274 matches
-
Pentru mine, viața publică avea să continue fără să-mi impună nici o renegare. MRP primea un om al cărui trecut în rezistență îl făcea simpatic. Prezența mea în rîndurile lui demonstra că putea fi altceva decît un partid confesional (...). Un anticlerical prin tradiție ar fi șocat, fără îndoială, să se afle în sînul MRP-ului. Agnosticul prietenos care eram eu s-a simțit întotdeauna bine aici." Această amprentă se regăsea și în CDS, al cărui Congres de la Saint-Malo din octombrie 1990
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se încercase reconcilierea dintre libertate și religie: Belgia, Statele Unite, bine analizate de Tocqueville, unde catolicismul a putut înflori datorită libertății. O preocupare asemănătoare anima Sillon-ul, care dorea să integreze Biserica într-o societate judecată nu ca fiind antireligioasă, ci doar anticlericală. Cucerirea societății trecea prin încrederea în democrație definită ca organizație socială și politică care respectă cel mai bine, spunea Sangnier, conștiința și responsabilitatea fiecăruia. Căci democrația nu este doar un regim instituțional, ci este o filosofie, o metodă de esență
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dus însă o politică foarte abilă care viza anularea principalei semnificații politice a PPI-ului: aceea de a-i promova din nou pe catolici în viața politică italiană și în special aceea de a apăra drepturile Bisericii într-un Stat anticlerical și laicist. El a înțeles necesitatea unui dialog direct cu Sfîntul Scaun, care trecea prin marginalizarea partidului și prin agravarea contradicțiilor din interiorul lui. La rîndul lui, noul papă, Pius al XI-lea, nu considera partidul ca pe un instrument
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a pronunțat în cele din urmă pentru o "colaborare condițională" cu guvernul, ceea ce a declanșat o campanie violentă a presei fasciste împotriva catolicilor. Mussolini a cerut demiterea miniștrilor populari la 17 aprilie, amenințînd în același timp Vaticanul cu o campanie anticlericală. La 10 iulie, la ordinele superiorilor lui, Sturzo a demisionat din Secretariatul politic al partidului său. Grupul parlamentar s-a divizat prin votul aplicat după noua lege electorală care era făcută pentru a asigura victoria fasciștilor, cîțiva deputați votînd în favoarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1923, Pius al XI-lea a reorganizat Acțiunea Catolică. Avînd o structură foarte centralizată și controlată de ierarhie, ACI era instrumentul care permitea, conform Papei, să-și mențină pozițiile sub dictatură. Existența în cadrul partidului lui Mussolini a unui sector puternic anticlerical putea să-l neliniștească: el și-a concentrat forțele asupra organizațiilor catolice supuse magisteriului, subliniind meritele "omului care guvernează țara cu atîta energie" (Alocuțiunile consistoriale de la 24 martie 1924, 14 decembrie 1925, 20 decembrie 1926). Speranța de a obține de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bisericii catolice. Schimbarea peisajului politic era cu atît mai impresionantă cu cît, dacă în Belgia, Olanda, Germania, creștinii primiseră deja responsabilități, acest aspect, în secolul al XX-lea, era nou pentru Italia și Franța. În Italia, după liberalismul cu dominantă anticlericală și după fascism, Democrazia Cristiana a inaugurat în 1948 ceea ce s-a numit "hegemonia catolică", astfel că istoricul de formație liberală și catolică, Arturo Carlo Jemolo, putea vorbi de "realizarea surprinzătoare a unui Stat al ghelfilor la o sută de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
episod din activitatea acesteia ca instituție. Pe de altă parte, mare parte din înalta ierarhie ortodoxă încă mai crede că „intelectualul” are ispite culturale, fiind din această pricină infrecventabil și inutilizabil. Orice demers intelectual critic este perceput ca o acțiune anticlericală sau dirijat în mod direct împotriva instituției ca atare. Nici „apărătorii de elită” ai unei Ortodoxii de biblio tecă, intelectuală, aseptizată și înalt spiritualizată, nu au văzut întot deauna relevanța unui astfel de tip de cunoaștere din interior a unei
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
diferită de Occident. și totuși ! Recent, o tânără și promițătoare speranță a sociologiei religiei din Franța nota în prefața cărții sale, cu o dezamăgire abia reprimată, dar care se simte clar printre rânduri, faptul că „în munca de teren, reputația anticlericală a sociologiei nu-l ajută prea mult pe sociolog să câș tige încrederea subiecților săi” (Jonveaux, 2011). În spațiul ortodox al moder nității, intelectualii laici nu au îndeplinit niciodată rolul de „regulator” și negociator al religiei în societate. Prin cercetări
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
capitală. Îi spun cine sunt și ce fac și-l rog să stăm puțin de vorbă, acceptă fără prea mare plăcere, este evident că-l țin din treabă, dar o face totuși. Are un discurs neutru față de pelerinaj, uneori vag anticlerical. „Nu-mi plac preoții, dar sunt conștient că BOR-ul este o mare forță, singura capabilă să adune mase atât de mari de oameni, pe bază de voluntariat. Nimeni nu-i obligă să vină aici, nu-i așa ?” Apoi încearcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Nectarie, adevărat star mediatic, prezentat ca specialist în bolile civilizației (cancer). Un inventar impresionant al locurilor din România unde se află fragmente din moaștele sale este atașat articolului. Comentariile care însoțesc ansamblul sunt extrem de numeroase și diverse, de la cele violent anticlericale și antirelicve, de extracție neopro testantă, la cele care arată existența unui „stigmat ortodox”, construit și prin practica pelerinajului și a închinării la moaște. La final, se ridică întrebarea : de ce Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a simțit nevoia înfăptuirii unui astfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toți britanicii anglicani din Anglia: 70%. În toate țările lumii, ritualurile supraviețuiesc dogmelor, și partizanii incinerării, în țările catolice, abia pot să se facă auziți. Prima incinerare practicată în Franța s-a petrecut într-un context de fervoare raționalistă și anticlericală, cel al centenarului Revoluției franceze, pe Cîmpul lui Marte, după expoziția universală din 1889. Dacă există obiceiul ca trupurile noastre moarte de atei să fie așezate într-un sicriu și acesta în pămînt, în loc să fie transformate în cenușă, aceasta se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de această realitate, nu vom fi capabili să oprim nici măcar graficul aflat în descreștere. Vorbind despre aceasta, Carlo Carretto spunea: „Cât de departe este gândirea lumii actuale de abordarea teologică a creștinismului! Și cum a sorbit poporul limbajul materialist și anticlerical! Am fost la Universitate și totdeauna m-am aflat într-un grup restrâns de tineri, față de marea masă a mulțimii; am fost funcționar și procentajul era și mai dezastruos; am fost profesionist și mi-am dat seama că puțini dintre
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ierarhiile trecutului. Un președinte de asociație astăzi valorează mai mult decât domnul marchiz. Astăzi - să o spunem limpede - este motiv de scandal ca unul să înoate în belșug și altcineva să fie sărac. Astăzi, deosebirile sociale sunt pretext pentru propaganda anticlericală, iar cel sărac vede în sărăcia sa o ispită de ateism. Deschid un text prețios de Pastorală și citesc: „În caz de necesitate spirituală gravă a aproapelui, trebuie să-i venim în ajutor cu riscul unei neplăceri grave; în necesitate
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
aceea, o reformă ar fi cu siguranță foarte bine venită pentru abolirea tarifelor în administrarea sacramentelor și a celorlalte rituri sacre. S-ar îndepărta dintr-odată una dintre cele mai mari, dacă nu cumva unul dintre pretextele majore ale bârfei anticlericale. Dar cum se va rezolva în mod convenabil susținerea clerului, dacă aceste venituri vor fi abolite? Dar cel puțin clerul să încerce, o repet, să diminueze motivele de bârfă. Să nu fim meschini. Să nu fie tarifele ocazie de discuții
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
târziu, înmulțind pâinile printr-o minune, a voit ca acestea să fie împărțite de ucenicii Săi? Cum să nu vezi în cuvintele Domnului o invitație categorică adresată nouă, pentru ca cel sărac să fie hrănit de noi și nu de un anticlerical sau de un comunist? Cum să nu citești în acest eveniment dorința lui Isus ca pâinea săracului să treacă prin mâinile noastre și o asigurare divină că, acolo unde nu vor putea ajunge puterile noastre, va ajunge Providența divină? „O
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
doua mare carte, Vechiul Regim și Revoluția. A lăsat și o amplă Corespondență. Scriitor, gânditor și istoric francez. Prin raționamentul său, prin critica privilegiilor, a fanatismului, a nedreptății și a prejudecăților a întruchipat spiritul Luminilor, a fost idolul burgheziei liberale anticlericale și, prin spiritul său, un prinț al întregii lumi cultivate europene; pentru mulți secolul al XVIII lea este secolul lui Voltaire; iar ca scriitor, a înnoit toate genurile, nu puține, pe care le-a cultivat: tragedii ăŒdip, Semiramida, Zaira, Tancred
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dar și ceva inospitalier și fals în acest Lourdes oriental deja binișor frecventat. "Spoit, furniruit, lăcuit, pare anume făcut pentru publicitate, pentru exploatare, pentru atragerea clientelei". Acordurile inițiale de violoncel sunt imediat urmate, după cum se vede, de rânjetul naturalist și anticlerical. Ce-ar fi zis el oare astăzi, la vederea acestui parc spiritual, cu indicatoarele, aglomerările și parcările sale? Afectarea bigotă l-a găsit întotdeauna ofensiv, pus pe sarcasme și pe ironii. Părintele lui Homais merge până la a firitisi voltairianismul anusului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
față de cuvânt cu excepția, desigur, a construcțiilor cruciate cum ar fi mica sală gotică a Cenaclului, lângă mormântul lui David, sau atât de pura biserică romană Sfânta Ana, de lângă Poarta Leilor aproape că-mi vine să văd în ea o mașinațiune anticlericală, un entrism deturnat ca al doctorului în teologie Emile Combes, introdus în arhitectura pioasă pentru a destabiliza calota ecleziastică. Această idolatrie modern style, pe lângă care Vishnu cu cele o sută de brațe ale sale pare un avatar sclerotic al Ființei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în Palestina în decursul timpului, în funcție de pericolele traseului și de confortul locurilor de găzduire. Topografia a redus Vestea cea Mare, iubitoare de ubicuitate și de indiferență, la portul calpacelor. Istoria e plină de fumuri, geografia o învață ce e modestia. Anticlericalul rânjește, iar eu îl imit ceva mai mult ca de obicei (dar și de nevoie). Atâta doar că mă feresc să uit că pe piața bunurilor necesare mântuirii, unde clientul e rege, cererea este cea care dă naștere ofertei. Clericul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
căile de acces înspre exterior și să te rostogolești mai departe ghem, noi considerăm ca fiind bun și potrivit. Iar dacă vreo astfel de bulă crapă sau se dezumflă, alte asemenea formațiuni apar în locu-i, cu caracter laic sau chiar anticlerical: națiuni, loje, partide, asociații, confrerii, bande, rețele, cluburi amicale și bisericuțe. Ele constituie pungile noastre cu lichid amniotic de schimb. După fiecare accident, afirmarea dreptului nostru la a o lua de la capăt meșterește alta care să înlocuiască amniosul natal: mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lui Leon al XIII-lea ștersese din memorie amintirea îngropării lui Pius al IX-lea, de altfel înhumat aproape incognito, după ce corpul a fost dus pe furiș, noaptea, pînă la cavou pentru a se evita sporirea riscurilor, în mijlocul violentelor manifestări anticlericale organizate atunci... Defunctul pontif devenise atît de emaciat și de spiritualizat, încît trupul abia i se ghicea pierdut în ornamentele sacerdotale. Doar figura i se vedea cum trebuie, cu urechile deslipite de cap și nasul proeminent între obrajii scofîlciți. Momentul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de calitatea mea de martor îmi aminteau de relațiile noastre obișnuite, în sensul pasiunii lor politice. Cel mai puțin agitat nu era Victor Bérard, care, abandonînd în acea zi trirema lui Ulise reîntors la Troia, pentru a relua marota lui anticlericală, îmi sufla în trecere: "Să nu cumva să uiți să vorbești despre vizita lui Caillaux la Vatican!". Hemiciclul, înțesat, era dominat de Léon Bourgeois, președinte în frac, avînd de o parte și de alta două robe roșii, una a procurorului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai mult geografică decât politică. În chip deosebit, lumea catolică italiană a rămas consternată de modul și de motivațiile ideologice care au dus la preluarea Romei. În genere, nu era unitatea națională cea care împărțea sufletele, ci forma și accentuarea anticlericală a mișcărilor risorgimentale. În 1861, la Torino, a fost proclamat Regatul Italiei. Pe 20 septembrie 1870 trupele italiene au intrat în Roma (breșa din Porta Pia). Papa Pius al IX-lea s-a închis în Vatican, considerându-se prizonier. În
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
preocupa de ele ori, dacă intervenea, ajungea cu multă întârziere. Spre deosebire de aceasta, conștiința creștină s-a trezit cu mai multă repeziciune, asumându-și responsabilitatea acestor sectoare marginalizate și abandonate. Ar fi interesant de aprofundat acest subiect, pentru a spulbera istoriografia anticlericală, dar vastitatea și complexitatea subiectului ne-ar duce prea departe de scopul lucrării noastre. Ne limităm să facem o scurtă deplasare istorică, restrângând obiectivul nostru la ambientul social și religios al Veronei. Fundațiile religioase din a doua jumătate a sec
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]