795 matches
-
găsim în celebra Introducție la Dacia literară a lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează, așadar, nu canonul în sine (am mari dubii că, la noi, noțiunea e funcțională, în lipsa unor antipozi viabili), ci succesiunea tipologică a schimbărilor de canon. E de notat că, dintre toate câte au fost, numai instaurarea modernismului s-a produs cu sprijinul instrumental al unor istorii literare. Până la Lovinescu și Călinescu, sarcina a revenit unor simple articole
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
Frumoasa din pădurea adormită până la cele moderne din spectacolele lui Gigi Căciuleanu sau din Radio and Juliet al lui Edward Clug, pentru ca în Anna Karenina, creația neoclasică a lui Ioan Tugearu, să exceleze, în egală măsură, în roluri situate la antipozi, al lui Vronski și al lui Karenin. Al doilea rol ca pondere masculină în spectacol este cel al Domnului în gri, satiră usturătoare la adresa eternului birocrat, exasperant de cunoscut nouă, interpretat în premieră de actorul Dan Puric. Răzvan Marinescu care
Lumea dansului la început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4919_a_6244]
-
din viața literară, el crea în Belphegor un personaj. Un alter ego, poate, totuși un personaj. Cronicile sale sportive - fals-sportive, ca să fim sinceri, căci sportul e un pretext pentru viață, iar viața, vezi mai sus, e cinema - se află la antipodul celor semnate de Fănuș Neagu, Teodor Mazilu sau Adrian Păunescu, în care ceea ce țâșnește cu putere, sub forma opiniei sau numai a stilului, e persoana celui care scrie. Nu și la Cosașu! La el lipsește, adesea, până și scorul cu
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
diferit“. Dezvoltați o cultură a atenției și a considerației, interesați-vă mai mult pentru idei noi decât pentru experiență, nu trăiți pe seama altora, sau orice altceva vă mai dă prin minte. Să fii pregătit pentru viitor este să trăiești la antipodul lui „business as usual“: înseamnă să înveți constant, să accepți să faci greșeli pe măsură ce încerci lucruri noi și să-ți îndrepți greșelile. 10. Construiți laboratoare ale viitorului și bucurați-vă făcând asta. Uitați de bla-ul apocaliptic tip ora 12 fără
Frankfurter Allgemeine: Cum poţi să salvezi lumea, în 10 paşi uşor de aplicat () [Corola-journal/Journalistic/60107_a_61432]
-
revoltă stîrcită, dincolo de pretexte și subtexte”, dînd glas totodată unei terifiante îndoieli: „Este o coborîre în abis... Rămîne de știut dacă acolo, în abisul meu, se află ceva, și dacă după coborîre se mai poate urca”. Așadar ne aflăm la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
care îmi întunecă orice perspectivă / personală” (Dar lucrurile nu se opresc aici). Sau: „punctul înșurubat cîndva cu degetul / pe aer și care arată direcția spre Dumnezeu” (Un arțar învață filosofie). Detaliul e ca un deget ce indică măreția ansamblului. La antipodul poeților anxioși, cu vlaga subțiată de o inadecvare la existența dată, Adrian Alui Gheorghe posedă o impresionantă forță interioară care-i îngăduie a tăia nodul gordian al inextricabilelor probleme pe care le atinge poezia, fie și cu ajutorul umorului. Iată o
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
a sucit gîtul figural al retoricii precum în injoncțiunea celebră a lui Verlaine -, sburătoarele sale din piatră sau bronz, sculptorul a continuat să le înzestreze cu o linie prelung fluidă, de ibiși care se apleacă înspre un humus bătrîn, la antipodul spumegărilor falacioase. „Pasărea care-și înghite umbra" se ghemuiește în sinele ei adînc, zboruri abolite mallarmean, care nu s-au desprins din crusta care le reține -, arta lui Gorduz se apără de o anume facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
cu totul neobișnuită, copleșitoare, abil și inteligent structurată sub goetheanul adagiu, incomplet citat: „Fiecare să fie în felul său un grec” (fără secvența imperativă „Dar să fie!”). Romanul este mai mult decît povestea vieții lui Iannis Giorgiadis, un antierou, la antipodul predecesorilor săi din mitologie. Motivele pentru care portretul lui Iannis nu putea fi cel al unui „Hercule suedez” (cum crede autorul că ar putea fi intitulat un alt roman) sunt anticipate în prefața cărții. După ce a pierdut totul la o
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
30 se află și albumul fotografic al lui Hans Surén, Mensch und Sonne („Omul și soarele”), un veritabil manifest de proslăvire a perfecțiunii corpului uman și al nudității. Cu adevărat surprinzător e faptul că o astfel de lucrare aflată la antipodul a ceea ce știm despre afișata austeritate prusacă a liderilor naziști s-a bucurat de un sprijin real din partea autorităților. O publicație oficială a SS-ului recomanda, ca lectură de Crăciun, această carte în care se putea vedea „o puternică și
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
prin adoptarea unui așa-zis „Regulament al poliției în privința îmbăierii”, prin care se acorda dreptul la nuditate, cu condiția să nu existe privitori. Iată o neașteptată ipostază a duplicitarismului gol-goluț... Cartea lui Surén conține, potrivit revistei „Spiegel”, afirmații uimitoare, la antipodul celor cu care eram obișnuiți atunci când vorbim despre teroarea hitleristă. Astfel, susține autorul, „viața amoroasă nu poate fi redusă doar la căsătorie”, iar drept consecință a faptului că „marile personalități ale trecutului” nu respectau religia nu e deloc surprinzător, deoarece
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
numai Elena Ștefoi, nu seamănă cu adevărat! Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă, în locul acestora doi, ar fi fost aduse în discuție nume ca Magda Cârneci (care semna, pe atunci, Magdalena Ghica), Mariana Marin sau Marta Petreu. La antipodul acestei poziții, dispuse să vadă mai întâi diferența specifică și abia pe urmă genul proxim, se situa, la finele deceniului al nouălea, un critic mai tânăr, Ion Bogdan Lefter. Acesta remarca, într-o cronică referitoare la cea de-a patra
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
cu părul negru, modern briliant, își întîmpina surîzător auditoriul, ca și cum se pregătea pentru un dialog, nu pentru un curs. În chip de salut, două-trei vorbe de duh, cu care intra în materie. Oratoria lui, pur și simplu fascinantă, era la antipodul retoricii clasice. Glasul îi era lipsit de sonorități de stentor, ba chiar împiedicat de o ușoară sîsîială. Și împotriva regulii de imobilitate academică, vorbitorul se mișca într-una pe podium. Gîndul său înalt, plin de substanță, se comunica într-o
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
scrie: "ș...ț din blasfemie, iubitul meu amic Cioran a făcut decenii la rând un sport obositor, de performanță. A îmbătrânit, a temperat tonul cărților sale, dovedindu-se un om săritor, bun, un prieten credincios - al meu, care eram la antipodul acestor calități." (s.m.) Iar în 1996, contrariat de filmul lui Gabriel Liiceanu, pe care-l găsește cenușiu, lipsit de nuanțe, cu un Cioran "în pasă proastă", își "reabilitează" prietenul, evocându-l în cel mai amplu și emoționant portret. Tonul lui
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
a plăcut și nu a avut nici un succes la început de secol XX, când a apărut, și a trebuit să treacă cincizeci de ani pentru a fi redescoperit și apreciat cum s-ar fi cuvenit. Filosofia lui socială era la antipodul atitudinii lui Mitică de dolce far niente. • În Patul lui Procust, Camil Petrescu ne face să ne gândim că, într-o societate materialistă, un bărbat nu poate iubi idealist o femeie, fără să-și asume ridicolul și rușinea acestei situații
Din carnetul unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/6576_a_7901]
-
Ori: Îmi șterg de cizme spada. Am tăiat, / Voios, cincizecișișapte de cocoși/ Și-am uns cu sînge-ntregul meu palat, / Ci-ndeosebi patul cu ciucuri groși" (Fratele lui Robinson Crusoe). Dar, de la un timp, Emil Brumaru construiește o altă lume la antipodul celei fragede, serafice în care se complăcuse inițial, artificiu de astă-dată al unei demonizări în care irumpe nota energică a "așteptării" neîmplinite, instinctualitatea brută a erotismului. Fiind înlăturat deghizamentul îngeresc, chipul senzual-luxurios, de faun, al actantului iese pe deplin la
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
nu erau prea multe. Mare scriitor, se înțelege, dar deloc intelectual, înțelegând prin intelectual un om al cărui material de lucru îl constituie ideile. Sadoveanu este specialist în evocarea ritmurilor lente și repetitive și ale unei societăți patriarhale, exact la antipodul unei literaturi de idei. În afara scrisului - și scrie intens, probabil prea mult! -, Sadoveanu e preocupat de vânătoare și de pescuit și de propria gospodărie. Are și o droaie de copii. Și are, una peste alta, nevoie de bani” (pp. 76
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
potrivit” (pp. 130 - 131). Nu cred că greșesc reproducând, din întreaga carte, tocmai acest paragraf. (Care, după părerea mea, servește de minune interesele unei cronici literare.) Pe de-o parte, e consemnată aici o stare de fapt. Aceea care, la antipodul focului continuu al gazetăriei, a dus la întărirea poziției unui anumit tip de eseistică literară de mare acuitate. N-o practicau, însă, cum sugerează Negrici, numai marginalii, ci și criticii din mainstream. Nicolae Manolescu în Arca lui Noe sau în
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
unui vechil învestit cu încrederea stăpânului abuziv din care-și făcuse icoană.” Diatriba necruțătoare a lui Gheorghe Grigurcu este cu atât mai convingătoare cu cât reprezintă reacția unui om care s-a situat mereu, ca atitudine civică și literară, la antipod în raport cu bardul de la Bârca. Proceduri în repetiție În ISTORIE ȘI CIVILIZAȚIE (nr. 34, din iulie) citim cu interes destăinuirile colonelului Anton Dumitrescu, participant la întâmplările din 23-24 august 1944 de la Palatul Regal. Anton Dumitrescu, cel care avea să ajungă omul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un spectacol de operă. Sigur că simplitatea - chiar schematismul - intrigii, artificialitatea, predictibilitatea reacțiilor și a deznodămintelor libretelor-standard se află la antipodul complicatelor scheme puse la bătaie de conștiința postmodernistă. Dar poate că sunt atras de operă tocmai din nevoia de claritate și simplitate, care poate fi o marcă a vârstei presenecte... Într-un interviu recent, publicat de „The New York Review of
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
este ilustrarea perfectă a acestor remarci percutante: ecoul a ceea ce vorbesc cei din jur, al gesturilor și respirației lor. Ca de obicei, autorul se caracterizează prin raportare la alții. Putea s-o facă și cu privire la jurnalele lui Radu Petrescu, la antipodul cărora propriul jurnal se află. Nimic literar sau, cu atât mai puțin, afectat la Sorin Stoica. Pe durata unui singur an (2005), bolnav, la Bănești, lângă Câmpina, unde se născuse și urmase școala, notează rapid și fără pretenție, nu ceea ce
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
pasional printr-o gamă largă de reacții, printr-o diversitate de tonalități, de la invocația sau imprecația patetică la dantelăria unor declarații galante. Nu acceptă a se limita printr-o poetică ce i-ar trăda temperamentul tumultuos ori măcar dificil. La antipodul barzilor ce-și trasează granițe stricte de inspirație, se livrează unei perspective sans rivages: „Mîinile ni se acordă în aer cu sunetul grav/ ce acoperă lumea” (Acum). Nesățios de toate cele ce sînt ori ar putea fi, își mărturisește, transportat
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
să pună în scenă este relația dintre putere și cel mai mic complex de inferioritate, iar această relație dobândește o expresie: umilința. Umilința nu este doar un instrument de tortură eficient, ci și răspunsul negativ al puterii, sunt cei doi antipozi care asigură câmpul de tensiuni în care sunt imersați toți acești cobai umani. Conștient, Tarek declanșează mecanismul în momentul în care remarcă public mirosul neplăcut pe care-l emană Berus (Justus von Dohnanyi), cel care nu este decât un funcționar
6 zile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4654_a_5979]
-
bine poziționat social, venit cu recomandări „de sus”, pentru că și aici lumile sunt suprapuse atât la propriu cât și la figurat: un uriaș lift numit The Fall îi ajută pe muncitori să facă naveta între cele două lumi aflate la antipozi. Ca să înțelegem revolta trebuie să înțelegem sistemul și mesajul subliminal trimis publicului american. Deși își depășește norma și lucrează peste program, Quaid este dat afară fără preaviz. Un anumit bovarism vizitează existența muncitorului, iar ea se traduce într-o mică
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul altă strategie a poeticii, dar fără doar și poate și de o structură morală diferită
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
tot ce nomenclatura savantă designa prin neura, el își rezervă o lectură pe românește, întorcînd spatele etimonului hellenic. Neura, deci, divizată necanonic, a devenit neura: no anger, echivalează el, pe englezește. Negația, fortuit introdusă în corpul cuvîntului, mută noțiunea la antipodul pornirilor reprobabile, de violență și vrăjmașă obstinație. Deloc ortodox, sub raport lingvistic, voluntarismul interpretării ține să mobilizeze fiziologia neuronală pentru o utopie redemptoare. Postulat mai degrabă poetic, - căci, iată, nimerit între uneltele visării artistice, scalpelul neurofiziologiei nu divizează doar, implacabil
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]