725 matches
-
în Siberia", "a întoarce avutul celor ce au fost despuiați de hoardele năvălitorilor", "a restabili echilibrul țării din punct de vedere economic, industrial, științific etc.", "a restabili granițele țării"". Interesant că structura "Partidului Libertății" era asemănătoare cu a altei organizații antisovietice, "Partidul Democrat Agrar", precum și faptul că în Regulament se face referire la existența unei rezistențe organizate în Polonia. Se mai cunoaște faptul că organizația încercase să ia legatura cu organizații similare atât din Basarabia ("Mișcarea Nordică"), cât și din Ucraina
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
școala din Băcioi. Printre membrii cei mai activi s-au mai numărat Vladimir Bivol, născut în 1923 în satul Cojușna (raionul Chișinău), care încă din 1945, în calitate de student la Institutul Pedagogic din Chișinău, se implică în activitatea unei alte organizații antisovietice "Organizația revoluționarilor din Basarabia", Tudor Goncearencu, născut în 1915 în satul Gălățeni, fiu de preot, fost ostaș în Armata Română, Andrei Sănduță, născut în 1921 în satul Ialoveni, director al școlii primare din satul Sofia (raionul Cărpineni) ș.a. "" avea un
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
Regulamentul avea prevederi stricte despre calitatea de membru, astfel încât nu oricine putea face parte din organizație. Activitatea organizației clandestine "Partidul Libertății" a constat în principal în muncă de propagandă. Membrii ei tipăreau și distribuiau foi volante, organizau întruniri cu caracter antisovietic, cooptau noi membri, având grijă de educarea lor "în spiritul valorilor strămoșești". Din documentele de arhivă reiese că organizația avea un depozit de arme. Se mai știe că la 30 mai 1950 existau cel puțin 7 celule primare ale acestei
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
care acesta îl ținea, chiar fiind închis, și care a fost confiscat de KGB. Procesul intentat la 18 ianuarie 1951 a avut loc cu ușile închise, la fel ca și în alte cazuri similare. Ca și în cazul altor organizații antisovietice, condamnaților li s-au aplicat pedepse exagerate, în temeiul unor acuzații false, documentele care constituiau "dovada crimei" fiind corespondența membrilor organizației, Regulamentul acesteia, două poezii antisovietice scrise de Vladimir Bivol, armele și cartușele confiscate de KGB, precum și almanahul ziarului "Basarabia
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
la fel ca și în alte cazuri similare. Ca și în cazul altor organizații antisovietice, condamnaților li s-au aplicat pedepse exagerate, în temeiul unor acuzații false, documentele care constituiau "dovada crimei" fiind corespondența membrilor organizației, Regulamentul acesteia, două poezii antisovietice scrise de Vladimir Bivol, armele și cartușele confiscate de KGB, precum și almanahul ziarului "Basarabia și Bucovina", considerat "culegere fascistă". Constantin Condrat, Ion Istrati, Vladimir Bivol, Vasile Vâlcu și Victor Andreev au fost condamnați la moarte prin împușcare. Ceilalți membri ai
Partidul Libertății () [Corola-website/Science/301002_a_302331]
-
de lucrare de jelire a victimelor din timpul Bătăliei de la Stalingrad. Totuși, simfonia nu a fost scutită de critică. Se crede că Șostakovici a spus: „Când a fost interpretată Simfonia nr. 8, a fost declarată deschis ca fiind contra-revoluționară și antisovietică. Au spus ' De ce Șostakovici a compus o simfonie optimistă la începutul războiului și una tragică acum? La început ne rerăgeam iar acum atacăm și îi distrugem pe Fasciști. Iar Șostakovici se comportă tragic, asta înseamnă că este de partea fasciștilor
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
condamnat în 1946 de Tribunalul Militar la 3 ani de privațiune de libertate. Cap de acuzare: neîndeplinirea obligațiilor de predare a produselor agricole la stat. Matei Afanas. (n. 1899) arestat în 1948 sub acuzația de participare la activitatea unui grup antisovietic, condamnat la 25 de ani de detenție într-un lagăr de corecție prin muncă. În 1957 cauza a fost clasată. Teofilact Ganea (n. 1890) condamnat în 1948 la 25 de ani de privațiune de libertate, fiind acuzat de participare la
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
de ani de detenție într-un lagăr de corecție prin muncă. În 1957 cauza a fost clasată. Teofilact Ganea (n. 1890) condamnat în 1948 la 25 de ani de privațiune de libertate, fiind acuzat de participare la activitatea unui grup antisovietic. Reabilitat în 1996. 1947. A fost ales sovietul sătesc, președinte - Iosif Berghia, secretar - Ana Șarova, originară din or. Leningrad, urmată de Vladimir Golovin. În 1948 la postul de președinte al sovietului sătesc a fost ales Nichifor Cebotari. 1948. La 22
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
de alte etnii. În semn de protest, evreii au boicotat mărfurile germane. După instalarea în România a guvernului național-legionar condus de generalul Ion Antonescu au fost eliminați toți evreii din pozițiile guvernamentale. Începând din iulie 1941, când a început războiul antisovietic, toți evreii de peste 16 ani din Suceava au fost obligați să efectueze muncă forțată în construcții, la căile ferate și la încărcarea/descărcarea mărfurilor din gările Ițcani și Burdujeni. În oraș au fost aduși și evreii din zonele rurale (Cacica
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
al Armatei Roșii din al doilea război mondial, a ajuns la concluzia că prevederile legii reabilitării victimelor represiunii politice nu pot fi aplicate și în cazul lui Vlasov și a refuzat să ia în considerație cazul. Oricum, Articolul 58 (agitație antisovietică) în baza căruia condamnat Valsov, a fost eliminat din Codul Penal al Rusiei.
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
și se încearcă extirparea oricăror urme ale conștiinței naționale românești, printr-o incizie bine pregătită asupra limbii, a credinței și a culturii. Într-o încercare de a înăbuși orice opoziție, violențele împotriva populației sunt escaladate. În acest climat ostil sentimentele antisovietice abundă și nu durează mult până când se consimte crearea unor mișcări de rezistență. Românii de pește Prut se răscoală Una dintre cele mai cunoscute este Armata Neagră, creată în județul Bălti, în jurul raioanelor Cornesti, Chiscareni și Bravicea. Majoritatea celor care
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
în mod deschis și să nu respecte autoritatea sau legea sovietică, ocrotindu-i de abuzurile milițienilor, de funcționarii de partid sau activiștii care încercau să ducă la bun sfârșit măsurile statului sovietic. Acțiunile armate ale luptătorilor anticomuniști În cartea “Rezistență antisovietica în Basarabia” a doamnei Elenă Postica sunt relatate o serie de astfel de întâmplări. Chiar în timpul celebrărilor închinate Zilei Internaționale a Muncii din satul Curtoaia în 1950, partizanii își fac apariția cerând socoteală directorului școlii locale pentru decizia sa de
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
și antrenat pentru a lupta împotriva invadatorului sovietic și a NKVD-ului: Batalionul Fix Regional din Bucovina. Sute de români au fugit atunci din calea terorii sovietice și a deportărilor, pentru a se refugia în păduri. Aceștia au înființat gherile antisovietice, în grupuri de 15 până la 20 de persoane. Primele grupuri de luptători au apărut astfel în nordul Bucovinei, uneori încadrate și susținute de comandamentul militar german, dar conduse întotdeauna de români. Constituit exclusiv din voluntari locali, acest batalion va atinge
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
fost acordarea dreptului de tranzit pentru armatele germane care au atacat Iugoslavia și Grecia. Bulgaria a ocupat teritorii grecești, românești și iugoslave în încercare de restaurare a Bulgariei Mari din secolul al XIX-lea, dar nu a participat la războiul antisovietic. Pe 9 septembrie 1944, comuniștii bulgari au dat o lovitură de stat, în condițiile favorabile ale intrării Armatei Roșii în țară. Noul guverna bulgar a declarat război Germaniei. Guvernul Bulgar a semnat un armistițiu cu Aliații la Moscova pe 28
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Roșii. Peste 600.000 de soldați sovietici au fost uciși sau au căzut prizonieri în bătălia de la Kiev. Deși marea majoritate a ucrainenilor au luptat de partea Armatei Roșii și a rezistenței sovietice, unii naționaliști ucraineni au creat o formațiune antisovietică în Galiția, Armata Insurecțională Ucraineană (1942), care s-a unit cu forțele naziste. În total, numărul ucrainenilor care au luptat în armata sovietică este estimat a fi între 4,5 milioane și 7 milioane. Gherilele prosovietice din Ucraina sunt estimate
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
afectată de război și a fost nevoie de eforturi semnificative pentru a își reveni. Peste 700 de orașe și 28.000 de sate au fost distruse. Situația a fost înrăutățită de o foamete cumplită, în 1946-47, cauzată de secetă. Rezistența antisovietică a continuat mulți ani după război, mai ales în vestul Ucrainei, teritorii proaspăt ocupate de URSS, dar și în alte regiuni. Armata Ucraineană Insurgentă a continuat să lupte împotriva URSS până în anii 1950, folosind tactici de gherilă. În urma morții lui
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
trebuiau interzise; în consecință, biblioteca a fost silită să aplice măsurile draconice stabilite, sub acoperirea Comisiei Aliate de Control, de Armata sovietică de ocupație, de înlăturare brutală și nefirească din fondurile sale de publicații a așa-zisei literaturi fasciste și antisovietice, etichetă sub care erau avute în vedere, de fapt, majoritatea cărților și publicațiilor periodice apărute în vechiul regim. În aceeași idee, un ordin din 1956 al Ministrului Forțelor Armate, generalul Leontin Sălăjan, prevedea "„scoaterea din uz și distrugerea prin ardere
Biblioteca Militară Națională () [Corola-website/Science/319335_a_320664]
-
a avut loc atacarea Uniunii Sovietice de către forțele armate ale Axei. Prin Circulara din 8 iulie, declarația-manifest de la sfârșitul lunii iulie, cea din august și apoi prin Platforma-program din septembrie 1941, Partidul Comunist Român a condamnat participarea României la războiul antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
antisovietic și a adresat o chemare pentru unirea tuturor forțelor patriotice antihitleriste într-un front unic național, în scopul de a-i alunga din țară pe germanii hitleriști, de a răsturna regimul antonescian și de a scoate România din războiul antisovietic. În acest scop, partidul a organizat acțiuni de sabotare a activității fabricilor de armament și muniții, a căilor ferate și a porturilor, pentru a împiedica trecerea convoaielor feroviare către front. Era nevoie astfel de procurarea de explozibili și de organizarea
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
mondial prin invadarea Poloniei în 1939 au fost și au rămas subiect de controversă între istorici, funcție de tabăra ideologică căreia îi aparțin. Pentru unii, Stalin a fost motorul negocierilor germano-sovietice. Pentru alții, Hitler a fost factorul principal al acestora. Dacă antisovieticii au adoptat prima poziție, comuniștii au susținut-o pe cea de-a doua. Astfel, generalul Walter Krivitsky, șeful serviciilor de informații din Europa Occidentală până în 1938, care a dezertat în Statele Unite în 1939, scria: " Înaintea încheierii pactului germano-sovietic, prevala ideea
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
a armatei și administrației românești. Germania și aliații săi europeni din Axă (Italia, România, Ungaria, Croația, Finlanda și Slovacia) au invadat Uniunea Sovietică în 22 iunie 1941. Deși Wehrmacht-ul a avut o serie de succese răsunătoare la începutul războiului antisovietic, armatele germane au fost respinse din fața Moscovei, pentru ca, mai apoi, ofensiva germană să fie stopată, în 1943, și în Stalingrad, unde Armata Roșie a obținut o victorie zdrobitoare. Bătălia de la Stalingrad s-a dovedit a fi punctul de cotitură al
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
au oferit voluntari numai pentru a scăpa din lagărele naziste unde se murea de foame. După capturarea sa și trecerea fățișă de partea germanilor, generalul Vlasov s-a străduit să convingă Înaltul Comandament German de oportunitatea organizării unei forțe combatante antisovietice, aflate în totalitate sub control rus. Hitler și apropiații săi au refuzat chiar și să ia în discuție o astfel de posibilitate. În ciuda nesiguranței statutului lui Vranghel și a ROA, pe la mijlocul anului 1943 existau câteva sute de mii de foști
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
răsărit). Cei din urmă au fost repartizați încă din 1942 în spatele frontului, unde asigurau securitatea căilor de comunicație și luptau împotriva partizanior. Totuși, germanii erau îngrijorați de credința acestor voluntari, iar după eșecurile din vara anului 1943 situația tuturor forțelor antisovietice a devenit complicată. La 12 septembrie, Armata a 2-a germană a retras trupe de pe front pentru a face față rebeliunilor și dezertărilor din cadrul unităților de "Hiwis". După e serie de revolte și mai multe dezertări , comandanții germani au decis
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
socialiste, dar fără schimbările economice nepopulare pe care le urmăreau sovietele. S-au mai format "guverne" naționaliste și conservatoare ale bașkirilor, kîrgîzilor șitătarilor și de asemenea s-a format un "Guvern Regional al Siberiei" la Omsk. În septembrie 1918, guvernele antisovietice s-au întâlnit la Ufa și au căzut de acord să formeze un nou 'Guvern Provizoriu' în Omsk, având o conducere colectivă (Directorat) formată din cinci membri: trei socialist-revoluționari, (Avxentiev, Boldîrev și Zenzinov) și doi cadeți din partea Partidului Constituțional Democratic
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
17 martie 1949, liderii comuniști de la Chișinau (Nicolai Covali și Gherasim Rudi) împreună cu reprezentantul pentru RSSM al Comitetului Central al PCUS, V. Ivanov, adresează lui I.V. Stalin “Rugămintea de a permite să fie deportați din republică culacii și alte elemente antisovietice”. În perioada 14 octombrie 1952 - 14 februarie 1956 a fost membru în Comisia Centrală de Revizie a PCUS, apoi între 25 februarie 1956 - 17 octombrie 1961 a îndeplinit funcția de membru supleant în Comitetul Central al PCUS. În ianuarie 1958
Gherasim Rudi () [Corola-website/Science/309963_a_311292]