308 matches
-
magh. méh, „albină“ + -id + -ia; sl. muha, meha, „muscă“. Nici unul dintre aceștia nu și-a articulat suficient, din punct de vedere lingvistic și istoric, ipotezele. O aderență mai mare din partea specialiștilor a dobîndit părerea potrivit căreia Mehadia ar proveni din antroponimul Mihàl(y) + sufixul top magh. -d și sufixul top magh. -iî, obișnuit și la romîni, și la slavi. Evoluția lui i neaccentuat la e și a lui l la u, apoi la zero, ar fi permis transformările: Miháldiîa > Mihăldiîa > Mehăŭdiîa
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transformările: Miháldiîa > Mihăldiîa > Mehăŭdiîa > Mehădiîa. Ulterior, prin asimilație, > *Mehedia, prin contracție > Mediîa, pronunțată regional Medźiîa. Mihál(d) ar fi, după unii istorici, un alt nume al regelui Ștefan al V lea; numele este atestat oricum de mai multe ori ca antroponim, în secole diferite, deci ar putea sta la baza toponimu lui maghiar. Mehadia, ar fi fost Nagy-Miháld, iar Mehadica - Kiss-Miháld (în documente apar mai tîrziu formele Mehedyka, Mehadyka, Mehadika, Mihedyka). În același mod s-ar explica și numele de sat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon un posibil plural *moldavă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fie polarizate de la Moșna (celelalte avînd, probabil, la bază apelativul moșnean, „răzeș“). Oiconimele Moșnița Nouă și Moșnița Veche din județul Timiș au cu siguranță la bază un ante rior Moșna. Ioan Pătruț crede că la baza toponimului se află un antroponim omonim, format cu sufixul na de la hipocoristicele *Mos, *Mosa, Moș, Moșă (ultimele prezente și în Moșanu, Moșic, Moșilă Moșoiu, Moșea, Moșen, Mosești, Moșana etc., iar celelalte neatestate direct, ci numai indirect, în Mosca, Moscani, Mosora etc.), comparate cu bg. srb
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Nîssendraf (< săs. nîss = nass, „umed“). Apropierea fonetică de Aiud și Șamșud au sugerat o structură comună, cel puțin la final, dar d din Aiud aparține chiar temei din care se trage (Aegidius > Egyed > Aiud), iar Șamșud are la bază un antroponim unguresc prescurtat hipocoristic din Samson + sufixul toponimic ad. Forma săsească Nassendraf a mai sugerat o bază, tot puțin verosimilă, sl. nosŭ, „nas“ + sufixul săsesc de genitiv -en + sufixul toponimic maghiar -d + săs. darf („sat“), acceptabilă dacă ar exista un munte
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fînețe în Depresiunea Almașului) și numeroasele Padina sau Pădina din diferite zone ale țării. Putem spune că țara este împînzită de Padeșuri, ceea ce ne duce cu gîndul la un entopic care denumește o formă geografică des întîlnită sau la un antroponim frecvent folosit în multe regiuni (într-adevăr, numele de persoană Padeș este atestat de cîteva ori în diferite perioade). Cercetătorii au sesizat de la început aceste posibilități etimologice, le-au documentat și argumentat, în forme din ce în ce mai nuanțate, odată cu acumularea informațiilor lingvistice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc. ne dă ocazia să constatăm încă o dată, „pe viu“, că geneza numelor de locuri trebuie reconstituită atît lingvistic (etimon, originea acestuia într-o limbă sau alta), cît și toponimic (statutul formanților, apelative, antroponime sau toponime; verosimilitatea onomasiologică a denominării topice, modalitatea de toponimizare: prin conversiune, prin transfer intertoponimic sau interonimic etc.). Parîng Numele se regăsește în Munții Parîngului, munții ParîngCindrel, precum și în Parîngul Mare și Parîngul Mic (vîrfuri din munții cu același nume
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu puteau proveni de la apelativul romînesc moș. Compararea unui mare număr de toponime formate cu -na la final i-au permis lui Gh. Bolocan să descopere și toponime, e drept, mult mai puține, în care secvența -na este atașată unor antroponime: Bujorna, Dragomirna etc. Rășinari Este numele satului din județul Sibiu unde s-au născut, printre alți oameni de cultură și artă, poetul Octavian Goga, mitropolitul Andrei Șaguna, pictorul Octav Băncilă și filozoful Emil Cioran. De la acest nume s-a format
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rășina sunt mici oronime, nume de culmi de deal, nu nume de localități, de topice majore, de unde ar fi putut migra locuitorii, plus că nu există nici documente și nici tradiții care să consemneze acest fapt. Formarea de la un posibil antroponim Rășină, întîlnit în Ardeal și în alte provincii, ca nume de grup: rășinari >Rășinari, (după modelul Catrinari, Petcari, Roșcari, Socolari) nu e susținută nici ea de probe documentare. Cea mai posibilă din punct de vedere lingvistic, verosimilă din punct de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și Valahia Inferior). Ștefan cel Mare însuși numea Țara Romînească „l’altra Valachia“. Semnificative sunt și formațiile Romänien- Walachei, vlaho romînesc, care par tautologice, dar de fapt glosează termenul intern cu cel dat de străini, și etnonimul Rămunc (< romîn), devenit antroponim în străvechiul poem german Cîntecul Nibelungilor (era „numele“ unui voievod din Țara Vlahilor, vasal al lui Atila). Cauzele și împrejurările care au determinat sau au înlesnit păstrarea etnonimului romanus (apoi walachus) și al glotonimului (limba) romînă (mai rar, valahă) numai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
actuală Sălbășel și raportîndu-se la variantele transcrise în documente Szilbacsel, Sylbasel, Szilbossel (formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Solduba din județul Satu Mare și hidronimul Săldăbagiu (care denumește un afluent al pîrîului Beretău). V. Frățilă consideră că, date fiind numărul mare și răspîndirea topicelor (îndeosebi așezări) denumite de toponimul Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ales și continuînd cu interpretarea a ceea ce înseamnă toponim împrumutat sau creat în romînește; și ne gîn dim la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati vele sau antroponimele romînești folosite puteau fi împrumutate cîndva din limbile respective, dar nu ca toponime, ci ca apelative sau antroponime). Revenind la eptetul de nebună atribuit pădurii nesfîrșite din Cîmpia Dunării, este interesant că teritoriile învecinate se numeau Vlașca (în slavă, „romîneasca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la celebra formulă a lui Emil Petrovici - romînii creatori de topo nime slave, maghiare, turcice etc. - în sensul că apelati vele sau antroponimele romînești folosite puteau fi împrumutate cîndva din limbile respective, dar nu ca toponime, ci ca apelative sau antroponime). Revenind la eptetul de nebună atribuit pădurii nesfîrșite din Cîmpia Dunării, este interesant că teritoriile învecinate se numeau Vlașca (în slavă, „romîneasca“). Probabil că în pădurile sale se ascundeau romînii de năvălitori, imposibilitatea accesului, inclusiv pentru autorități, făcea ca ele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintre numele de loc Timiș (unele dintre acestea, mai ales oiconimele, au fost transferate din hidronimele omonime). Singurul nedeductibil neapărat de la un toponim (a se vedea totuși numele boierilor Craiovești) este Timișești (atestat și sub forma Temeșești), format de la un antroponim (apărut probabil prin conversiune de la un toponim) cu sufixul -ești, care formează nume de grup. Numele rîului, lung de 350 de kilometri, (dintre care 244 pe teritoriul Romîniei), este atestat în Antichi tate sub formele Tibiscum, Timisis, Tibisia, Tibis, Timisis
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav Tŭmiș (< sl. tŭma „întuneric“), greu de acceptat, date fiind atestările anterioare venirii slavilor. Așa cum au presupus N. Drăganu și, după el, alții, unele dintre nume (în afară de Timișești, la care sufixul ne obligă la această soluție) ar putea fi și antroponime (derivate din hipocoristicul Tim, extras din nume mai ample ca Timotei, Timoftei etc.). În documentele maghiare sunt înregistrate persoane cu numele Temes, Tima, Tyma și un sat Timafalva, adică „satul lui Tima“. Astfel s-ar explica răspîndirea toponimului în zone
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Tulcea. Corelate etimologic pot fi Turdanu (deal din Podișul Huedinului), Turdaș (sate din județele Alba și Hunedoara), Valea Turdașului (vîlcea, afluent de stînga al pîrîului Fărău), Turdeni (sat din județul Harghita, numit în maghiară Tordátfalva). Turda este folosit și ca antroponim (sub formele Turd, Turda, Turdea și diminutivat Turdaș). Derivarea propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sturz, Sturza, Sturzeni și numele de persoane Sturdza) sau prin sl. turŭdŭ, „tare, dur“ (prezent în tvŭrdina, „întăritură“), însă apoi a renunțat la aceste ipoteze și a avansat ideea că baza ar putea fi mai degrabă un nume de persoană. Antroponimele Turda, Turde, de la care s-a format toponimul Turda sunt formații romînești cu sufixul (sau infixul) -d - de la tema hipocoristică Tur-, prezentă în numele de familie Turul, Tura și în toponimul Tureni. I. Pătruț crede că toponimele Tur, Turia sunt formate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care s-a format toponimul Turda sunt formații romînești cu sufixul (sau infixul) -d - de la tema hipocoristică Tur-, prezentă în numele de familie Turul, Tura și în toponimul Tureni. I. Pătruț crede că toponimele Tur, Turia sunt formate, de asemenea, de la antroponimul Tur, nu de la sl. turjé, „al bourului“, care ar fi pierdut semivocala finală datorită trecerii prin filiera maghiară. Formele cu o sunt datorate adaptării maghiare a lui u romînesc Turda > Torda. Turia Este numele unei coline din Cîmpia Jijiei Inferioare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ucr. Verbyca etc. și oiconimele romînești Salcia și Sălcuța din județul Dolj par a susține, într-adevăr, probabilistic o astfel de etimologie. Etimonul legendar Varvara are o silabă în plus (care nu putea dispărea) și accentul pe o altă silabă. Antroponimul *Vîrvor, refăcut după pluralul Vîrvori, citat de DLR dintr-o poezie populară și considerat „o contaminare între barbari și vîlvari“ diferă tot prin accent. Paralelismul cu Gabrov, „de carpen“, „cu carpen“ > Gabru (numele unui sat vecin) nu e relevant, deoarece
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
apei după ploi sau după topirea zăpezii“. I. Pătruț, preluat de DTRO, indică drept etimon numele de persoană *Vîrvor derivat cu sufixul or (ca Boldor, Condor, Bohor, Bogor, Bojor, Bodor, Bator, Bolbor, Bondor etc.) din tema Vîr-, extrasă probabil din antroponime ca Varvara și prezentă în numele Vîrva, Vîrvescu, Vîrdel, Vîrlan, Vîrvaș (din nou cu accentul oxiton, însă). Trimiterea din DTRO la apelativul vîrvor cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu sensul de „ramură subțire“ ar indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]