390,674 matches
-
Pentru că acolo se adăpostea sfîrșitul meu. Minutele de panică. Vreau să mă sustrag, să ies din trafic. Imposibil. Nu mai există nici dreapta, nici stînga - ca în politica de la noi - nici înainte și-napoi, nici trotuar, nici bordură. Doar imensitatea apei. Buuun! Hai să-mi orînduiesc ultimele imagini cu care să plec desenate pe retină. Sinaia! Orașul celor mai frumoase amintiri și întîlniri, un loc binecuvîntat unde am simțit ce înseamnă iubirea, tandrețea, protecția unor părinți formidabili. Clădirile, pietrele, Castelul Peleș
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
dată pericolul exploziei care transforma corvoada într-o aventură palpitantă. O altă operație ciudată era curățatul sobei de bucătărie cu nume de zeiță, Vesta. Soba avea uși și ușițe, ca o casă de pitici și un căzănel interior plin cu apă care rămînea caldă mult timp după ce focul se stingea. Plita era curățată cu un praf special și marginile nichelate erau frecate cu șmirghel (Schmirgelpapier), pînă cînd ajungeai să te oglindești în ele. Hîrtia de șmirghel era aspră, cu zgrunțuri mari
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
și mai veche amintire din fișierul cu gesturi pierdute este însă dintr-o dimineață de grație cînd, în loc să mă duc la grădiniță, am rămas acasă cu două plăpumărese. Era iarnă, și masa din mijlocul camerei era în întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi uriașe viitoarea plapumă, în timp ce eu îmi vedeam de treaba mea. Urmăream cu ochii larg deschiși spectacolul de pe terasa plină de zăpadă: o veveriță, venită
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
mijloace de transport pentru școlari în parteneriat cu premierul Năstase, uimită de lucruri evidente, mă tem că nu va îndrăzni să facă mare lucru. Cei care ar putea aduce învățămîntul autohton, dacă nu la linia de plutire, măcar undeva între ape sînt tot amărîții care tac la această oră din școlile țărișoarei noastre. Acești amărîți fiindcă sînt conștiincioși, fiindcă dau notele cinstit și fiindcă își iubesc atît de mult meseria asta prost plătită și adesea umilitoare încît nu se îndură să
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
devoțiunea nu sunt de ajuns, ca și cum omul de acțiune trebuie să sfârșească neapărat dezamăgit. Visul meu de azi-noapte m-a zguduit: dădeam naștere multor pești, care fuseseră concepuți cu diferiți tați! Locuiam într-o altă casă cu un bazin de apă albastră-verzuie, imens. Acolo erau mulți străini care mă înconjurau cu un interes ciudat, paturile noastre erau aranjate altfel, eram stăpâna acestei case în care totul îmi era străin. Cu toată neliniștea resimțită, am început să scriu la nuvelele mele, ca
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de păsări și nu de pești: dorințele sunt aeriene, zburând cu subtilitate de la un lucru la altul, aiurind cu iluziile aerului la care omul e puțin adaptat. Omul, ca în Psalmii lui David, un vierme care se poate răsuci în apă și chiar în foc, dar căruia îi e refuzată sfera aerului, asta înainte de a se metamorfoza în fluture sau spirit eteric. în orașul acesta superb, dorințele sunt excitate la culme, natura se estompează, ținută la respect de arhitecturile fantaste ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
conștient, arată pe fața lui o nouă dimensiune. Se exersează în adânc ceva nou, cum se exersează pe fața bolnavilor moartea. Azi a bătut vântul tare; arborii se îndoiau, vântul ca un clocot dinspre mare. Miroase a minerale, a măruntaiele apei, miroase a ființe pe care nu le văd, dar ele mă ating, îmi intră pe gură, în sânge, plutind pe sistemul meu nervos. Ființe nevăzute, martore ale crimelor cotidiene și ale celor care sunt încă planuri în structurile perfecte ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul neiertător. Nu se vede primăvara decât în cimitir, unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din mijlocul Stockholmului, Strömen, învolburată, acolo unde se spune că apare Näcker, un tânăr cântând la vioară și atrăgând femeile în adâncul apei, înecându-le cu farmecul muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece care face să
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din mijlocul Stockholmului, Strömen, învolburată, acolo unde se spune că apare Näcker, un tânăr cântând la vioară și atrăgând femeile în adâncul apei, înecându-le cu farmecul muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece care face să crească oasele copiilor. Pe pervazul bucătăriei se luptă coțofenele cu porumbeii pentru semințele puse de mine ieri-seară. Porumbeii câștigă, luptă cu pieptul lor
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
asta se întâmplă ca în fiecare an: cu o violență nouă, plină de energie. Totul poate deveni peste noapte verde, acel verde numai al Nordului din Nord. Un verde cu irizări puternice de albastru, din cauza cerului parcă aplecat în oglinda apelor dulci și sărate din frumosul oraș Stockholm. Atmosfera mea mentală e suedeză, trăiesc cu oamenii de aici, mănânc hrana lor și, cel mai important, așteptăm viitorul, muncind din greu împreună. Deși, undeva, tot ce stă în spatele celor treizeci de ani
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Fluturilor a fraților Wright. Mai târziu citesc povestea finlandezului Lauri Rappala care a inventat undița de pescuit pentru a salva satul său de la foamete. El observase cum peștii sănătoși atacau peștii bolnavi, fiind, după Emil, un fel de �debarasori" ai apelor, curățind apele de cadavre, în același fel cum fac corbii și alte păsări pe pământ. Rappala a luat un băț și un simplu metal lucios, reușind să-i păcălească pe peștii înfometați, foamea lor salvând vieților celor din sat. Pescuitul
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fraților Wright. Mai târziu citesc povestea finlandezului Lauri Rappala care a inventat undița de pescuit pentru a salva satul său de la foamete. El observase cum peștii sănătoși atacau peștii bolnavi, fiind, după Emil, un fel de �debarasori" ai apelor, curățind apele de cadavre, în același fel cum fac corbii și alte păsări pe pământ. Rappala a luat un băț și un simplu metal lucios, reușind să-i păcălească pe peștii înfometați, foamea lor salvând vieților celor din sat. Pescuitul era considerat
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
despre situația din România. Prima conferință a polonezului Koresky despre faptul că arta e legată de uman și trebuie să fie egală sursei de creație. în paralel cu conferințele se desfășoară alte reuniuni despre situația femeilor creatoare. Convorbiri în apropierea apei, bând �vinul lui Renè", împreună cu Agneta Pleijel, Daniel Katz, Laurent Dispot, Günther Kunert și soția lui. La festival se discută puțin despre poezie și foarte mult despre politică și drepturile scriitorilor. Trei francezi plini de originalitate: François Olivier Rousseau, Laurent
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ca atunci. Imposibilă-i întoarcerea-acolo Cât și a spune cuiva Cât de preaplină de fericire Acea grădină a raiului era. Revenind la cartea Marinei Tarkovskaia, din paginile ei, ca și din bogatul "fotoletopiseț" adăugat în final, chemate de dincolo de apa oglinzii, prind viață și se perindă, ca umbre ale trecutului, o puzderie de personaje fascinante: Dubasovii, Pșeslavskii, Vișniakovii - ascendenții materni; generațiile de militari polonezi ai neamului Tarkovski - ascendenții paterni; Aleksandr Karlovici Tarkovski, bunicul dinspre tată, narodnovoleț 2, întemnițat în închisorile
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
gustul generațiilor mai noi), Doinaș a avut grijă să le umple în același timp cu idei și cu emoții, să ne determine să simțim că ideile cresc din biografie și din experiență nemijlocită, așa cum plantele cresc din pămînt și din apă. Artele lui poetice sînt la fel de "organice" precum îi este lirica de dragoste. Și este mai totdeauna în lirica personală o sugestie intertextuală, o referință la carte. La 80 de ani, Ștefan Aug. Doinaș este .
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
niște câștigători care au pierdut, ci niște perdanți transformați în mod artificial în câștigători. Regizorul Alexandru Berceanu include în joc numele reale ale actorilor și drumul de la ființa reală (cu un nume pe buletinul de identitate, cu un pahar de apă într-o mână și cu textul în alta), la personajul convențional, gata oricând să-și trădeze identitatea și apoi, mai profund, spre vulnerabilitatea care ne leagă pe toți - spectatori, actori și regizori (ceea ce este un alt nume dat profesiei de
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
pregătită de furtună, își azvîrle un val în pieptul unui preot, iar acesta îi strigă: "Hola! Thalassa furioasă! Te binecuvîntez și îți poruncesc să te liniștești." Dar cum el "nu era Hristos, se rostogoli pe punte într-o băltoacă de apă."
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile înainte, împroșcându-le pe unele cu lichidul din cană care s-a spart pe jos și care pare să fie apă, nu vin sau bere... Țipă cu toatele sărind în sus, agitându-se. Una a căzut peste mine și trebuie să mă țin bine de scaun ca să nu cad și eu... Ies pe stradă. Aglomerație. Oameni sărăcăcioși, îmbrăcați toți pe puncte purtând
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
din trestie și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu. Dar odată atinsă cota cea mai de jos a deconvenționalizării, discursul poetic caută a-și reintra în drepturi. Adică a parcurge drumul înapoi, către ceea ce
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
peretele/ (pentru ce această viață/ acest eu din care face parte și tencuiala?)/ apoi să faci patul în odaia străină/ și să pleci pe străzile necunoscute/ să mergi să mergi fără țintă/ la o fîntînă arteziană să te oprești/ și apa din orașul străin/ să-ți împroaște cu un jet/ ceasul de la mînă" (Odăile). Asistăm la un proces invers al remitizării. Pe ruinele limbajului demis din autoritatea sa filosofantă sau de o factice solemnitate, se reface o mitologie spontană, izvorînd din
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
stea Chiar dacă mi-ați furat și nădragi și pungă Și batistă, încât nici n-am în ce Să-mi suflu nasul (nu râdeți). Rămân cumplit Ca astrul veacurilor crunte Ce năpăstuiește marinarul cu Dublă nenorocire, furtună și stei ascuns sub ape Drept răsplată pentru erori de calcul sau Leneșă concluzie pripită: Nu se poate!" În alergări de valuri să aflu unghiul bun Dintre câmpul mării și raza înălțimii, Eu unul rămânând falnic și neclintit. Voi fi feroce, știu, nevrând să mor
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
a valma Caravelele. Cu cât pare Mai puternică o navă Cu-atât mai grea e steaua și mai necruțătoare. Fiți atenți să nu vă rătăciți Când vă-ndreptați spre luminosul astru, Cercați să depistați greșitul unghi Pentru cerul meu și apa mării. Asemeni vouă, știu a iubi pământul. Iar voi goniți spre stâncile fatale, Încât ar fi posibil să mor făr'de folos. Dar să nu hohotiți nerod, crezând Că eu i-aș lumina prostiei mortuare Mai slab ca farul ce
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
-veți în afund Dimpreună cu-nspumata dâră Arcuită-asemeni curbei ce arată Cota suferinței bolnavului în febră. El este-al vostru, E cu voi, pe când Eu rămân supremul, Dumnezeu. Chiar dacă Zarea mea încețoșată pare Mai șubredă ca o copaie plină Cu apă, aruncată peste pojar năpraznic, Deocamdată încă albește-a sărbătoare Vela pe catarg, și mă țin statornic, Falnic, neclintit. Sunt duh etern. Și lângă Axa lumii prinsă în rotire amplă Vă temeți de-a mă înfrunta nemernic, Crezându-vă în drept
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
obiceiuri și tradiții, dar și strict la limbaj; însă fără o riguroasă apreciere a "popularului", cuprinzînd proverbe, locuțiuni tradiționale, dar și formule familiare mai moderne: "n-au ce pune pe masă, cum se spune în popor, n-au după ce bea apă" (Dimineața 87, 1998); Când țara arde, baba se piaptănă, se spune în popor și parlamentarii români nu dezmint înțelepciunea milenară" (Cotidianul 2000); "BANCOREX s-a dovedit a fi o vacă bună de muls, cum se spune în popor" (RL 2776
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
peste orice clasicism. Numai că, în "Odă (în metru antic)", enumerarea chinurilor infernale ale celui ce iubește suplinește orice viziune plutonică a Erosului. Acest poem plutește - este riscul structurii sale complexe (pe care m-am străduit s-o analizez) - în apele amestecate ale unui lirism oscilând între calmul contemplativ al ideii de Eros și angajarea existențială în chiar văpaia mistuitoare. Este punctul - probabil, singurul - care permite o comparație între Eminescu și Hölderlin. La amândoi, țipetele romanticului îndrăgostit, sclav al patimei sale
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]