695 matches
-
orice loc de muncă conține în sine și în relațiile cu celelalte posturi sau locuri de muncă, un anumit nivel al stress-ului. -cerințele unui post sau funcții încărcate; -cerințele impuse de către manager; -munca desfășurată în compartimente sau echipe cu persoane antipatice sau cărora le place hărțuirea; -nesiguranța locului de muncă, mai ales în condiții de criză, cum sunt cele pe care le trăim în această perioadă; -activitatea în condiții în continuă schimbare. Cercetările din domeniul stress-ului ocupațional pun accent pe factorii
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
scandalagiu", "personaj tulbure și stricat", "element dubios" ș.a.). Porecla Roadeoase, chintesență a percepției negative, va deveni marcă a punctului de vedere rusanovian. În ciuda acestei percepții negative dominante, imaginea lui Kostoglotov se salvează, pe parcursul romanului, de antipatia cititorului. Cel care devine antipatic este tocmai Rusanov, deoarece caracteristica principală a percepției sale este suspiciunea și, în ultimă instanță, dușmănia față de toți. Tocmai esența negativă a percepției sale subminează imaginea favorabilă pe care încearcă să și-o construiască prin discursul direct. El acordă atenție
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
criminală față de libertatea omului decît străvechiul cult al cărții. Filiația Cărnii tinde către Democrație, mozaic încălzit și colorat de micromedii comunitare în fierbere zilnică. Filiația Cuvîntului tinde către Republică, entitate istorică deliberat dezincarnată, prietena legilor, a cărților și a interpretării, antipatică imediatului (numai evocarea ei îi bulversează pe responsabilii noștri cu mass-media). Dacă Republica este apolinică, iar mijloacele noastre de informare în masă dionisiace, le înțelegem. Responsabilii politici ai unei Republici nu estimează c-ar fi constrînși, în orice clipă, să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din pat. Ca să avem unde să ne întoarcem. Ca să jucăm șeptic. Și popa-prostu. Cel mai neplăcut, cel mai nesuferit, cel mai odios, cel mai absurd moment din copilărie țin minte că îl trăiam atunci când mă pricopseam cu cine-știe ce gripă antipatică și trebuia să stau în casă. În pat. Să bolesc. Ăilalți tovarăși ai mei băteau mingea pe stradă, îi priveam prin cutele peredelei, prin geam, și mi-era așa o ciudă, că și acum îi simt gustul. Acru era gustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cumva greșește pe undeva, îi scapă unele lucruri. Își cerea iertare că pleacă așa, fără nici un căpătâi. Mă rog, nu știu să explic mai bine de atât. 3. La țăroaia Spitalul ăsta îmi displace pentru că e un fel de comunitate antipatică din care nu-mi doresc să fac parte. Parcă e un sat, un trib. Sunt analogii suficiente pentru a susține afirmația. Există aici o Poiană a lui Iocan unde se strâng fumătorii. Lângă calorifer se află poiana asta. Mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care li-i dăduse statul. Știu io, poate țăranul român, alde Tatomir ăsta, avea parte mereu de o schimbare de decor, mai pica o frunză, mai răsărea o floare. Peisajul se schimba. Aici, la bloc, era invariabil același decor antipatic. Și poate așa găzdoii reușeau să se implice și ei în mediu. Relația lor cu mediul, câteva fotolii răsucite prin casă. Pentru că și mutările mobilei aveau o anume ciclicitate, ca și ritmurile naturii. De îndată am intrat pe ușă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
n-am mai trimis niciodată manuscrise la edituri, pînă anul trecut. Îmi pare sincer rău pentru Liviu (Antonesei n. red.), lucru pe care i l-am spus și lui Sântimbreanu (știi că am un talent grozav de a mă face antipatic din prea bune intenții; dar cei de la ALBATROS m-au primit curioși și oarecum entuziaști se pare că le-a plăcut manuscrisul; care, desigur, o să apară cu totul altfel!). [...] De-ale editurilor, desigur. Numai că nu e corect, nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
emoționantă pentru mine, povestea noastră fiind periculoasă uneori, psihic vorbind. Aveam nevoie de ea, se anunțase, mai ales că sînt destul de enervat de cîțiva filistini de la școală. Nu știu unde mi voi găsi locul, dragul meu! În toate aceste școli am devenit antipatic unora, în special celor care nu știu nici să scrie corect și eu nu mă pot abține să nu le-o spun. Nu admit să pun limba română pe planul al doilea! Și nu suport să se exagereze ceva pe seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a sentimentului de simpatie vizavi de aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cazul să spună mulțumesc, să le salute și să plece. Sau să ia inițiativa, să iasă din schema convențională, medic-pacient, și să mute relația acolo unde era de fapt. Ceea ce era mai complicat, fiindcă exista un intrus în această scenă, antipatica soră medicală pe care tata o bănuia a fi băgăcioasă, insinuantă, bârfitoare. N-a fost nevoie însă de o rezolvare a situației din partea tatei. S-a dovedit că doctorița Stănescu gândise ea propria soluție: -Marinela, ține-mi tu locul, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
câte un ghiocel, cine știe. Eram fericiți, emoționați, cadourile noastre au fost primite... Dar nenorocirea a căzut ca un trăsnet. * Nu începuse bine ora a doua, de geometrie, când s-a deschis ușa și a intrat secretarul liceului, un personaj antipatic, însoțit de doi domni, dintre care unul era domnul Șehter, celălalt un tip care, din orice unghi ar fi fost privit, ar fi fost diagnosticat că este comisar de poliție. Secretarul a șoptit ceva profesorului de matematică, după care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cronologie a sentimentelor, de care văd că nu ascult. Legea pe care o încalc pretinde vârstelor o acomodare, una trebuind să-și tempereze simțirile, alta să și le exalte. Dar dintre abaterile de la această regulă, bătrânul tânăr este mai puțin antipatic decât tânărul bătrân. Probabil că e un argument oarecum artificial, dar nu am altul. Până una alta e început de toamnă, lumina a devenit cristalină, zarea s-a topit în violet; sunt zilele în care intervine, obscur, presentimentul sfârșitului. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin zăpadă, căutând sub rădăcini mugurii ghioceilor încă nerăsăriți; sau descopeream vizuinile unor sălbătăciuni; sau așteptam cu inima strânsă să ne întâlnim cu "lupul", fiară care nu ne-a ieșit totuși în cale. "Plecam" de la unele ore sau de la profesorii antipatici și rătăceam până târziu, până se făcea noaptea. Alteori luam drumul mahalalelor: atunci a început dragostea mea pentru grădinile ascunse după garduri vechi. Am descoperit străzi cu nume ciudate: "Semnului", "Fericirii", "Disperarea de jos" (!!), "Stradela Cublondine" (exact așa!!!) și ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-ului, când, orbit de o ură aproape patologică împotriva celor doi președinți Bush, a dat pe post false documente privind serviciul militar al lui Bush-fiul; Theresa Heinz, soția lui Kerry, a devenit dintr-un personaj „mai altfel” o figura foarte antipatică, datorită unor comentarii arogante privind-o pe Laura Bush ș.a.m.d. Piramida priorităților electorale stabilită de analiștii politici s-a dovedit și ea un pocinog - războiul din Irak a fost doar a patra preocupare a alegătorului american, în timp ce valorile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fapt nu piesa, ci experiența momentului, din care făcea parte piesa). Pentru că am intuit ce Înseamnă să fii actor, am refuzat ca „actorii să facă ce le spune regizorul“, iar ideea de a exersa putere și autoritate mi-a fost antipatică de la Început. Niciodată nu am putut să stau În sală la o masă și să comand altora pe un ton rece, vorbindu-le la microfon doct și distant. Dimpotrivă, am căutat pericolul, acțiunea directă, iar faptul că eram până În ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
colectivului când nu eram În țară. Nimeni din teatru nu a luat nici o poziție publică, nu a protestat față de meschinăriile dirijate abil pentru a diminua Încrederea de care mă bucuram. Această lipsă de răspundere pentru acțiune individuală și obiceiul destul de antipatic de a da mereu vina pe altul erau, din păcate, nu doar cazuri izolate În cadrul Teatrului Național, ci o oglindă fidelă a unei atitudini răspândite În mentalitatea generală. Sentimentul că n-aveam de ales decât să renunț devenea din ce În ce mai acut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
planurilor redacționale în comun întocmite și acceptate, verificând la sânge statele de plată, cheltuielile curente, cursele șoferului etc., deloc zgârcit în observații, în reproșuri inechivoc adresate, glumind mult mai rar decât se aștepta de la el și fiind mai degrabă „acru“, „antipatic“, poetul contrazicea flagrant, iar pentru unii scandalos, imaginea care se impusese despre el în viața așa zicând civilă. Dar seara se petre cea minunea, de îndată ce ieșeam împreună pe poarta clădirii din Ana Ipătescu, spre a ne opri câteodată la Turist
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mă joc cu ceilalți copii, ba chiar mă speriau țipetele și zbenguielile lor - am mai vorbit de onania mea spiri tuală în ceea ce privește joaca. Totul îmi era străin, totul era amenințător. Plângeam toată dimineața, mă scăldam în plâns, ceea ce mă făcea antipatică și îngrijitoarelor, și copiilor. O scenă mi-a rămas în amin tire. Mi s-a dat într-o zi o minge uriașă de cauciuc, s-o împing prin parc. Mă văd și acum împin gând-o, pre cum Sisif bolo
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sinceră, câtuși de puțin convențională, ceva în sensul de cum o să mă descurc, dacă pot să mă descurc. Vroia să se asigure că, la ora aceea târzie, am cu ce să mă întorc acasă! Da, Marin Preda, care uneori părea „urâcios”, „antipatic”, era capabil de asemenea spontane, rarisime în vremea noastră, gesturi de mare delicatețe. * Îi mai sunt recunoscător lui Marin Preda și pentru un alt gest pe care a binevoit să-l facă față de mine. Când? Nu pot preciza. În orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Dar cum se va rezolva în mod convenabil susținerea clerului, dacă aceste venituri vor fi abolite? Dar cel puțin clerul să încerce, o repet, să diminueze motivele de bârfă. Să nu fim meschini. Să nu fie tarifele ocazie de discuții antipatice între preoți și laici. Să ajutăm poporul să înțeleagă, prin modul nostru de a discuta, că este vorba de o pomană pe care noi o cerem și pe care o primim. Dar toate aceste observații ne impun să considerăm o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Jean-Jacques Rousseau, dar și cu o Îndărăt nicie la studiul elementar al notațiilor muzicale, al teoriei și solfegiu lui - provocată de severitatea absurdă și de pedan tismul burlesc al profesorului de muzică de la Sf. Sava, Ion Costescu, harnic dascăl, dar antipatic pentru lipsa-i de sensi bilitate artistică Într-un domeniu atât de gingaș -, cu aseme nea predispoziții melomane aveam să mă găsesc, Într-un moment, la o răscruce decisivă, și anume: fi-voi În viața mea un cântăreț profesionist, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
VECHE VOCAȚIE A COPI LĂ RIEI, când editam revista Luna, scrisă toată cu mâna mea și vândută pe nasturi sau pe arșice - de la cariera de cântăreț, anunțată În adolescență sub bune auspicii și Încurajări, la aceea de „pu blicist“, cuvânt antipatic și folosit aici din lipsa altuia și dim preună cu sensul lui scăzut. Simpla Întâmplare a unei informații prizărite Într-o gazetă, anunțând reapariția Noii Reviste Române de sub di recția pro fesorului C. Rădulescu-Motru, sau, poate, deci ziile nez drun
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aceea ce sunt și ce au fost totdeauna: niște proaste, niște ignorante și needucate; ba chiar, ia seama!, ajung rele, Înduș mănite și primejdioase cu tine și cu toată lumea! Am cunoscut prostituate care se refuzau să meargă cu clienți prea antipatici, cum și din cele care, când le plăceai și nu aveai parale, se lepădau cu indignare de orișice venalitate. Dar am cu noscut și fete frumoase, tinere, educate și cultivate, măritân du-se, și nu chiar de nevoie, cu indivizi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Efortul fizic, pulberea drumurilor și arșița soarelui trebuie prevăzute ca un minimum necesar de sportivitate, fără de care, domnule Cutare, mai bine rămâi acasă, trăgând lanțul cu mâ ner al constipațiilor tale rebele de fiecare zi, dacă-ți este atât de antipatică pulberea scârțâindu-ți printre măsele și albin du-ți chica. Pulbere care nu-i jegul orașului și face inutil săpunul. Îți scoți simplu de tot cămașa de pe tine, te apleci și te speli soldățește la fântână până la brâu, și te
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de obsesia imaginii. Eul lucrează, harnic, la un contur atrăgător. Printr-un mecanism al cărui secret se află însă în scrisul la persoana întâi, lucrurile se întorc împotriva celui care se falsifică, ajustările sau confesiunea de paradă fiind deopotrivă de antipatice pentru cititor. Straja dragonilor de Ion Negoițescu este unul dintre cazurile rarisime în care confesiunea totală, șocantă, frustă este făcută independent de orice auditoriu. Nu știu pentru cine sau din ce motiv a scris Ion Negoițescu. Este limpede însă că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]