500 matches
-
sa, care era preponderentă în mediile intelectuale, culturale și ale tineretului se diluează. Criza marxismului, creșterea neoliberalismului, impasul strategic al PCI și anticomunismul ce renaște, explică, în parte, această situație. Fiecare perioadă și fiecare țară au avut tipuri diferite de anticomunism. În Italia, acesta ar fi fost prea puțin eficace, dacă s-ar fi limitat să profite de relansarea războiului rece, pentru a face să apară partidul lui Berlinguer drept a cincea coloană italiană a Moscovei. Distanța luată față de URSS diminuează
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ar fi fost prea puțin eficace, dacă s-ar fi limitat să profite de relansarea războiului rece, pentru a face să apară partidul lui Berlinguer drept a cincea coloană italiană a Moscovei. Distanța luată față de URSS diminuează acest risc. Dar anticomunismul italian, de care Craxi se servește din plin, este bazat mai ales pe infidelitatea față de lumea laică ce ar fi constituit alianța stabilită între PCI și democrația-creștină. În sfîrșit, criza de identitate pentru celelalte partide comuniste occidentale. Ea era cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
achizițiilor sociale. Punînd în discuție prin discursurile lor și, din cînd în cînd, prin practicile lor ordinea stabilită, ele au constituit, uneori doar pentru dreapta, alteori pentru dreapta unită cu social-democrația, pericolul principal, dușmanul ce trebuia lichidat, generînd un profund anticomunism. Anticomunismul este inseparabil de istoria comunismului. El a alimentat organizații specifice, a polarizat multiple grupări și a rulat sume imense. El va servi adesea drept punct de convergență unor alianțe între forțele conservatoare sau moderate. Anticomunismul, la rîndul său, va
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sociale. Punînd în discuție prin discursurile lor și, din cînd în cînd, prin practicile lor ordinea stabilită, ele au constituit, uneori doar pentru dreapta, alteori pentru dreapta unită cu social-democrația, pericolul principal, dușmanul ce trebuia lichidat, generînd un profund anticomunism. Anticomunismul este inseparabil de istoria comunismului. El a alimentat organizații specifice, a polarizat multiple grupări și a rulat sume imense. El va servi adesea drept punct de convergență unor alianțe între forțele conservatoare sau moderate. Anticomunismul, la rîndul său, va întări
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lichidat, generînd un profund anticomunism. Anticomunismul este inseparabil de istoria comunismului. El a alimentat organizații specifice, a polarizat multiple grupări și a rulat sume imense. El va servi adesea drept punct de convergență unor alianțe între forțele conservatoare sau moderate. Anticomunismul, la rîndul său, va întări mentalitatea de fortăreață asediată sau de singur împotriva tuturor. * Diferențierea dintre funcțiile partidelor comuniste este în funcție de împrejurări. Pentru PCF, de exemplu, Goerges Lavau sublinia, acum vreo zece ani, ceea ce el numea funcția lor tribunică: Prin
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
a făcut o expunere privind ruperea relațiilor cu SUA în 1949, în ajunul triumfului deplin al revoluției populare, care invită la o examinare mai profundă a părerii ce circulă de decenii cum că ,,administrația Truman a pierdut China", subliniindu-se anticomunismul înverșunat al acestuia. Potrivit lui Zhou Enlai, ambasadorul american nu s-a retras asemenea ambasadorului sovietic la Guangzhou, odată cu trupele naționaliste, ci a rămas la Nanjing, în capitala de atunci a Chinei. Conștient că în pofida ajutorului de 2 miliarde de dolari
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
culturale, sociale) și Sports Illustrated, care, pe lângă contribuțiile la dezvoltarea jurnalelor de știri și a programelor radio, au constituit prima mare corporație multimedia mondială. Prin aceasta, Luce, un republican consecvent, apărător al liberei inițiative și al lumii de afaceri, combinând anticomunismul cu credința fermă în exceptionalismul american (vezi AMERICAN EXCEPTIONALISM) și-a pus amprenta asupra evoluțiilor politice și culturale americane majore până la anii generației contraculturale și ai mișcării drepturilor civile. M MAILER, NORMAN Mailer este una din personalitățile care au făcut
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
arhivele legate de perioada comunistă; stabilirea unei zile de comemorare a victimelor represiunii și terorii comuniste. Nu în zadar trei dintre invitații speciali la această reuniune au fost regele Mihai I, Lech Watęsa și Jelio Jelev - cu toții personalități legate de anticomunism și de pledoaria programatică pentru respectarea drepturilor omului și pentru democrație. Toți trei siliți însă să asiste la huliganismul ritualic (și cum altfel să-l calific din punct de vedere medical decât furunculos) al lui C.V. Tudor și al trupei
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
un reportaj despre căminele de fete pentru Konkret, odinioară Studentenkurier, la care Ulrike era redactor-șef. Acești tineri reprezintă, de fapt, generația care suferă datorită atitudinii și opțiunii părinților lor în perioada hitleristă. Mulți gîndesc, ca și Thomas Mann, că "anticomunismul este cea mai mare absurditate a secolului" și nu văd decît manifestarea unui liberalism nonconformist acolo unde este de fapt un terorism anarhist și subversiune. Punctul de întîlnire este Club Voltaire din Berlin, unde se întîlnesc basci, catolici irlandezi, algerieni
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
de strategii discursive, de la afirmarea fățișa a trecutului (percepută că act de demnitate și curaj) la rescrierea propriului trecut, prin care nomenclaturiștii s-au transformat peste noapte în dizidenți și în anticomuniști. Toate aceste metamorfozări s-au produs sub emblemă anticomunismului, care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști deținuți politici, dizidenți, oameni în vârstă ce au prins viața politică interbelică, tineri neafectați de comunism), cât și cabotinii sau anticomuniștii postcomuniști. Cu timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști deținuți politici, dizidenți, oameni în vârstă ce au prins viața politică interbelică, tineri neafectați de comunism), cât și cabotinii sau anticomuniștii postcomuniști. Cu timpul, anticomunismul a fost compromis prin mutilarea legii lustrației, prin eșecul condamnării reale a comunismului (rămasă mult timp la simplă declarare de către Președintele României a comunismului drept "regim criminal"), prin mișcarea antidemocratica din vara lui 2012, în care, alături de foștii comuniști, au
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mult timp la simplă declarare de către Președintele României a comunismului drept "regim criminal"), prin mișcarea antidemocratica din vara lui 2012, în care, alături de foștii comuniști, au fost implicați și oameni politici ce se declaraseră până atunci ca fiind de partea anticomunismului, și prin închiderea "dosarului Revoluției". La cauzele enumerate mai sus s-a adăugat practicarea unui anticomunism radical de către anticomuniștii postcomuniști, prin refuzarea oricărui dialog cu foștii comuniști. Or, nu poți vindeca o comunitate de tarele comunismului propunând excluderea de la orice
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
din vara lui 2012, în care, alături de foștii comuniști, au fost implicați și oameni politici ce se declaraseră până atunci ca fiind de partea anticomunismului, și prin închiderea "dosarului Revoluției". La cauzele enumerate mai sus s-a adăugat practicarea unui anticomunism radical de către anticomuniștii postcomuniști, prin refuzarea oricărui dialog cu foștii comuniști. Or, nu poți vindeca o comunitate de tarele comunismului propunând excluderea de la orice discuție rezonabilă a agenților acestei ideologii. Din păcate, militanții anticomuniști cu vizibilitate au bolșevizat discursul, au
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Fiind un vechi colaborator al intervievatului, există suspiciunea realizării unui demers care să contrafacă istoria privată a unui om cu funcție în regimul comunist. În afară de aceasta, există pericolul că însuși intervievatul să încerce să-și cosmetizeze trecutul, precum și riscul că anticomunismul intervievatorului să afecteze demersul. Sorin Bocancea a fost conștient de aceste riscuri: Întrebarea legitimă ce poate apărea este aceea dacă memoria interlocutorului meu nu este cumva grav afectată de ideologia comunistă, daca nu vom avea de-a face cu încercarea
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
regimul comunist îi ,,aruncase în groapa de gunoi a istoriei" pe fruntașii partidelor interbelice, tribunii noii democrației voiau să le impună ,,foștilor" tăcerea. Se reactivase și alt stereotip de tristă carieră: ,,cine nu-i cu noi, e-mpotriva noastră". În anticomunismul general declarat, puteam reprezenta periculosul pattern al ,,împăciuitoristului", tratând ,,dușmanul" în spirit ,,obiectivist", ,,altă crimă de gândire" a anilor '50. Existau însă și motive mai pragmatice. Arhivele conducerii partidului fuseseră confiscate de armată, nedorindu-se ca anumite informații de natură
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
exilului ca fiind În totalitate compus din fasciști și lachei ai imperialismului a avut ca principal efect pervers omogenizarea și radicalizarea politică prin impunerea unui consens anticomunist și antimarxist. Studiile istorice recente precum cel al lui Pierre Gremion privind „inteligență anticomunismului” (Gremion, 1995) au Înregistrat etapele acestor transformări. Instituții de informare (contra-propagandă) precum Radio Free Europe și asociații de apărare a drepturilor omului, precum Amnesty Internațional, ori a libertății intelectuale (PEN-Club Internațional) aveau o altă platformă decât vechile organizații politice sau
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Amnesty Internațional, ori a libertății intelectuale (PEN-Club Internațional) aveau o altă platformă decât vechile organizații politice sau asociațiile de refugiați, care constituiau mai degrabă structuri comunitare. În acest context, apariția disidentei că noua formă de opoziție politică plasează orientarea ideologică (anticomunismul) În plan secund. Ruptură schismatica a disidentului față de „biserică” partidului apare, dimpotrivă, ca potențial mai subversiva decât cea a vechii opoziții anticomuniste, politic discreditata prin efectul cumulat al naționalismului radical (adepți ai soluției intervenției militare) și al uzurii exilului (necunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care „tac”, considerați incapabili din frică sau din lașitate să se revolte și să-și descrie calvarul, Goma a fost comparat cu Soljenițin. Descalificarea morală a unei părți a victimelor represiunii din prima perioadă nu mai era luată În seamă. Anticomunismul lui Goma era inițial doar o formă de antisovietism, cum o indică adeziunea lui la PCR În 1968. Spre deosebire de alții, Goma era și un adversar al „vechilor” naționaliști, cărora le reproșa abandonarea Basarabiei și persecutarea basarabenilor. Singularizarea politică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
din Est de către o anumita presă vest-germană Springer (Bild-Z), ajungînd chiar pînă la denumirea statului („DDR”), niciodată pe deplin recunoscut. Criticii „de la stingă” preferă să vorbească mai degrabă de „socialism real” sau de „stalinism”, În vreme ce celelalte se Înscriu În tradiția anticomunismului conservator, al dreptei extreme sau al extremei drepte. Pentru primele, se pot cita lucrările istorice despre impunerea leninismului și studiile sociologice asupra inegalităților sociale. Pentru celelalte, În special cercetările și publicațiile privind „comunismul” și „totalitarismul”. În cursul unei conferințe a
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a face posibile reforme politice reale. Lenin a fost constant neîncrezător În reprezentanții proletcultismului, acuzîndu-i că propovăduiesc neparticiparea maselor muncitoare la programele de instruire și alfabetizare În care aceștia vedeau primejdia de difuzare a culturii burgheze. Dar, punînd În discuție anticomunismul intelectualității, Lenin folosea de fapt același tip de argumente că și adversarii săi, ceea ce indică acordul lor În fond, animați și unii și ceilalți de resentimente antiintelectualiste, ca și propria incapacitate de a se sustrage ambiguității. Aceasta va constitui una
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
régime Ceaușescu. Cf. o primă analiză a colecției revistei 22, unde figurează dările de seamă ale dezbaterilor și meselor rotunde organizate de GDS (1990-2004). În privința comparațiilor est-europene, de remarcat prezenta aproape exclusivă a invitaților polonezi, reprezentanți ai unui model de anticomunism integral. „Antipolitica este jocul celor care fac obiectul deciziilor politice, al nonpoliticienilor care intenționează să reducă influență, cîmpul de acțiune al politicii. Antipolitica este politica - cel mai adesea de autoapărare - a neprofesionalilor politicii, a cetățenilor (civili) atenți să evite pericolele
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
o treabă comună, să-i reiasă organizația, că și asta era o muncă. Tovarășii trebuia să muncească să facă după un tipic treaba asta. Și după aceea când au terminat ancheta, la sfârșit, a venit tovarășul maior și zice: Oricum anticomunismul n-o să-ți piară. E bine înfipt. Ești tânăr și nu uiți. Un singur lucru îți spun: dacă ai să fii sănătos și ai să știi să te păzești ai să scapi, dar nu numai’ atâta. Ai să fii format
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
postcomunism, de-a lungul unui proces de democratizare ce întâmpină, și astăzi, suficiente obstacole. În acest cadru, intelectualii reprezentativi ai postcomunismului românesc și-au asumat statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și astăzi, suficiente obstacole. În acest cadru, intelectualii reprezentativi ai postcomunismului românesc și-au asumat statutul de "judecători ai tuturor lucrurilor" și, proiectând o "luptă" pe tipare ideologice maniheiste între anticomunism și comunism (deși, după cum apreciază anumiți politologi, "(...) în România, anticomunismul este, cu precădere, o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să purifice societatea de răul comunist 32. Este, desigur, de supus
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
condițiile În care atât FSN, cât și alte partide care gravitau În jurul lui au adoptat În numeroase rânduri atitudini naționaliste și antimaghiare, UDMR a preferat să se poziționeze alături de partidele istorice, adăugând revendicărilor etnice și două dimensiuni complementare, și anume anticomunismul și liberalismul economic. Traiectorii de conversie politică În cele ce urmează vom Încerca să analizăm principiile doctrinare ale partidelor formate și conduse de fostele elite comuniste, pentru a ilustra diversitatea traiectoriilor de conversie adoptate În România postcomunistă. Ne interesează, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]