514 matches
-
este abordat din perspectiva unui proiect vast, care constă în scrierea unei istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă, ci o disociază de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă, ci o disociază de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin urmare, doi poeți distincți, unul „plutonic”, altul „neptunic”, primului corespunzându-i lirica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin urmare, doi poeți distincți, unul „plutonic”, altul „neptunic”, primului corespunzându-i lirica postumă, celuilalt cea antumă. Simplificând puțin, plutonicul este romanticul vizionar pur, comparabil cu Schelling, Novalis, Brentano, Jean Paul, Hölderlin, pe când neptunicul acoperă vârsta unei conștiințe estetice clasicizante. Diferența se măsoară prin ponderea lirismului, maximă în primul, diminuată mult în al doilea în avantajul conceptualizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
prin descinderile în „stratul ultim al viziunilor”, în metaforicul esențial unde se contopesc miticul, magicul, muzica și poeticul, aici fiind spațiul misterului văzut ca „liman al morții” și clipă a nupțiilor genuine dintre spirit și trup, înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
petrec un sfert de veac în medii înțesate de "femmes savantes" iar la vârsta de douăzeci de ani aș fi fost suspicios față de zâmbetul lui Luca Pițu. Din (ne)fericire pentru relațiile noastre, nu eram la curent cu paginile Documentelor antume ale "grupului de la Iași" remani(er)ate până au ajuns la a treia ediție (Opera Magna, Iași, 2012): "organele" nu erau incluse în programul de protocronizare și diseminare Internet(Nică). Memoria vizuală mi-a fost stimulată recent, scanând, pentru uz
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pe nume sau nu poți scoate documentele la vedere). Colecția de narațiuni caracteriale și caracterizante transmise (oral sau scris) superVizorilor din poliția însărcinată cu nebuloase răspunderi în lumea cărturarilor (pretextul fiind "protecția informativă" a patriei) publicată sub titlul de Documente antume ale "grupului din Iași ridică doar un colț din vălul care a protejat acea lume (fascinantă și eternă) și "ochiul (plătit din ban) public", a cărui eficiență este o problemă a istoricilor, nu a ziariștilor și nici a celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
încercărilor literare ale unor scriptori semnând cu diverse "noms de plume". Nu a fost indiferent nici la talentele de trans-scriptor ale culegătorilor de opinii avizate din centrul de studiere a comportamentului universitar și literar. Așa se face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași" conceput inițial ca text informativ și educativ ajunge la o a treia ediție în momentul eliberării lui Luca Pițu din servajul academic, adăugirile de text și "înzestrarea cu ilustrațiuni" ducând la plagiat în sensul etimolog al
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sau imobil, al unui contract, al unei tutele etc. ♦ pl. -ori, oare. /aparține + -ător. 17 Poate să pară oximoronică alăturarea dar ne-am inspirat din lingvistică, mai precis din gramatica generativă. 18 Vom introduce sub acest indicativ referințele la Documentele antume ale "Grupului de la Iași", ediția a treia, Editura Opera Magna, 2012. 19 Pentru orice amator de diferențieri de gen, s-ar putea sublinia o componentă virilă în tipul de analiză dar interpretarea e pur speculativă (cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
renume fals atunci când nu comunică un mesaj străzii. Este bine să reținem acest detaliu: chiar seduse de tentațiile politicului (neștiind dreapta ce poate face stânga!), primele generații de cărturari români aveau nostalgia ctitoriilor. Astfel s-a ajuns ca singurul volum antum semnat de Nae Ionescu să fie o colecție de articole din Cuvântul. Nici „conferințelor radiofonice” ținute de numeroși universitari sau membri ai Academiei Române nu le lipsea audiența. Astăzi le putem verifica și elogia scriptic atât calitatea, cât și temeinicia. Prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
București, 1970; Poeme dramatice: Leru. Împăratul Nix, București, 1970; Păsări incandescente, București, 1971; Casa veverițelor, București, 1991; Îngerul vagabond, îngr. și pref. Victor Corcheș, București, 1999; Opera poetică, îngr. și pref. Emil Manu, București, 2002; Scrieri literare, vol. I: Proza antumă și postumă, îngr. și introd. Victor Corcheș, pref. Nicolae Rotund, Constanța, 2002. Repere bibliografice: Eugen Jebeleanu, Un nou poet, RML, 1939, 1; Eugen Jebeleanu, Un poet tânăr: Dimitrie Stelaru, RML, 1939, 5; Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, TIL, 1942, 1 772
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
analizată în spațiul operei Sărmanul Dionis, fără să depășim granițele textului. Se obțin serii intratextuale, constelații intratextuale, dintre care unele vor fi confirmate în următoarele categorii intratextuale, altele nu. Am spus nuvelei operă pentru că este un text care a văzut antum lumina tiparului. Ca și Cezara sau La aniversară. [Archaeus] și toate celelalte sunt texte, în virtutea opoziției creionate de Roland Barthes între operă și text. Aici atingem un punct metodologic esențial cercetării noastre. În termenii criticii genetice, se impune o linie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
citim ca pe o trans-scriere a blocului temporal. 3.4. Eminescu și literatura engleză G.Călinescu a analizat în detaliu relația dintre poetul nostru național și Shakespeare. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarcă "fervoarea neascunsă" față de poetul elizabetan, explicită în poemul eminescian antum Cărțile : "Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,/ M-ai învățat ca lumea s-o citesc," (2000, 227). Contactul tânărului însoțitor al trupei de teatru a lui Pascaly în Ardeal cu Shakespeare este probat de traducerea Artei reprezentării dramatice semnate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
întuneric (s.a.). Faptul de ordin statistic reflectă o componentă din plan semantic: drama confruntării lumină-întuneric (Irimia: 2012, 197). Dacă reputatul eminescolog și specialist în stilistică urmărea în poezie jocul umbrei, între lumină și întuneric, sugestii furnizate de statistică pentru proza antumă (și plecând de la adjectivul de proveniență participială afumați), propunem ca hotare ale parcursului nostru neculorile. Frecvența lor absolută (numărul de apariții în text) în operele epice publicate oferă un raport favorabil pentru alb: alb/negru 79/55. Diferența dintre frecvențele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la 34, ceea ce deja induce oarecare tensiune. Albul pare să domine, deși nu detașat; totuși, se pot identifica în discursul prozastic unități lexico-semantice care potențează nu atât întunecarea, cât lipsa de limpezime (afumat, obscur). Datorită Dicționarului Poetic Eminescian. Concordanțele prozei antume, identificăm termeni pe care i-am numi prezențe lexicale exclusive, a căror cartografiere duce la imaginea nodurilor semantice din țesătura textului (dacă ne putem permite pleonasmul). Este vorba despre cuvinte care apar exclusiv în unul din cele patru texte supuse
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
etimologicul punct de plecare comun: alta,-um,-us. Adâncimea înălțimilor este transferată, gradual, spiritului. De la adâncimea spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă (S5d) [Nourii] îngropau în grămezi de arcuri înalte (s.n.) [...] lumina cerescului împărat...până ce [soarele] se cufundă cu totul după munte, care sta negru și nalt (s.n.), zugrăvindu-și în aerul albastru (s.n.) mărginile lui tivite cu roșață (Eminescu: 2011, II
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2011, II, 44). (S5e) Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea (s.n.) ta? Adâncimea (s.n.) mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită (Eminescu: 2011, II, 46). Fig. II Familia lexicală a cuvântului înalt. Prezența în proza antumă Subscriem raportului antitetic pe care Ioana Em Petrescu îl stabilește între culorile roșu și albastru. Cu anumite precizări, care își propun să îmbogățească spectrul de nuanțe ale culorii lui alta,-um,-us. Albastru descrie seninul edenic. El liniștește, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
său geniu infernal (Eminescu: 2011, II, 78). Studiul asupra intratextualității prozastice din Sărmanul Dionis ne-a prilejuit constatarea că cifra ocurențelor unităților lexicale nu este lipsită de semnificații pentru ideea operei. Astfel, remarcam cu surprindere inexistența termenului prezent în proza antumă, cu accent pe aventura timpului, în care s-au angajat Dan-Dionis și Maria. Așa cum [Archaeus] trădează o predilecție pentru reminiscență, nuvela Cezara pare că nu vrea să pună în lumină componenta idilică a subiectului, ci pe aceea artistică. Urmărind frecvența
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
secționării intratextului pentru a vizualiza genotextul, "nivelul în care textul este gândit, transformat, produs, generat" vs fenotext, "adică nivelul textului realizat"25. Hipertextul va fi extras din nuvela Sărmanul Dionis. Eludăm criteriul cronologic și optăm pentru una din operele publicate antum. Considerăm relevant faptul că Mihai Eminescu a ales să publice anumite opere și a lăsat în manuscris altele. Sărmanul Dionis și Cezara sunt ca să ne exprimăm astfel platforme-program disimulate epic. Ele nu constituie operă eminesciană, in nuce, adică nu putem
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminesciene. Nu se întâmplă ca un text din corpusul supus analizei să remonteze întreg scenariul dintr-o altă nuvelă. Nici măcar în variantele rămase în manuscris nu vom găsi variațiuni ale întregii poveștii din operă. Sunt cel mult variante parțiale. Proza, antumă și postumă, gravitează în jurul anumitor nuclee intratextuale care țin de detaliu, ceea ce a inspirat abordări critice în termeni de fractalii. Este incontestabilă fascinația lui Eminescu față de umbră nici lumină, nici întuneric, ci focalizarea unei prezențe în mișcare. Amănuntul (privit prin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
2.2. Intratextualitatea "pe verticală": filiația intratextuală sau autogenerarea Sub aspect metodologic, trebuie menționat faptul că prezenta cercetare alege ca punct de plecare varianta finală care ar fi putut fi publicată sau textul publicat (în cazul nuvelelor care au văzut antum lumina tiparului: Sărmanul Dionis, La aniversară și Cezara) ceea ce Pierre-Marc de Biasi denumea avantext, diferențiind de text pentru a parcurge apoi textul din manuscris (în termenii lui D. Vatamaniuc versiuni, variante, texte aferente, exerciții), continuând drumul înapoi cu manuscrisul în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Casa Editorială Demiurg. 2002 GRADUS Les procédés littéraires (Dictionnaire) Bernard DUPRIEZ Éditions 10/18 Département d'Univers Poche. [1984] 2003 Dictionnaire de critique littéraire Joëlle GARDES-TAMINE Marie-Claude HUBERT Paris : Armand Colin Éditeur. [1993] 2004 Dicționarul limbajului poetic eminescian. Concordanțele prozei antume Coordonator Iași : Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Colecția "Dicționarele Editurii Universității", Seria "Lexikon". 2009 Dictionnaire de poétique Michèle AQUIEN Paris : Librairie Générale Française, Collection "Le Livre de Poche". [1993] 2010 Le Petit Robert Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în opera publicată și în variantă, vezi infra, figura disponibilă în capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică obținută prin filiație, pentru Sărmanul Dionis. Cercul de structură s-a conturat pornind de la datele obținute prin utilizarea Dicționarului limbajului poetic eminescian. Concordanțele prozei antume (coord. D. Irimia). 17 Același fenomen de analiză reciprocă a funcționării se petrece și pe parcursul descâlcirii painjinișului ilizibil în linii coerente, directoare. Dezordinea a atins apogeul, motiv pentru care se simte nevoia unei întâmplări drastice, care să proiecteze, fie și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
I-XI, București: Editura Național, 2011) realizează în cuprinsul volumului II o secțiune de variante sub titlul "Versiuni. Variante. Texte aferente. Exerciții". Din aceste pagini am selectat variantele utile prezentei cercetări, pe care le-am diferențiat de opere (texte publicate antum) și variante finale (aproape-opere nu știm ce formă le-ar fi dat autorul pentru publicare). D. Vatamaniuc pune între paranteze denumirea de "variantă parțială" pentru Cezara, [Archaeus], Aur, mărire și amor și [Părintele Ermolachie Chisăliță]. Pentru Aur, mărire și amor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
opera Cezara și la aproape-opera [Archaeus]. Sunt parțiale, fără îndoială, dar cu ceva în plus. 50 În ambele variante ale prozei [Archaeus] în varianta finală, ca și în cea numită parțială neologismul reminiscență, utilizat o singură dată în toată proza antumă (Dicționar..., Irimia: 2009, 603), apare de trei ori în o singură pagină. 51 [Allégorie est une figure macrostructuralle de type complexe. On dit traditionnellement qu'elle consiste en une suite de métaphores (dons de figures microstructurales). On dira ainsi que
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și artiștilor aflați în lipsuri și suferință. Participând, împreună cu Teohar Mihadaș, la transmiterea unor medicamente luptătorilor din munți, este arestat și întemnițat din martie 1949 până în octombrie 1951. După câteva luni de la eliberare se stinge de embolie pulmonară. Singurul volum antum al lui T., Plantații (intitulat inițial Plantația de cuie, după numele celui mai semnificativ poem), a provocat la apariție reacții contradictorii, chiar polarizate, poetul rămânând până astăzi sub semnul unei anume incertitudini a receptării. Vladimir Streinu releva „caracterul cosmic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]