1,203 matches
-
în 1980 de Florentin Smarandache, profesor de matematici în SUA, Universitatea New Mexico. Curentul de avangardă numit paradoxism, a apărut ca un protest împotriva totalitarismului, avand mulți adepți în lume și constă în folosirea excesivă în creații a contradicțiilor, antitezelor, antinomiilor, oximoronilor, paradoxurilor. In concepția lui F. Smarandache, „totul este posibil, chiar și imposibilul”, „nimic nu e perfect, chiar și perfectul”, argumentând și construind pas cu pas logica. În același context, îl menționăm și pe Solomon Marcus, discursul lui preponderent centrat
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
concepția lui F. Smarandache, „totul este posibil, chiar și imposibilul”, „nimic nu e perfect, chiar și perfectul”, argumentând și construind pas cu pas logica. În același context, îl menționăm și pe Solomon Marcus, discursul lui preponderent centrat pe conceptele de antinomie, contrast, paradox, în toate formele de explorare hermeneutică în spații ale culturii - literatură, lingvistică, filozofie, artă, educație. O existență sub semnul opozițiilor, al tensiunilor intelectuale, al contrariilor interioare ține de ambivalența naturii umane - materie și spirit, rațiune și sensibilitate, real
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
de la 40 poeți de pe glob), Oradea (2000). În literatura și arta a fondat în 1980 curentul de avangardă numit paradoxism, ca un protest împotriva totalitarismului, care are mulți adepți în lume. Constă în folosirea excesivă în creații a contradicțiilor, antitezelor, antinomiilor, oximoronilor, paradoxurilor. A introdus „distihul paradoxist”, „distihul tautologic”, „distihul dual”. Experimente literare a realizat și în dramă să Patria de Animale, unde nu există niciun dialog, iar în O lume Întoarsă pe Dos scenele sunt permutate dând naștere la un
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! () [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
un atom dinamic numit femeia. În sfârșit eram o moleculă diatomică, trăim în propria noastră reacție chimică când ne-am dilatat până la dimensiunea tetratomică, încât crescuse asupra noastră presiunea, eram patru atomi, mai târziu am început să trăim într-o antinomie, de crescuse electricitatea dintre noi și ne lovim și azi în poezie... Nu este nevoie să ne întoarcem la realitatea dacă s-a-ntâmplat aevea sau în poezia aceasta, dacă e ceva de regretat, de se încurcă viața cu traiul
RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340766_a_342095]
-
din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului și a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară. Omus secundus
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341474_a_342803]
-
din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului și a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară. Omus secundus
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
lor este absolut, materialismul lor le este în fire, minciuna este centrul gândirii lor pocite și cu cât vor insista mai mult pe aceste coordonate, pe atât dezastrul lor va fi mai curând. Sensul apocaliptic al istoriei Una dintre marile antinomii legate de persoana umană constă în calitatea ei de ființă creată, dar devenită în același timp și nemuritoare, astfel că unirea dintre cele două noțiuni stă chiar în paradoxul fundamental al ființei umane. Omul neexistând prin sine, ci în și
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
să fie clare, precise și previzibile, ceea ce presupune, printre altele, și obligația legiuitorului de a reglementa un cadru normativ coerent în care normele edictate să se completeze și să se dezvolte reciproc într-un mod armonios, fără a crea antinomii între actul normativ care constituie sediul general al materiei și cele care reglementează aspecte particulare sau speciale ale acesteia. Prin urmare, aceste din urmă acte normative trebuie să se coroboreze cu Codul de procedură penală, să se integreze în mod
DECIZIA nr. 670 din 3 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/298174]
-
să fie clare, precise și previzibile, ceea ce presupune, printre altele, și obligația legiuitorului de a reglementa un cadru normativ coerent în care normele edictate să se completeze și să se dezvolte reciproc într-un mod armonios, fără a crea antinomii între actul normativ care se constituie în sediul general al materiei și cele care reglementează aspecte particulare sau speciale ale acesteia. Prin urmare, aceste din urmă acte normative trebuie să se coroboreze cu Codul de procedură penală, să se integreze
DECIZIA nr. 80 din 14 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/282041]
-
pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța.” Drumul către înălțimile cerești trece prin coborârea de sine voită: pocăința și smerenia. Cel care vrea să urce trebuie mai întâi să coboare: este o antinomie duhovnicească. Partea a doua a frazei se aplică cu precizie lui Iisus Hristos: El S-a coborât pe Sine până la a lua chip de rob - și chiar până la moarte - iar Tatăl Său L-a înălțat, dimpreună cu firea Sa omenească
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
construiește, cel al geniului neînțeles. Desigur că geniul nu poate fi deloc ușor de înțeles nici de capetele pretins luminate, el trăindu-și oprera prin conștiința religiozității sale creștin ortodoxe și misiunea sa mistică purcesă din Adevărul revelat. De aceea antinomiile sale creștin-creatoare, par pentru foarte mulți inițiați doar paradoxuri, necunoașteri, neînțelegeri, rele voințe. Sunt chiar voci grele, creștine, ca niște dangăte de clopot poate, care neagă creștinismul lui Mihail Eminescu. Dar creștinismul ortodox este o stare înaltă, spirituală, mistică, divină
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Petre Țuțea, Mircea Eliade, Vasile Băncilă, Constantin Noica, Ioan Ianolide, Ioan Alexandru, Părintele Constantin Galeriu ori Mitropolitul Antonie Plămădeală ș.a., i-au conturat Aura gândirii, care a spart codul obișnuit al logicii lucrurilor, al rațiunilor propriu-zise, înlocuindu-l cu temeiul antinomiei ortodoxe, dumnezeiești al Evangheliilor, al Epistolelor, al Sfinților Părinți, al Scriitorilor Bisericești de care au însetat și flămânzit Poeții, Filosofii și Teologii Bisericii lui Iisus Hristos, sens prin care curge universul luminos și limpede al cuvintelor dincolo de Soarele Logosului divin
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
Din adâncurile mistice ale Neamului protodac, primordial, drept, cutezător, clarvăzător, aristocrat, primitor, luptător pentru libertatea Vetrei strămoșești, apărător al Focului sacru, profetico-monoteist, țâșnește forța și expresivitatea Svetlanei noastre dragi, reprezentând modul său de a defini esența lucrurilor, unele părând chiar antinomii, dar toate rămânând cu valoare de revelație. Deasupra admirabilului ei Dor, tors din Sânul Basarabiei martire, deasupra originalității gândirii ei, deasupra îmbrățișării hristice a tainei Libertății, deasupra mirabilului ei fior, care țese întotdeauna un cuvânt de spus în diversele probleme
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
Dumnezeu, născându-Se din maică, îi strângea prin naștere legăturile fecioriei mai mult decât firea“ (Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Rugăciunea Domnească Tatăl nostru, în Filocalia, vol. 2). Fecioară să nască și după naștere să rămână iarăși fecioară este o altă antinomie a credinței creștine. Din punct de vedere rațional, este un nonsens, dar privit cu ochii credinței, nimic nu se arată mai adevărat decât ca fecioară să nască pe Dumnezeu sub umbrirea Sfântului Duh, iar după naștere să rămână iarăși fecioară
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINŢE DESPRE MAICA DOMNULUI, ÎNTR-UN DIALOG CU PĂRINTELE ARHIM. CLEMENT HARALAM – MARELE ECLESIARH AL CATEDRALEI PATRIARHALE DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 203 [Corola-blog/BlogPost/371087_a_372416]
-
ascunsă căilor și posibilităților umane de cunoaștere (fenomen și noumen - ca în terminologia cantiană și postkantiană). Cerându-se intelectului o "evaluare de sine", un exil de circumstanță, deci, în aventura cunoașterii, se tinde spre limitele nebuloase ale raționalului, într-o antinomie care dispare o dată cu rațiunea, adică. Atât la Coșbuc, dar mai ales la Blaga, lumea și fenomenele se revelează într-un tip de ideatic (element de patristică), dar o "ideație"ce pare antică, dar în apropiere de sistemele teologice la Coșbuc
FENOMENUL HIPERIONIC LA G.COŞBUC ŞI BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371202_a_372531]
-
și modernilor, real sau ipotetic, perisabil și perfectibil, care a prefigurat în mare instrumentele Puterii actuale în multiplele sale „deghizări”, lăsând la o parte ce va să fie Puterea în relevarea ei evidentă ca ax de polarizare și echilibrare a antinomiilor sociale, ca o acoladă peste timp să abordăm problematici ce țin de natura Puterii contemporane, de modul de cuprindere a spațiului național și extranațional al supușilor și presupușilor ei supuși (jocul de cuvinte nu e decât întâmplător prilejuit de încercarea
ESEU DESPRE PUTERE (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371238_a_372567]
-
ianuarie 2011 Toate Articolele Autorului Există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii sau contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și cea divină. Prin el însuși, omul a realizat prea puțin în planul destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el va ajunge fiară. Omus secundus deus
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT ŞI BISERICĂ ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, ÎN CONTEXTUL ADERĂRII ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 26 din [Corola-blog/BlogPost/344972_a_346301]
-
pe calea binelui, a virtuților pentru asemănarea noastră cu Iisus Hristos și chiar identificarea cu El. În această nevoință suntem susținuți mereu de harul Sfintelor Taine, cu deosebire de împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului. În viața creștină există multe antinomii care nu pot fi primite decât de cei care sunt angajați profund în credință. Astfel marii trăitori spun, pe de o parte, că totul este har, iar, pe de alta, că trebuie să ne dăm sângele pentru a primi harul
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
revizuirii Constituției... Există (și a existat întotdeauna) o tensiune: între real și ireal, istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o trăim cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și cea divină. Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului, destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă
CÂTEVA PUNCTE DE VEDERE CU PRIVIRE LA RELAŢIA DINTRE STAT – BISERICĂ, ÎN ROMÂNIA, ÎN CADRUL DISCURSULUI SOCIAL – ISTORIC, CONTEMPORAN, PRECUM ŞI ÎN CONTEXTUL REVIZUIRII CONSTITUŢIEI... de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/346230_a_347559]
-
din cauza acestei stări de fapt există o tensiune: între real și ireal, între istorie și Împărăția Lui Dumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creștin: care este viața în Iisus Hristos și viața pământească pe care o ducem cu toții. Rezolvarea acestei antinomii, contradicții nu implică numai acțiunea umană ci și divină. Prin el, omul, a realizat prea puțin în planul sensului și a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară. Iar mântuirea
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
Dumnezeu, născându-Se din maică, îi strângea prin naștere legăturile fecioriei mai mult decât firea“ (Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Rugăciunea Domnească Tatăl nostru, în Filocalia, vol. 2). Fecioară să nască și după naștere să rămână iarăși fecioară este o altă antinomie a credinței creștine. Din punct de vedere rațional, este un nonsens, dar privit cu ochii credinței, nimic nu se arată mai adevărat decât ca fecioară să nască pe Dumnezeu sub umbrirea Sfântului Duh, iar după naștere să rămână iarăși fecioară
CÂTEVA INDICII ISTORICE ŞI REFERINŢE CULTURAL – SPIRITUALE CU PRIVIRE LA ICOANA MAICII DOMNULUI “PRODROMIŢA” DE LA SCHITUL ROMÂNESC PRODROMU DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 [Corola-blog/BlogPost/375822_a_377151]
-
în jos de gravitația durerii”. Medicii și criticii de artă l-au considerat nebun. Pânzele pictate spre sfârșitul vieții au fost considerate „opera nebună”, pictorii fiind consternați de violența culorilor, de confruntarea dintre galben, albastru, verde și roșu, considerând-o antinomie cromatică, ca în lucrarea „Biserica din Auvers”, biserica plutind parcă în verdele ierbii din jur, păstrând și roșul unei părți din acoperiș, apărând ca o lumină în întunecatul univers pictat ca un cer de cobalt. „Ultimii săi ani au fost
GALBENUL SOLAR AL LUI VAN GOGH de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375695_a_377024]
-
ecoul”, „Patria mea e Tăcerea ascunsă de tine”, „În noapte se ascunde Tăcerea”, „Numele tău Tăcerea îl cunună”, „Cerșetor de Tăcere, Cuvântul vorbește”, „Tu ești Tăcerea din gândul lui Dumnezeu.” „Simfonia Tăcerii” naște un univers al ficțiunii, dominat de gravitatea antinomiilor șocante: „Preasfântă ură, dă-mi Tăcerea mie”, „Supremul vers Tăcerea îl sugrumă”, „Să fii, să fii Tăcere, cu sufletul și trupul”, „Alibi întru Tăcerea ploii”, „Femeie, Tăcerea urlă-n mine ... „În inima Tăcerii” este capitolul unde identificăm o varietate de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
chip pe care lumea ți-l atribuiește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat de mite asfințești din ev în ev." (Memento mori) Despre acest dramatism rezultat din permanența antinomiilor se pronunță și Iurii Kojevnikov: Dacă examinăm cu luare aminte panorama ciclopică a căderilor lumii, zugrăvită de poet, nu se poate să nu observăm acea dialectică stihinică, care stă la temelia poemului, acea interacțiune și luptă a contrariilor, fără de care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
popoare", din nou o accelerare gâfâitoare pe dunga unei stele căzânde. Rupturile nu sunt ale discursului cât în mutarea de planuri. Fragmentele au incandescențe proprii, alimentate, parcă, fiecare, din sâmburi de gând tensionat, ca atomii. Dramatismul se degajă din aceste antinomii, din menținerea, în permanență a planurilor antitetice: "furnica ce cugetează a gândi" și zeul închis "în sine însuși", implacabil ("cugeți tu pământ?"), căruia îi simți toată ghețăria: "Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]