182 matches
-
POLIROM Institutul Social Român Din sumarul numărului următor: Maria Voinea Monoparentalitatea și statutul marital al femeii din România Mihaela Prună Căsătorie versus coabitare - o analiză comparativă Septimiu Chelcea, Dorel Abraham și Sebastian Lăzăroiu Sondaj de opinie publică: idolii, eroii și antieroii românilor, azi Andreas Kempf Experiences of Migration in Romanian Families SUMAR Număr special Dimitrie Gusti, 1880-1955 STUDII ȘI CERCETĂRI Ilie Bădescu Școala Gusti: perenitatea unei paradigme / Cătălin Zamfir Ce a lăsat Dimitrie Gusti sociologiei postbelice?/ Maria Larionescu Sociologia monografică a
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
-și exprime independența profesională. Evident, Caragiale rămâne un precursor al absurdului în literatura autohtonă, dar este eronată absolutizarea notiunii. Caragiale afirma I. Constantinescu ar fi văzut " absurdul lumii sale și chiar a profetizat câteva din elementele devenirii sale viitoare": alienarea, antieroul, antidialogul ș.a. Mai mult, și-ar fi caracterizat viziunea prin adjectivele : "monstruos", "absurd", "apocaliptic". Extragerea unor atribute "folosite contextual" de Caragiale și investirea lor cu rolul "de pecete definitivă" comentează autoarea rămâne o procedură identic de "absurdă'. Ezitarea Loredanei Ilie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avant la léttre" în "tehnica zig-zag-ului", astfel denumită după titlul rubricii recurente din "Ghimpele", "Claponul", "Moftul român". Caragiale pune cuvintele în libertate, cum va proceda peste trei decenii Tristan Tzara. Asociațiile verbale aleatorii imprimă personajelor o structură caracterială zigzagată, prefigurând antieroul farselor tragice din Cântăreața cheală, Scaunele, Tabloul. De tehnica avangardistă "ține și tehnica dicteului automat" intuită de G. Călinescu "în stenogramele dialogului la judecătorie", dar și în redactarea sub formă de telegrame ludice a impresiilor receptate la Moșii (Tablă de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sunt aboliți, ci modificați esențial. Acțiunea neunitară, logic nemotivată sau statică este, deci, substituită printr-o "nonacțiune", personajul, oglindire a individului "fără calități", fără biografie, anodin, apatic și amorf, definit doar prin trăirea propriei angoase, este înlocuit prin "nonerou" sau "antierou", iar straniul dialog nonconversațional și noncomunicativ din dramele absurde nu poate fi numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau un criminal involuntar, un bufon liric sau o marionetă neputincioasă".29 Aplicabilitatea acestei fișe caracterologice la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deschisă din istoria de peste două milenii a romanului. Mai degrabă joc decât jurnal Opera Desperado are o simetrie evidentă, care amintește de un joc cu pioni albi și pioni negri: temele devin mai curând anti-teme, intriga anti-intrigă (aproape de jurnal), eroii antieroi ("You! hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!"), așteptările sunt anulate de decizii care pulverizează viitorul, pe scurt realul și ficțiunea se luptă pentru putere. Jocul, mai mult decât un jurnal, implică artificialitate: autorul se joacă cu pătrățele de real, reconstituie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o singură trasatura de caracter. 9. Personajele stereotipe sunt ori au devenit convenționale prin utilizarea repetată În diverse tipuri de povestiri. Sunt instantaneu recunoscute de cititori. . 10. Protagonistul e personajul principal. El este persoana pozitivă, dar poate fi și un antierou; cu toate acestea, trebuie să impună o implicare din partea cititorului. 11. Anti-eroul este protagonistul căruia Îi lipsește noblețea convențională, se zbate pentru valori negative, repudiate. 12. Antagonistul este opozantul personajului central, obstacolul din calea eroului protagonist. 13.Personaj simbolic reprezinta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]