514 matches
-
fiind exacte și corecte chiar și de subinginerul Ilie Diaconescu. Tot acest specialist evaluase la suma de 150.000 de lei și paguba lui Iosif Agheorghiesei, domiciliat pe str. D. Hodea, nr.16 care, pe lângă casa cu două camere și antreu arsă complet, mai pierduse și „...3000 kgr. lemne, 5 butoae, 1 t. de răsărită și diverse lucruri din casă. I s’au distrus și 10 pomi fructiferi”. Desigur, lista dăunaților este mult mai lungă însă trebuie să insistăm și asupra
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
-o atunci, apărându-mi dintr-o dată în față, miraculos, scăldată într-un ocean de lumină, a fost de parcă „l-aș fi văzut pe însuși Dumnezeu”. * E timpul să descriu cămăruța în care lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei în 1950, ridicată treptat, cu mari eforturi materiale și fizice, în vremuri de - ca și acum (1990) - criză. În fostul antreu, de formă dreptunghiulară (aproximativ 2/4) se intra de pe o terasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cămăruța în care lucrez la Snagov, „biroul lui Valeriu”. Este fostul antreu din față al casei începute de părinții Doinei în 1950, ridicată treptat, cu mari eforturi materiale și fizice, în vremuri de - ca și acum (1990) - criză. În fostul antreu, de formă dreptunghiulară (aproximativ 2/4) se intra de pe o terasă acoperită, iar din el se pătrundea în camera mare a casei printr-o altă ușă, tăiată în una din laturile mici ale încăperii. De la această ușă, cam înțepenită, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
tăiată în una din laturile mici ale încăperii. De la această ușă, cam înțepenită, care se deschide și se închide cu greutate (dar odată închisă e solid, „ermetic” închisă) mi-a venit de fapt ideea de a-mi instala „biroul” în antreul scos practic din uz (de mult se folosea aproape exclusiv intrarea din fund, prin curte - eu unul cel puțin așa apucasem). În legătură cu ușa cu pricina am fost în litigiu, mai întâi cu cumnatul meu, apoi cu cei doi fii ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din cel mai apropiat afară: grădinița din fața casei, șoseaua, mașinile și oamenii care trec din fericire destul de rar pe ea, biserica de vizavi... Ușa mereu deschisă e „plămânul” acestui spațiu intim, viu în care am reușit să transform un fost antreu. Aici am scris pagini și capitole din Pe urmele lui Don Quijote, Introducere în opera lui Ion Neculce, Spațiul în literatură, După-amiaza de sâmbătă. Aici am inaugurat, cu Versilov, munca la Dicționarul personajelor lui Dostoievski. Și tot aici am scris... rândurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
marea zbuciumată a obișnuitelor relații dintre noi -, una din noiembrie, alta în februarie, țin minte exact și despre ce (cine) scriam: despre Eugen Ionescu (în noiembrie), despre Rabelais și personajele sale minunate (în februarie). Cum în „biroul” meu, un fost antreu de fapt (pe care l-am descris deja, pe larg: merita, are tot dreptul la o pagină), iarna nu se putea lucra, mă instalasem în camera mare, unde se făcea foc, mutasem masa la geam și toată ziua, de dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
activitatea mea franciscană clandestină”. Mereu le-am răspuns că această activitate n-a fost clandestină odată ce ne-am fotografiat în grup anumiți preoți franciscani ce purtau haina și cingulul (cingătoare) franciscan; și această fotografie a fost înrămată și plasată în antreul parohiei noastre din Săbăoani. Printre altele le-am declarat că Provincia noastră franciscană n-a fost desființată în Decretul din 1949, deoarece în Decretul de desființare au fost nominalizate celelalte ordine și congregații religioase, dar Ordinul franciscan nu. Probabil că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vana să fie plină cu apă, să nu sece niciodată. Când toamna era pe sfârșite, mama se pregătea pentru "îndoparea" lor. Fierbea cartofi și-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte o gâscă, mama o lua în brațe (pe un scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai gras, cât de curând. Mama a rezolvat cu vecina și a venit direct în antreu. A luat bobocul, i-a dat repede apă, l-a pălmuit, dar în zadar. Închidea ochii, gata să-și dea duhul. Fără să stea mult pe gânduri mama l-a dus în șopron, l-a pus pe lemnar și mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bisericii se dă de pomană la toată lumea câte un colăcel, o lumânare, rachiu și colivă (din grâu sau arpacaș). Cei mai înstăriți făceau praznic acasă, cu ciorbă (de oaie sau vițel), sarmale și mălai. Recent se făceau și plăcinte, salate, antreuri. Se servea în străchini de lut și se mânca cu linguri de lemn. De sufletul celui mort se dădeau și se dau și acum, direct din mână, câte două pahare de rachiu și două de vin. În caz că cei morți erau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu proprietatea avocatului O.Guțic, la stânga cu proprietatea lui Șloim Leib Ungar, în față cu str. Al.I.Cuza, în spate cu teren proprietatea comunității. Azilul de bătrâni era într-un imobil cu 10 camere, un culoar de trecere, un antreu. Dreptul de proprietate se întemeia pe dispozițiile art.56 din Legea cultelor și autorizația primăriei Dorohoi nr.1278 din 3 mai 1924. Imobilul avea 6 clase, două culoare, un antreu, o cameră, o cameră sanitară. Drept de proprietate în baza
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
un imobil cu 10 camere, un culoar de trecere, un antreu. Dreptul de proprietate se întemeia pe dispozițiile art.56 din Legea cultelor și autorizația primăriei Dorohoi nr.1278 din 3 mai 1924. Imobilul avea 6 clase, două culoare, un antreu, o cameră, o cameră sanitară. Drept de proprietate în baza art.56 din Legea cultelor, autorizația primăriei nr.2210 din mai 1909. Imobilul spitalului avea trei pavilioane. primul pavilion cuprindea trei săli servind pentru bărbați și femei, o sală lehuze
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și primise din nou pui și cartofi prăjiți, crezând că aceasta este formula pentru pui cu cartofi, repetă aceleași cuvinte chelnerului și fu servit cu o nouă porție de fasole! Nu era cazul la mine! Am ales un platou cu antreuri apetisante, un păstrăv la grătar, însoțit de o excelentă licoare surpriză, un aligote de Jidvei, salată de fructe, cafea pentru soție și ceai de iasomie pentru mine. Luasem la plecare un avans în "valută" de la MAE, așa că nu-mi făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decât atletică, însă cu pielea minunat bronzată. Bleier a venit într-o seară doar în cămașă la cârciuma Pieptenele de Aur din localitatea Pieptenele de Aur. Băștinașii l-au privit cu curiozitate, bănuind că și-a lăsat rubalele undeva în antreul care separa sala mare de gerul de afară. Dar nu! Robin Dan Bleier, întrebat de băștinași cum a izbutit să răzbată în luna februarie până la ei (!?!?), le-a spus pe un ton foarte normal că a venit cu bicicleta. La
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și o bucătărie, totul cu o suprafață de 17,10 m.p. față de 16 m.p. câți prevedea legea pentru două persoane. Antreul și bucătăria se deschideau pe o verandă situată la Înălțimea de cca un metru față de nivelul curții. Locuința era
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și o bucătărie, totul cu o suprafață de 17,10 m.p. față de 16 m.p. câți prevedea legea pentru două persoane. Antreul și bucătăria se deschideau pe o verandă situată la Înălțimea de cca un metru față de nivelul curții. Locuința era lipsită de curent electric și apă, cișmeaua fiind la circa 100m, la capătul străzii neasfaltate. Condițiile de locuit erau mai modeste
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aparținuseră unui oarecare Damian Marinescu, el însuși în închisoare, în acel moment, și a cărui nevastă ne pândea sosirea din spatele perdelelor ferestrei. Apartamentul era compus din trei camere și dependințe. Instalarea noastră îi lăsa lui Damian Marinescu o singură cameră; antreul, baia și bucătăria erau comune. Acest Marinescu, de profesie brutar, expropriat ca mic meseriaș și închis ca exploatator capitalist, urma să joace un rol neprevăzut în viața noastră, datorită conlocuirii și consecințelor ei. Multă vreme după ce ne-am instalat în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
figureze printre capetele de acuzare în procesul său din 1959. Fiecare din gesturile noastre avea să aibă, într-o bună zi, consecințe pe care nici nu le bănuiam. De îndată ce ajungeam la cineva, eram în mod instinctiv atenți ca - trecând prin antreu sau prin culoarul comun - să nu vorbim prea tare. Plecând, aveam grijă să nu plecăm toți deodată, pentru nu a trezi bănuieli în cazul în care s-ar fi aflat vreun turnător pe stradă, căci orice adunare de persoane risca
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
-mi arate documentul care-i dădea voie să dea buzna peste noi. Mi-a răspuns că nu trebuia să mă preocup de treaba asta, a traversat camera noastră, apoi pe cea a copilului și a bonei și a intrat în antreul comun. A bătut la ușa lui Damian, care s-a deschis și s-a închis în urma lui. Ascultam înmărmurită zgomotul arestării, care s-a produs foarte repede, conform scenariului acelor vremi. Nevasta lui Damian plângea cu suspine înăbușite. „Fă-ți
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
continuat să locuim cu nevasta lui, singură, ca mai-nainte. Șocul arestării o adusese la o muțenie aproape totală. Se închidea în camera ei, aproape n-o mai vedeam, în afară de momentele când ne încrucișam la toaletă sau când trecea prin antreul comun pentru a se duce la cumpărături. Dar iată că, într-o bună zi, s-au auzit iar două voci dincolo de perete, în camera lui Damian: cea a bătrânei, pe care o cunoșteam, și o voce de femeie tânără, cu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
inevitabilul s-a produs. Într-o seară, venind acasă, am găsit sub ușă o scrisoare adresată „tovarășului V.S.“, prin care Damian ne cerea să renunțăm la vestibul, adică trecerea pe ușa din față, pentru a-și putea instala fata în antreu. Aveam - zicea el - o intrare prin bucătărie și, oricum, ocupam prea mult spațiu. I-am amintit dreptul nostru de a circula prin antreul din față, conform contractului locativ, dar Damian a schimbat tonul, încurajat probabil de fiică sa. În fața refuzului
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să renunțăm la vestibul, adică trecerea pe ușa din față, pentru a-și putea instala fata în antreu. Aveam - zicea el - o intrare prin bucătărie și, oricum, ocupam prea mult spațiu. I-am amintit dreptul nostru de a circula prin antreul din față, conform contractului locativ, dar Damian a schimbat tonul, încurajat probabil de fiică sa. În fața refuzului nostru, a devenit amenințător, căutând mijloace pentru a ne intimida. Și-ntr-o zi mare ne-a fost uluirea când l-am descoperit
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
avem cămin cultural! - Ei, și? și am început șezătorile în una din sălile de clasă. Lecturi, puțină muzică la patefonul directorului, șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care de asemenea era un om foarte bun și care îmi purtase noroc în căsătorie. Era bine că era aproape de școală dar era greu de locuit întro singură cameră. După multe căutări am găsit o casă cu două camere și antreu, la șosea, proprietatea unui cetățean Ilie Hagioglu care stătea la Bolgrad. În timp ce soția se ocupa de școală eu eram dădacă titularizată și șef de șantier la lucrările pe care, cu puținii bani pe care îi aveam le făceam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Și am plecat cu ochii în lacrimi, de cum am știut-o pe domnișoara Aneta Grigorescu și cum a ajuns ! Tare-și mai bate joc soarta de unii oameni ! Și în vremea când nu aveam clasă lucram la stupi într-un antreu al școalei, ori scriam articolașe pentru Vestitorul Satelor și numai degeaba nu stau. Și biata mămuca mea Pachița, avea grijă să-mi trimită în fiecare zi mâncare la școală prin cei 2 frați ai mei mai mici pe Mihai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]