabile, dar lîngă ele tronează reviste auto, maculatură despre zîna Andreea Marin sau creșterea pisicilor, plus infama, stupida Istorie a literaturii engleze a sovieticului Anikst. Poate impresiona peisajul oferit de buchiniștii
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
cărțile aveau un preț pentru români și altul mult mai mare pentru străini. Destui negustori cumpără din alte locuri un volum la o sumă infimă, ca să-l revîndă de zece ori mai scump. Dezavantajat de un spațiu mult prea strîmt, anticariatul de pe strada Academiei, nr. 7, rămîne de o bună bucată de vreme cel mai interesant. De destinele acestui loc se ocupă doamna Monica Isac, o persoană selectivă și avizată, care nu face concesii prostului gust. Cele mai căutate sunt edițiile
Despre cartea veche franceză în anticariatele din București by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6605_a_7930]
-
următoarele bunuri culturale, care nu fac parte din patrimoniul cultural național: a) bunurile culturale din producția curentă, care se găsesc în circuitul comercial - carte, piese de artizanat și arta populară. Fac excepție de la această prevedere cărțile care se găsesc în anticariate și care trebuie să aibă avizul Comisiei Centrale de Stat a Patrimoniului Cultural Național pentru trimitere temporară sau definitivă peste graniță; ... b) lucrările de pictură, sculptură, grafică, arta decorativă și aplicată, din producția curentă, puse în vînzare prin unitățile comerciale
DECRET Nr. 53 din 1 aprilie 1975 privind categoriile de bunuri culturale care nu fac parte din patrimoniul cultural naţional şi criteriile de avizare de către Comisia Centrala de Stat a Patrimoniului Cultural Naţional pentru trimiterea lor peste granita. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106440_a_107769]
-
că, în ultimii ani, a primit numeroase premii literare rusești și străine. Ignorarea ei în România poate fi pusă pe seama fudulului dispreț față de tot ce provine din Rusia -inclusiv imensele valori culturale ale acestei țări - afișat la noi după 1990. Anticariatele nu primesc nici gratis operele lui Dostoievski, Tolstoi, Cehov, Gogol, ca să nu mai vorbesc de Pușkin, Lermontov sau Gorki. De cărți noi aproape că nu se poate vorbi, într-o vreme când editurile noastre se întrec totuși într-o salutară
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
povestește un personaj, deprimarea din cărțile lui Kafka, accentuată de un receptor malefic care nici nu e nevoie să fie de față, împinge adversarul- țintă la sinucidere). Deși această zestre „elitistă” este folosită de fondatorul Societății, Luca Campelli, patronul unui anticariat din Copenhaga („Libri di Luca”), spre binele umanității, cititorul nu poate exclude reversul monedei, ca de pildă abuzul unor lideri mai recenți sau contemporani ai unor națiuni, care, prin iscusite discursuri în piețe sau la televizor, au posibilitatea să influențeze
O realitate paralelă: lectores și receptori by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4719_a_6044]
-
ultimii ani la Polirom), Zafón propune prin cel mai recent titlu publicat, Prizonierul cerului, o reîntoarcere în Cimitirul Cărților Uitate. În Barcelona anului 1957, personajul central, Daniel Sempere și tatăl său se pregătesc de Crăciun și încearcă să ademenească în anticariatul lor cât mai mulți mușterii. Printre aceștia se numără și un individ ciudat și respingător, care cumpără un volum din Contele de Monte Cristo pentru o sumă uriașă, doar pentru a lăsa pe pagina de gardă o dedicație ciudată pentru
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
surorii sale, Cici, cei mici din gașca de la bloc iau „lecții” despre procreație de la cei mai mari, admirând chiloții murdari ai mamei lui Florinel, se joacă „pititea”, dar și „înjuratea” (concurs de înjurături), Cristi fură nu cireșe, ci cărți din anticariate, împreună cu prietenii pune la cale farse prin telefon, una chiar despre „moartea” lui etc. Aceiași copii sunt însă și șoimi ai patriei, și pionieri, obligați să memoreze comandamentele partidului (transcrise contrapunctic în relatare) și comentariile școlare idioate despre Eminescu, obsesia
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
ediției. Cercetătorul și traducătorul austriac Domenico Jacono, aflat în România într-un stagiu de perfecționare și doritor să dea o nouă traducere germană a lui Urmuz (după cea de referință a lui Oskar Pastior), a găsit din întâmplare, într-un anticariat, revista Manuscriptum, nr. 3/ 1975, în care George Muntean consemna existența, la Biblioteca Academiei Române, a unui caiet manuscris, achiziționat prin intermediul lui Dinu Pillat. Verificarea întreprinsă de Jacono a dat imediat rezultate: înregistrat sub numele lui Dinu Pillat, și-a făcut
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
de himeră al profetului terorii moderne, al lui Franz Kafka... Dacă întinzi mâinile într-un unghi de 45 de grade cu axa chipului tău îndreptat spre axa Himerei, în stânga ei, la capătul străzii, urcând colina, se vede Castelul, în dreapta un anticariat și Catedrala Tin, unde este înmormântat Tycho Brache, astronomul căruia i-a plesnit vezica la un prânz cu împăratul Rudolf... Noaptea, în cornișele fațadei Catedralei luminate de reflectoare se agită cu fâlfâielile lor argintii porumbeii Pieței. Cele șapte măciulii înalte
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
oboseala, dacă nu poți sta lângă o bibliotecă fără să te uiți măcar pe furiș la cotoarele aliniate în ea, dacă ți se luminează privirea când dai de o carte frumoasă, dacă atunci când intri într-o librărie sau într-un anticariat ești ca «jucătorul» lui Dostoievski când pătrunde în cazinou, dacă-ți dorești un titlu sau altul și ești dispus să te zbați ca să-l obții, dacă supraviețuirea cărții te interesează la fel de mult ca pe ecologi soarta balenelor sau pe viitorologi
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
lui Mircea Cărtărescu, au răsfoit exemplarul cu numărul patru. (Mă-nșel? Știu doar că nu era numărul unu, acesta revenindu-i, în urma tragerii la sorți, lui Traian T. Coșovei.) La biblioteci, nici chiar la cele mari, nu se găsea, în anticariate abia în anii din urmă a-nceput să se mai strecoare câte-un exemplar. Fără-ndoială, toată această goană după pietre prețioase ține strict de pasiunea pentru literatură. Și ce dacă? Fără un dram de asemenea pasiune, însăși critica literară
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
ceva fragil, delicat, încât ai fi zis că adie sub ochii tăi ca niște pânze de păianjen.” (p. 151) Abandonată într-un cufăr laolaltă cu alte vechituri, cartea din poveste începe să degaje mirosuri insuportabile. Este repede vândută la un anticariat. Noroc că anticarului i se tociseră binișor simțurile. Iarăși noroc, o nepoată a acestuia, destul de șleampătă, îmbrăcată ca vai de ea și purtându- se prin lume cu nasul înfundat, dă de cartea buclucașă și o ia acasă. Citind, se transformă
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]
-
naziste. Pentru că vorbește perfect franceza, Michael Roth, tânăr caporal neamț de 21 de ani, este însărcinat cu funcția de traducător în cadrul interogatoriilor din birourile Gestapo. Luându-și ca pretext atracția față de „un chip de o frumusețe atipică” zărit în fața unui anticariat, Roth se hotărăște să refuze să-și asume condiția de străin, încercând, în afara orelor de serviciu, să treacă pe străzile Parisului drept un vrai parisien, monsieur Antoine: drumul lui de la hotel la biroul din Rue des Saussaies (ca traducător) se
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
Parisului drept un vrai parisien, monsieur Antoine: drumul lui de la hotel la biroul din Rue des Saussaies (ca traducător) se complică întâi cu un ocol într-o casă părăsită unde în fiecare după-amiază își schimbă „costumația”, apoi cu ocoluri la anticariat (Chantal, chipul de o frumusețe atipică, este fiica anticarului), la „salonul de coiffure” (și totodată spațiu de întâlnire al unui mic grup de Rezistență antinazistă) în care Chantal lucrează ziua, la cafeneaua de vizavi, la clubul cu nume polonez unde
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
Evghenie, la rândul său, este un bărbat de 40 de ani fără vreun țel în viață și care se simte foarte bine așa, „fentând existența”, cum singur spune: absolvent de litere fără prea mare entuziasm ori succes, a avut un anticariat, căruia i-a pus cruce, și se justifică în fața celorlalți care-l suspectează că taie frunză la câini spunând că lucrează la un roman. Ocupația lui de bază este chiar păstrarea acestei libertăți interioare pe care el o echivalează cu
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
implicare în dezbaterile de idei din literatura noastră. Însă această prezență nu înseamnă că un cititor interesat de cărțile profesorului le poate găsi cu ușurință. Cele de dinainte de a se stabili în Statele Unite se mai găsesc doar în biblioteci (în anticariate, am verificat, dacă apar, dispar imediat). Volumele de la începutul anilor ’90 au apărut în tiraje meschine și sunt încă și mai greu de găsit decât cele din anii ’70. Era necesară reeditarea tuturor acestora, de la Structuralismul (1967) și până la Îmblânzirea
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
Ambasadorul e suspect pentru că ar cunoaște „șapte limbi”, pentru că și-a scos legitimație permanentă la Biblioteca Universitară, sau „s-a deplasat în una din zile la Curtea de Argeș, unde a executat foarte multe fotografii cu biserici, mânăstiri și sfinți”, pentru că bate anticariatele și bisericile („nu se afla înăuntru decât femeia care vindea lumânări”). E de-a dreptul grotesc că filajul „obiectivului” nu încetează nici la cimitir, unde domnul Stork intrase probabil să vadă cum se desfășoară ritualurile ortodoxe („după 5 minute în
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]
-
2013. Produs de: Abis Studio. Distribuit în România de: Abis Studio. Într-un poem reușit, intitulat Bazar sentimental , Ion Minulescu descrie budoarul unei dame care cultivă cu obstinația amatorului un erotism informat cultural transformându-și budoarul într-un fel de anticariat, un bricà- brac senzual, ridicând, în același timp, kitschul la rang de artă, așa cum o face rococo-ul. Filmul lui Alexandru Maftei încearcă această simbioză dintre melodrama turnată în sirop gros de zahăr ars și horror-ul gotic menit să
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
lamentează aici mincinos. Apoi, cine scrie despre „acoliți”? Mitchievici, care face cronica filmului? Zamfir (în treacăt fie zis: un cărturar pe care orice revistă serioasă și l-ar dori printre colaboratori!), care scrie despre Philippide? Simona Vasilache, care merge prin anticariate și scrie despre „acolitul” Caragiale? Lavric, care scrie adeseori despre cărțile unor filosofi sau oameni de știință plecați dintre noi? Ei, dar de ce căutăm noi logică la un om înecat în veninul pe care chiar el îl secretă?! Mai rău
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3154_a_4479]