755 matches
-
să evidențieze doar distincția între orizontul teluric și cel ceresc al existențialității. În cel de al doilea eseu Transvaluarea hyperionică a temporalității din tripticul ce alcătuiește prezentul studiu, pune în discuție problema denivelării valorice între "două registre ontologice pe scheme antinomice". Factorul timp este de luat aici în considerare. Cercul strâmt al omenescului trebuie înțeles ne spune George Popa ca fiind tocmai limita temporală a acestuia, "o lume a finitudinii". Noutatea pe care marșează exegetul în interpretarea sa constă în faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un cod, realul și imaginarul"), oprindu-se, de asemenea asupra "psihismului eminescian" dar și asupra lecturii ca un "triumf" și "magie" în descifrarea poeticului, cu insistență asupra imaginației fantastice ca reprezentare a contragreutății realului, "o forță posibilă, alta, compensatorie, uneori antinomică, a existenței". Este supusă analizei nuvela Sărmanul Dionis, în care visul se împletește cu realitatea, prozatorul este interesat de "mister și atmosferă, de tensiunea stărilor eroilor, de atitudinea sufletească și mentală, de intruziunea supranaturalului". Un imaginar aparte definește Ioan Derșidan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
iar acestea se vădesc (și pot fi depistate) de-a lungul unui parcurs de timp, derivând din chiar confruntările de idei, viziunile de tip ideologic, aspirațiile mentale și estetice sub care se configurează epoca. „Unul din rolurile decisive ale constantelor antinomice ale nașterii și existenței operei literare este acela de a anima tot acest complex de relații, raporturi, corespondențe și comparații care furnizează operei structura ei vitală.” Opera nu este privită, prin urmare, ca un cosmoid închis și suficient sieși, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Ștefan-Vodă pe păgâni. Pierit-au în acest război părintele nostru după trup, comisul Manole Păr Negru, și fratele nostru după trup, comisul Simion și alții mulți, Dumnezeu să-i miluiască întru iertarea sa..." VII Nu o dată considerațiile despre scriitor sunt antinomice. Ce contrast între G. Călinescu invocând deficitul lui de idei (Scrisori și documente, 1979) și Al. Paleologu remarcând virtuțile unui Sadoveanu gânditor, cu o filozofie "rotundă", încifrată în opere! "Paradoxul nostru (aparent) conchide Al. Paleologu este că Sadoveanu e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
alocuri, au fost percepute ca semne indicând „o voce distinctă și penetrantă a tinerei poezii, o voce bogată în accente contrastante, în care se repercutează atât comedia literaturii, cât și drama insolubilă a vieții” (Victor Felea). Poemele configurează o viziune antinomică și tensionată, concretizând, în proiecții sarcastice sau în concentrate cântece aluzive, ipostaze ale spiritului creator în tentativa de cuprindere și sublimare a realului, de identificare a ordinii tainice a lucrurilor. Și M. afirmă vocația poeziei pentru esențial, pentru transcenderea limitelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
pomană..... Copilăria îi este marcată , din punct de vedere afectiv, de un personaj deosebit:mama. Perseverența în ideea de a-și vedea copilul popă,este personajul care umple cu prezența lui paginile cărții .-Portretulei fascinează tocmai prin imprevizibilul trăsăturilor ei antinomice. Surprinsă în atitudini primitive, dând curs vrăjilor și superstițiilor ―Smaranda plină de minunății-, era superioară bărbatului ei nu numai prin faptul că era fiică de vornic, ci mai ales prin credința pe care o punea în știința de carte și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ca bun israelit francez, pericolul care ar consta în a confunda ideea de națiune cu cea de grup profesional ("Națiunea evreiască ar fi în acest caz ansamblul credincioșilor Sinagogii"). El evidențiază rolul capital al Americii ("sionismul, în loc să opună două naționalități antinomice, leagă Palestina de Statele Unite într-un raport de filiație reciprocă și reversibilă"), pivotul, spune el, care va face într-o zi din sionismul american un mijloc pntru americanizarea imigranților evrei din Europa răsăriteană. Aceleași premoniții și în Jurnalul de călătorie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1700, sub titlul Floarea darurilor, carte foarte frumoasă și de folos fieștecăruia creștin... Înainte de a fi reeditată (1807, 1808, 1834), scrierea a circulat mult prin copii manuscrise. Floarea darurilor este organizată simetric, în perechi de texte care ilustrează două noțiuni antinomice, virtute și viciu: capitolul Pentru dragoste este urmat de Păcatul pizmii, Pentru bucurie de Păcatul întristării ș.a.m.d. Sunt date definiții ale acestor sentimente și atitudini omenești (cu citate din Socrate, Platon, Aristotel, Pitagora, Ovidiu, Cicero, Seneca, evangheliști ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287021_a_288350]
-
care textul le susține. Semnificațiile cuvintelor (și ale lucrurilor) pot fi permanent schimbate, multiplicate și diseminate printr-un joc al deși re-contextualizărilor. Deconstrucția sistemelor filosofice dihotomice înseamnă pentru filosoful francez Jacques Derrida mai mult decât "răsturnarea" termenilor dihotomiei, a diferenței antinomice, adică și "deplasarea" generală simultană a sistemului, jocul semnificărilor într-o rețea care simulează dinamismul, un joc conceptual și non-conceptual în spațiul originar al diferențelor (di-ferența)32. Prin acest demers, este deconstruit "logocentrismul" (atenția asupra cuvântului originar în relație cu
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și mai vine doar o dată în planul social pentru a comunica sentința rituală. Vorba greșită anulează punțile cu dimensiunea privilegiată și se așază în opoziție cu actul povestitului care recuperează statutul înalt al inițiaților. Lăudăroșenia incri¬minată are un raport antinomic cu recuperarea prin logos, cel din urmă demers fiind posterior procesului inițiatic, cu vădit rol de iluminare a comunității. Deconspirarea prezenței sacre în planul profan provoacă acte magice insuficiente în încercarea de a zăgăzui mirele: „După ce plecă zgripțuroaica de vrăjitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu viziera coborîtă și lancea În vânt; iar „lașii” sau „perdanții” - cei care vor ezita „să se apere sau să atace!” Cei care „vor Întârzia să Înțeleagă”, cu riscul de a părea cretini sau proști. 42 Rațional-irațional, iată un cuplu antinomic de substantive, după modelul În care grupau presocraticii forțele vii, contradictorii, fizice, ale naturii. Dacă În medievalitatea timpurie „iraționalul” - ceea ce se Înțelegea atunci prin această noțiune (un amestec de practici „vrăjitorești”, dar și preceptele Înalte, extrem de autoritare ale bisericiiă - avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mă privește, nu cred că mai avem ce face acum, după cele câteva milioane de ani de când, se pare, hominizii s-au separat decis și ireversibil de congenerii lor, cu frumoasa, păstoreasca „cumințenie a naturii”. Dar, În afară de cele două poziții antinomice - acceptarea „senină” a morții și resemnarea În fața ineluctabilului -, mai există și o a treia, poziția nietzscheniană, aș numi-o. (Sigur, nu abordăm aici „soluția creștină sau pe cea budistă”.Ă Nietzsche, e știut, deși elev al marelui sceptic Schopenhauer, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nu este altceva decât o fabulă, o poveste, științele tradiționale îl consideră a fi explicația ontologică a lumii, „adevărul penultim”, în spatele căruia se întrezărește, într-o străfulgerare, chipul Creatorului. Pentru exeget, mitul este o „realitate ambiguă”, „echivocă”, a cărei esență antinomică nu poate fi surprinsă cu mijloacele cunoașterii de tip științific. Încercarea de explicare, de definire a mitului de către antropologie și istoria religiilor, în lipsa considerării relației cu adevărul primordial, nu poate duce decât la pierderea irevocabilă a înțelesului originar. Este și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
În faza finală se consumă ultimele polemici cu „Viața românească” (Poporanismul anacronic, 2/1926), se afirmă intenția de a defini literatura de la S. printr-o nouă semantizare a conceptului de sincronism, raportat la ideea de diferențiere („Departe de a fi antinomică, diferențierea se înglobează ca un element decisiv în legea generală a sincronismului sub imperiul căruia se dezvoltă viața civilizațiilor moderne”, Sincronism și diferențiere, 10/1927), este exprimată răspicat neaderența lui Lovinescu și a publicației pe care o conduce la formele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
pentru nou. Faza III este acea civilizație în care sistemul referențial hedonist se impune ca evidență, în care publicitatea, divertismentul, schimbările permanente aduse cadrului de viață au „intrat în rândul moravurilor”: neoconsumatorul nu se mai dezvoltă pe fondul unei culturi antinomice 2. Spiritualitatea consumeristătc "Spiritualitatea consumeristă" Nici chiar religia nu mai constituie un baraj în calea înaintării consumului-lume. Spre deosebire de trecut, Biserica nu se mai prevalează de noțiunea de păcat de moarte, nu mai exaltă nici ideea de sacrificiu, nici pe aceea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ca acum, niciodată ideea de „căsnicie reușită” n-a exclus căsătoria din interes mai categoric ca în prezent. Și ce este mai prioritar, mai imperativ pentru noi decât afecțiunea părintească? Deși chestiunile bănești sunt omniprezente în cotidian, o altă logică, antinomică tocmai pentru că este afectivă, dezinteresată, exterioară valorii de piață, nu încetează să beneficieze de o imensă legitimitate, să ne modeleze așteptările, să ne reglementeze viața. Nu ne mulțumim să consumăm iubire via mass-media, dar chiar credem în ea, îi recunoaștem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vorbesc fără înconjur, aceste interpretări mi se par funciarmente inacceptabile. Nu prin lipsa spiritului de observație al autorilor lor, ci pentru că se dovedesc oarbe în fața forțelor antagoniste care acționează în prezent, în fața tensiunilor dintre valori, în fața așteptărilor, cerințelor și motivațiilor antinomice cu care se hrănește epoca. Că societatea de hiperconsum este însoțită de o criză a culturii, a școlii, a politicii este puțin îndoielnic. Numai că acest proces nu este ineluctabil, sunt în desfășurare dinamici contrare care autorizează refuzul radiografiilor unilaterale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
unor opere cunoscute. Așadar debutul ar trebui să-l notez în zona eseisticii literare, iar textul care a însemnat cel mai mult pentru mine si mi-a adus câteva discuții adâncite și câteva indicații prețioase din partea profesorilor a fost "Luceafărul-entități antinomice", în anul 1970. Apoi am scris cronici de teatru, pentru că patima pentru arta dramatica și disponibilitățile pentru interpretare m-au urmărit toată viața și sunt și astăzi prezente, îmi ordonează trăirile și existența socială. În școală eram nu numai poetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
memoria subiectivă) care să ne ofere (și mai cu seamă să ofere posterității...) relieful adevărat al scrisului românesc din cei patruzeci de ani de dictatură comunistă. Ne mulțumim, la șase ani de la decembrie '89, să ne postăm pe aceleași poziții antinomice "radicale" sau "laxe": am "rezistat prin literatură / am abdicat jalnic și în literatură". Cred că o analiză atentă, obiectivă, fără patimi de o parte ori cealaltă, ar da o imagine mai corectă asupra trecutului. Ne lipsesc însă, printre altele, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Nici o concepție de viață decât stupizenia, gloria deșartă - nici un dram de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața. Pentru că, țineți minte, marile pasiuni sunt antinomice. Și marile figuri ale eroismului uman, care se profilează copleșitor deasupra noastră, sunt total diferite de omul de pe stradă, contemporanul nostru „normal”, comun. Aprecierea lui Ravelstein asupra oamenilor cu care avea zi de zi de‑a face Își avea sorgintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aruncat ni-e în față -/ pod fără-ntoarcere” (Șansă); „Iar râul a pornit la deal/și dealul a pornit la vale:/pe-ntinsu-acesta mineral/ plouau secunde abisale” (Secunda abisală). Excepția de la această grandilocvență a discursului poetic o reprezintă prelucrarea „în viziuni antinomice moderne” prezentă în Proverbele lui Solomon, carte apărută în 1996. Colaj versificat de cuvinte biblice de duh, de proverbe românești sau extrase din folclorul altor popoare, de snoave și anecdote, aceste stihuri ludic-moralizatoare lasă a se întrezări o posibilitate mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
interesante teoretic și de o mare importanță practică. Obiectul igienei mintale este starea de sănătate mintală, iar aceasta reprezintă normalitatea psihică, căreia i se opune boala mintală sau anormalitatea psihică. Atât normalitatea, cât și anormalitatea coexistă în persoană, deși sunt antinomice, prin natura contrarie a sensului lor valoric. Faptul de a le cuprinde pe amândouă denotă caracterul organizării ambivalente a sistemului personalității. Această ambivalență este supusă principiului echilibrului contrariilor, reprezentat în cazul corpului viu prin principiul vitalității. A fi sănătos sau
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
felul următor: un răspuns la un traumatism sau la o acțiune exercitată din exteriorul persoanei; ceea ce urmează în caz de eșec sau de abreacție insuficientă. În sfera psihiatriei și a psihoigienei, conceptul de reacție apare în relație cu următoarele cupluri antinomice: exogen/endogen; organic/funcțional; somatogen/psihogen. Reacția nu este însă, în totalitatea ei, nici un fenomen exogen, nici o producție în întregime funcțională. Ea este separată, ca individualitate, de cuplurile antinomice enumerate. Orice reacție implică confruntarea dramatică dintre o ființă și realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a psihoigienei, conceptul de reacție apare în relație cu următoarele cupluri antinomice: exogen/endogen; organic/funcțional; somatogen/psihogen. Reacția nu este însă, în totalitatea ei, nici un fenomen exogen, nici o producție în întregime funcțională. Ea este separată, ca individualitate, de cuplurile antinomice enumerate. Orice reacție implică confruntarea dramatică dintre o ființă și realitatea externă. Un „joc cu doi actori”, în cadrul căruia este întotdeauna invitat un al „treilea”: terapeutul. În felul acesta se stabilește o configurație triunghiulară, reprezentată prin: Terapeut Cauză Bolnav Relația
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ISBN 978-973-611-794-7 I. Dima, Teodor (pref.) 821.135.1.09 Blaga,L. 929 Blaga,L Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA VALICĂ MIHULEAC Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga Prefață de Teodor DIMA INSTITUTUL EUROPEAN 2011 Mulțumesc îndrumătorului meu, academician Teodor Dima, fără de care această carte nu ar fi fost scrisă. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor care au încurajat și sprijinit publicarea ei. Cuprins
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]