519 matches
-
un bărbat superb, un nordic ageless, o iubește enorm pe I. Zâmbeau amândoi. Ea gătea ce i-am spus, verzături, el ne servea pe noi, cele trei, învăluite într-o conspirație a tăcerii, cu o zacuscă și un vin la antreuri. Apoi a venit băiatul lor, de vârsta lui Andrei, traiectorii asemănătoare, am discutat despre muzică și politică, i-am provocat puțin știind că ar trebui să îi doară-n fund de ele și că mizeria de politică e o prișniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
eu! Mergi mai la dreapta, dom’le, n-auzi? Cel apostrofat spuse ceva, nu se auzi. Eram în iulie 1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri, păzită de salcâmi, din colțul situat la intersecția celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dacă ai ști ce ploi, ce vânt și-acolo în Normandia”, îl auzi rostind. - „Tată, ți-e frig”. - „M-am obișnuit, fiul meu, dar mă mir că mă auzi, și câmpia aceea dinspre Marea Nordului cu nisipul ei înecăcios.” - „Vino în antreu, tată, nu se poate să stai afară”. - „Când sunt cu tine, fiul meu, sunt și afară și înăuntru, adică peste tot unde ești și tu, trupul pe care-l vezi nu are nici o importanță, nici în timpul vieții n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
călduț în dimineața de primăvară. Avusesem impresia că răsărise special pentru mine, pentru revigorarea trupului acesta ieșit cu abia o lună în urmă din iarnă. Avocatul bătu la ușă, o femeie de statură mijlocie, puțin grasă, ne deschise, intrarăm în antreul dreptunghiular, cu un scaun și un bufet, iar pe dușumea un covor oarecare, se vedea: „casă de oameni săraci”, apoi furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avea. - Sărut mâna, vorbii. - Domnul judecător! făcu mirată. - Aș dori să stau de vorbă cu doamna Perussi. - Poftiți, dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
au întâmplat în primăvară. Ana lăsă descuiată ușa casei ei. În cele două odăi din partea dreaptă a clădirii cum priveai dinspre poartă, locuia învățătorul cu soția și fiica lor cea mică, iar în celelalte trei din partea stângă - separate printr-un antreu de cele din dreapta - locuia Ana cu soțul și Ana cea mică, fiica lor abia născută cu aproape șapte luni în urmă. În seara aceea, până a doua zi la prânz la sfârșitul cursurilor, soțul ei era de gardă la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dimineața aceea se cheltui repede și, după ce terminarăm a prânzi dar înainte de a servi desertul și cafeaua, doamna Pavel, neglijându-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Pavel, neglijându-mi prezența, sau poate dimpotrivă, invită pe cele două musafire să-mi viziteze „apartamentul” compus din „camera de la față” și antreul larg despărțitor de partea de locuință ocupată de mărinimoșii mei proprietari. Fiica Anei rămase în fața bibliotecii din antreul încăpător, în dreptul biroului aflat tot acolo, începând să răsfoiască reviste și cărți, cu dezinvoltura unui obișnuit al casei, îi rămaseră ochii pe Un om sfârșit a lui Papini, pe care i-l dăruii, bineînțeles ca să-și amintească această vizită, încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să aibă loc înmormântarea. A doua zi, spre ceasurile prânzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse în comună și mă lăsă în fața casei învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum îl numisem cândva și în canatul ușii deschise de la antreu mă întâmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea îmbătrânită, era îmbrăcată într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare îi ținea părul în coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sunt obosit de drum, dacă nu mi-e somn să-mi pregătească de culcare. - Nu, îți mulțumesc, îi răspunsei. Am vrut să mai spun ceva, dar ea se sprijini în momentul acela de umărul meu, în dezechilibru, plecă apoi spre antreu, însă apăsarea mâinii i-o simții încă multă vreme după miezul nopții, când mă culcai, ca mângâiere a vechii case. Și Lung povestea, povestea... A doua zi mă sculai prea dimineață și însoțit de Lung străbătui cele câteva uliți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecătorie era acum „casă de cultură”, un fel de loc de întâlnire pentru tineri, dar tinerii erau cei mai mulți la oraș, sau în comuna învecinată, angajați la stația de mașini și tractoare. Când soarele se urcă de-o palmă, ne întoarserăm; antreul era plin de oameni, iar soțul Anei, acum rămas singurul bărbat al casei, mă pofti înăuntru să mănânc ceva. Intrai împreună cu Lung și cea care ne servi fu Ana. Fiica ei, aflată la doi pași de noi, se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Denis David Damșa, clasa a VII-a Colegiul Național „C.D. Loga” Timișoara profesor coordonator Alecsa Carmen Iat-o, îmi zâmbește larg, liber și inocent! Bun venit, adolescență! Nu știu dacă am intrat cu dreptul sau cu stângul în acest antreu al formării mele ca om, numit vârstă ingrată sau de aur, vârstă a marilor elanuri sau a cunoașterii de sine. Am trecut pragul, timid, nesigur, plin cu teama de a nu fi înțeles sau luat în seamă, de a nu
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta rău... În final mi-am rupt 28 de minute prețioase din timpul meu pentru o producție oarecum clasică, în care un cowboy gură-cască servea tacâmul complet, de la antreuri până la desert, pe cheltuiala talentatei Juanita del Pablo. Chiar înainte ca masculul să fi avut orgasmul, cei doi s-au desprins cu o viteză tensionată. Apoi ea a îngenuncheat în fața lui. Un lucru e clar: cowboy-ul trebuie să fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
În mintea noastră e materialul de rezervă, sunt componente detașate. Recunoaștem acest lucru și ne îndreptăm în întâmpinarea lui. Cred că unul sau doi oameni sau lucruri se apropie de mine cu mare viteză. * — Hei, prietenul meu, spune Felix în antreu, trecându-și degetul peste reverul meu subțire. Știi, îmi place stilul lui. Cu un asemenea tip, o săptămână ai de lucru și o lună nu. Ce se întâmplă? O vizionare se întâmplă. Am coborât scările de la Ashbery în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
N-am vrut să periclitez relația noastră de afaceri - colaborarea noastră artistică. * Fielding Goodney își îndreptă manșetele și sorbi din vin. Izbucni brusc în râs, dezgolindu-și măselele bombate. aceiași chelneri în fracuri, aceleași meniuri împodobite cu chenare și aceleași antreuri de douăzeci de dolari, aceiași mari gangsteri și femei reci și strălucitoare - atmosfera obișnuită. Am reușit să mă hotărăsc: era singurul fel de mâncare al cărui nume îl puteam pronunța. Aici sunt de acord cu Spunk Davis: el crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Grigio. E bine alb, Sam? Am dat din cap, scanând cu disperare meniul ca să găsesc ceva care să nu se împotrivească vehement cusăturilor fustei. Am comandat la aperitiv o salată de arugula urmată de paste cu scoici (la dimensiuni de antreu) și mi-am petrecut următoarea oră încercând să nu salivez prea ostentativ în timp ce mă uitam cu invidie la fiecare îmbucătură pe care Duggie o lua în furculiță. În ciuda consumației copioase, a sporovăit non-stop. Am învățat atunci de la Duggie să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Chiar așa? Nu te îngrijora. Probabil ai înțeles greșit. Efectiv mă mângâia pe cap. M-am uitat încruntată la el. —Nu-mi spune că „nu contează, mititico“, Sebastian. M-am dus înspre mesele acoperite cu alb casă îmi iau niște antreuri. Stomacul meu începuse să se obișnuiască deja cu aluaturile pufoase; am mâncat repede niște rulouri cu creveți și ciuperci fără ca stomacul să protesteze măcar. —Rahat, a spus Sebastian, uitându-se peste umărul meu. Este un client cu care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe aici, Richard nu ar putea face nimic din toate astea, nu-iașa? A dispărut în mulțime. M-am uitat împrejur după cineva cunoscut, dar nu am văzut pe nimeni, ceea ce era o ușurare; asta însemna că mă puteam îndopa cu antreuri. Fusesem la sală dimineață, ceea ce însemna că în acea seară puteam mânca tot ce îmi tuna. Geneviève Planchet veni la mine în timp ce devoram alte câteva rulouri. Eram gata să o întreb dacă ceea ce îmi îndesam în gură se numea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pare că își dădu seama că mă luase pe nepregătite și își repară greșeala, spunându-mi cu zâmbetul pe buze: —Iartă-mi, te rog, graba! Numai că nu îi putem găsi nicăieri. Am ridicat din umeri și mi-am înghițit antreurile, întrebându-mă în treacăt de ce toate numele gustărilor reci scumpe erau numai în franceză. Restaurantele elegante le numeau amuse-gueule, dar se pare că asta nu a prins în lanțul de restaurante Harvester. —Apar ei până la urmă. Dragostea de tinerețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și a încercat să-și croiască drum spre mine, ceea ce nu îi era greu deloc. Oamenii însă nu îi puteau elibera calea destul de repede când îi vedeau îmbrăcămintea. Nu aveam unde să fug. Eram pusă la zid lângă masa cu antreuri. M-am înarmat cu mai multă șampanie și am așteptat resemnată. Trebuia să mă aștept la asta. Baby apărea peste tot. Era precum acei țânțari care, fără nici o grijă, rezistă chiar și la cea mai eficientă cremă împotriva lor. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ales un terier de două kilograme, la prețul de 1 700 de dolari kilogramul, după cum ținuse Cameron să-mi calculeze În repetate rânduri. L-am amenințat că-l omor dacă Îmi mai spunea o singură dată că, de fapt, comandase antreuri la Peter Luger mai mari decât câinele ăsta și Îi aminteam tot timpul că fusese ideea lui. Desigur, mai exista și neînsemnata problemă că eu eram alergică la orice avea blană, viu sau Împăiat, animal sau accesoriu vestimentar, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi, m-am gândit să Începem cu o salată de paste cu morcovi prăjiți, castraveți și sâmburi de pin și poate niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți cu orez și escarole. Ce ziceți de mere coapte, cu frișcă proaspătă și șerbet din ăsta ca desert? Trebuie să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de a-i face să mănânce acolo e să-i faci să creadă că nu sunt bineveniți. Cea mai rapidă metodă de a ocupa mesele alea e să spună oricui sună că toate sunt rezervate, apoi să mărească imediat prețul antreurilor cu opt dolari și al băuturilor cu patru. Să angajeze chelneri care să se creadă superiori servitului la mese și o tipă la intrare care să-i măsoare pe clienți din cap până-n picioare cu un aer dezaprobator, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
i se limpezea deloc tenul. ,, Are o acnee, gândea Mini, sau, în adevăr, nu poate suferi nici' o glumă despre familia ei." Era crâmpeiul de conversație care trecu prin mintea lui Mini când Lina anunțase pe Lică. Se auzea în antreu timbrul sonor, dar nemuzical al lui Nory și un alt gungurit de turturea, probabil doamna Eliza. Trubadurul era afon ca de obicei și totuși șuierase el pe-acolo și era pricina probabilă a trilurilor feminine. ,, Are să rămână tot după ușă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aceste două pivnițe se face printr-o scară care își are punctul de plecare sub pridvor. Palatul voievodului Gheorghe Duca după restaurare ` La etajul palatului se ajunge urcând scara de piatră a unui foișor, din care se pătrunde într-un antreu boltit semicilindric și pardosit cu dale de piatră. În dreapta și în stânga antreului sunt câte două încăperi în prelungire. În interiorul casei constatăm că suntem mereu în fața unor legături surpriză care au fost gândite să fie ascunzători. În peretele de sud al
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]