957 matches
-
de Ujice în teritoriul eliberat prin luptă în vestul Serbiei. În noiembrie 1941, trupele germane au reușit să recaptureze acest teritoriu, iar majoritatea partizanilor a reușit să scape în Bosnia. Pe 25 noiembrie 1942 a fost convocat la Bihać Consiliul Antifascist pentru Eliberarea Națională a Iugoslaviei. Consiliul s-a întâlnit 29 noiembrie în Jajce și a stabilit bazele pentru organizarea postbelică a țării, care urma să fie o federație. Această ultimă dată avea să fie sărbătorită ca Ziua Republicii după încheierea
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
o viață și mai scurtă, fiind interzisă după un singur an. După aceea comuniștii români au renunțat la orice veleitate de natură politică și s-au mulțumit numai cu activități de propagandă în cadrul unor organizații non-profit (Amicii URSS, Comitetul Național Antifascist etc.). Numărul membrilor PCR în perioada interbelică nu este cunoscut cu precizie. Partidul Comunist din România număra cu certitudine în jur de 2000 de membri în 1922, imediat după înființare. Conform anumitor documente ale Kominternului din anii celui de-al
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
Bugnariu. Este absolvent al facultății de litere și filozofie din Cluj și asistent suplinitor la catedra de limba și literatura veche română (1 sept.1932-1 iul.1933). Datorită activității sale de „stânga” (redactor al publicației „Alte zări”, membru în Comitetul Antifascist al tineretului din Cluj, etc.) este scos din învățământ. În 1940, a fost internat în lagărele de la Caracal și Someșeni, iar după 23 august 1944 a devenit primar al Clujului. În 1948 revine în învățământul universitar, la început ca asistent
Tudor Bugnariu () [Corola-website/Science/305542_a_306871]
-
interbelică, pentru ca activele ei să nu fie incluse în despăgubirile de război datorate de Austria, a fost transferată unei firme elvețiene, dar ulterior a devenit firmă cu capital italian („Foresta Italo-Română”). Afectată de lupte în 1944, după lovitura de stat antifascistă din România, societatea a fost apoi naționalizată de guvernul comunist și a ajuns până în 1989, să funcționeze în pierdere. După revoluția din 1989, administrația de stat ce gestiona fabrica (împreună cu alte fabrici de mobilier și prelucrarea lemnului din țară) a
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea nr. 363 din 1947, prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecției armate antifasciste, începutul revoluției populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste și arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944. În anul 1990, după revoluția anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea
Ziua națională a României () [Corola-website/Science/303454_a_304783]
-
guvernul USA a informat autoritățile sovietice că va accepta Zidul ca pe un "fapt al vieții internaționale" pe care nu va încerca să-l schimbe cu forța. Guvernul est-german a pretins că Zidul ar fi fost o "barieră de protecție antifascistă" (""antifaschistischer Schutzwall""), ridicată cu intenția de a descuraja agresiunea occidentală. Această poziție a fost privită cu scepticism chiar și în Germania Răsăriteană, în timp ce în Germania Occidentală era privită ca măsură de stopare a exodului, ceea ce era mai aproape realitate. Zidul
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
au „dispărut” că civili în satele din zonă. Prizonierele au realizat că sunt singure, și deci libere, atunci când au ajuns la Mehranee, după un marș de aproape 200 de kilometri. [caption id="attachment 1924" align="aligncenter" width="610"] Henri Pieck, militant antifascist deportat la Buchenwald. Evrei, 1949.[/caption] „Misiunea noastră este să construim o nouă lume a păcii și a libertății” În seara de 19 aprilie 1945, comitetul ICC a organizat un prim eveniment de comemorare, sub coordonarea artistului olandez Henri Pieck
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
a Germaniei de pe 8 mai (9 mai pentru URSS) 1945. După evenimentele din lunile august - septembrie 1944, (încheierea Opetrațiunii Bagration) până la începutul anului 1945, frontul de răsărit a fost relativ stabil. România și Bulgaria părăsiseră Axa și se alăturaseră forțelor antifasciste. Germanii au pierdut controlul asupra Budapestei și cea mai mare parte a Ungariei. Marile câmpii ale Poloniei erau acum deschise atacului sovietic. Comandanții sovietici, după perioada de așteptare, inactivitate și neintervenție militară din timpul insurecției din Varșovia, au cucerit capitala
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
a deportat oponenții Regimului de la Vichy în lagăre de concentrare din Algeria și Maroc. Au fost deportați, cu acceptul tacit la amiralului Jean-Marie Charles Abrial, gaulliști, francmasoni și evrei. Au fost arestați și comuniștii, aceasta în ciuda neparticipării inițiale la rezistența antifascistă, (după cum ordonase Moscova la începutul conflictului), voluntarii străini ai Légion Etrangère, refugiații străini, care intraseră legal în teritoriile franceze, dar care nu dispuneau de o slujbă permanentă, și alții. Weygand a aplicat foarte strict politica rasistă a Regimului de la Vichy
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
structură din lemn, plutitoare, numită “la machina”, de pe care autoritățile și juriul urmăresc întrecerea. Aici se găsește linia de sosire a regatei și tot aici are loc și premierea. Sala festivă este dedicată profesorului Mario Baratto (profesor de literatură italiană, antifascist, decedat în 1984) și se găsește la al doilea etaj nobil al palatului. Cele mai relevante caracteristici ale sălii sunt: În 1936 Carlo Scarpa a restaurat unele părți ale palatului, inclusiv sala festivă. În 1956 lui Scarpa i s-a
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
Mojaiski, etc. Politica de represiune internă a continuat și s-a intensificat (inclusiv în teritoriile cucerite de curând), dar nu s-a mai ajuns la extremele din anii 1930 -1938. Conform unor surse, campania antisionistă din 1948-1953 (vezi și Comitetul Antifascist Evreiesc, Complotul doctorilor, Cosmopolit fără țară), erau numai precursoarele marilor represiuni ulterioare, dar dacă asemenea planuri au existat cu adevărat, Stalin a murit mai înainte de a le pune în practică. Stalin a avut foarte puține contribuții la teoria comunistă (sau
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Italia de nord, cu capitala în orașul Salò din apropierea Lacului Garda. Până în 1944, „Republica de la Salò”, așa cum a ajuns să fie numită, a fost amenințată nu numai de către Aliații care înaintau dinspre sud, ci și pe plan intern de către partizanii antifasciști italieni, într-un conflict brutal, care avea să devină cunoscut drept . Încet-încet, înaintând de-a lungul peninsulei Italice, Aliații au cucerit Roma și apoi Florența în vara anului 1944 și, mai târziu în același an, au început înaintarea în nordul
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
Kișinevski (născut Jakob Roitman în 1905, la Chișinău, Basarabia - d. 1963, București) a fost un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlui de Partid și o apropiată a Anei Pauker. Chișinevschi a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR. A fost membru al PCR
Iosif Chișinevschi () [Corola-website/Science/304540_a_305869]
-
această perioadă a istoriei recente pentru a înțelege prezentul. Pentru că: - deciziile luate în perioada respectivă ne afectează până în prezent. - există o continuitate între instituțiile și structurile represive ale regimului fascist și cele de astăzi. - analiza structurilor și mișcărilor de rezistență antifascista ne poate oferi modele de înțelegere și de acțiune politică. - contextul actual al crizei capitalismului semi-periferic local da naștere la excluziuni, segregări, dinamici sociale similare cu cele din perioada interbelică. - rasismul și stigmatizarea unor grupuri etnice și sociale au atins
Naționalism, fascism și Holocaust în istoria românească () [Corola-website/Science/295827_a_297156]
-
understand the present. The reasons for that are manifold: - The decisions taken during that period affect our lives today - There is a continuity between the repressive structures and institutions of the Fascist regime and those od today - The analysis of antifascist struggles and movements might offer uș models of political cooperation and action - The current context of the crisis of semi-peripheral local capitalism breeds exclusion, segregation and overall similar social dynamics to those of the interwar years - The racism and stigmatization
Naționalism, fascism și Holocaust în istoria românească () [Corola-website/Science/295827_a_297156]
-
guvernul iugoslav în exil al regelui Petru al II-lea. Acest acord a fost o încercare de formare a unui nou guvern iugoslav, care să includă atât miniștri comuniști cât și miniștri regaliști. Acordul făcea un apel la unificarea „Comitetului antifascist pentru eliberarea națională a Iugoslaviei” ("Antifašističko V(ij)eće Narodnog Oslobođenja Jugoslavije", AVNOJ) și a guvernului în exil. Acordul făcea un apel și către sloveni, croați și sârbi să se alăture partizanillor. Partizanii au primit din partea guvernului regal recunoașterea că
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
regimului nazist, se alătură Fuhrerului. Au apărut și grupări paramilitare precum Căștile de Oțel (1918) ce numără 500 000 de membri, Secțiile de Asalt ce cuprindea 300 000 de membri național-socialiști în 1932, Frontul de Fier cu trupe de șoc antifasciste organizate de socialiști (1930) și Frontul Roșu cu trupe paramilitare comuniste cu peste 100 000 de membri, fiind interzis în 1929. Deși dreapta are câștiguri electorale, mișcările extremiste iau amploare. Se formează guverne de coaliție pentru că nici un partid nu obținea
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
mișcarea de partizani a fost atât de puternică în Belarus, încât au existat întinse regiuni din teritoriul național ocupat de germani în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din Belarus, în afară de belaruși, care formau cam
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
În 1925, el a devenit președinte al Federației Națîonale a Voluntarilor Garibaldieni și a preluat conducerea unui săptămânal, "Camicia rossa" ("Cămașa roșie"), care avea ca scop integrarea garibaldismului în fascism. Pe de altă parte, Sante Garibaldi a activat în rândurile antifasciștilor. El s-a exilat în Franța și a înființat o organizație care i-a regrupat pe garibaldiștii deschis antifasciști: Federația Franceză a Garibaldiștilor din Argonne. În iunie 1940, ei au luptat contra Germanilor în regiunea Tours și au încetat luptele
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
rossa" ("Cămașa roșie"), care avea ca scop integrarea garibaldismului în fascism. Pe de altă parte, Sante Garibaldi a activat în rândurile antifasciștilor. El s-a exilat în Franța și a înființat o organizație care i-a regrupat pe garibaldiștii deschis antifasciști: Federația Franceză a Garibaldiștilor din Argonne. În iunie 1940, ei au luptat contra Germanilor în regiunea Tours și au încetat luptele după intrarea Italiei în război. El a fost arestat și încarcerat la Dachau, și a murit în 1946 la
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
iunie 1940, ei au luptat contra Germanilor în regiunea Tours și au încetat luptele după intrarea Italiei în război. El a fost arestat și încarcerat la Dachau, și a murit în 1946 la Bordeaux. După căderea lui Mussolini în 1943, antifasciștii au făcut și ei recurs la personalitatea lui Garibaldi, mai ales comuniștii care, ca și în timpul războiului din Spania, și-au numit trupele "Garibaldi". Evocările lui Garibaldi în timpul Republicii Sociale Italiene au fost cele ale militarilor care își aminteau ura
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Buenos Aires, căci în Spania publicarea acestuia este interzisă de către organele de cenzură ale autorităților. În 1954, Cela se mută în Palmă de Mallorca, iar în 1956 înființează acolo revista literară de mare influență "Papeles de San Armadans", având o linie antifascista, la care au publicat scriitorii spanioli în exil din timpul dictaturii. Tot în acest an moare prietenul său Pio Baroja, al cărui sicriu îl poartă pe ultimul drum, împreună cu Hemingway. În 1957, Cela devine membru al Academiei spaniole. În 1977
Camilo José Cela () [Corola-website/Science/298500_a_299829]
-
Stalin. Liderul comunist bulgar Gheorghi Dimitrov a condus Cominternul din 1934 până la dizolvarea lui. Au existat mai multe organizații internaționale sponsorizate de Comintern: Ultimul congres al Comiternului a fost ținut în 1935 și a sprijinit în mod oficial "Frontul Popular Antifascist". Această politică cerea ca partidele comuniste să caute să formeze Fronturi Populare cu toate partidele care se opuneau fascismului și să nu se limiteze să formeze Fronturi Unite doar cu partidele muncitorești. Nu a existat vreo opoziție semnificativă la această
Comintern () [Corola-website/Science/298582_a_299911]
-
Benito Mussolini este cel mai tânăr prim-ministru al Italiei. "Marșul spre Roma" marchează sfârșitul statului liberal italian și începutul guvernării fasciste. Mussolini anihilează constituționalitatea guvernului și își consolidează puterea încurajând violența "Cămășilor negre". Interzice întrunirile, grevele, manifestările și grupările antifasciste. Îi înlătura pe socialiști de la putere. Astfel Mussolini impune un regim dictatorial. Numit "Il Duce", instituie controlul asupra regalității și desființează guvernările locale. În 1935, sub aceasta dictatură, Italia atacă și anexează Etiopia. Pentru a șterge umilirea suferita cu ani
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
cei de la Peugeot sau Michelin), pe de altă parte, numeroase elemente considerate elemente conservatoare, precum clericii, militarii de carieră sau aristocrații au dat un mare număr de jertfe în timpul conflictului. Numeroși cetățeni străini au luptat în rândurile Rezistenței franceze: italieni antifasciști, germani antinaziști, republicani spanioli, refugiați polonezi sau imigranți armeni și evrei apatrizi. Toți aceștia puteau fi întâlniți la toate nivelurile de responsabilitate și în toate formele de luptă clandestină. François Marcot a încercat să răspundă la întrebarea „câți au fost
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]