2,251 matches
-
Cortázar inovează, recombinând sau răsturnând motive, personaje și tehnici, încât criticii au recurs la termenul neofantastic, pentru a-l diferenția. Iată, spre exemplu, Casa ocupată. Există un topos al prozei fantastice - casa bântuită, un agent declanșator - "lucrul" nedefinit, invizibil și apăsător, fiecare suficient să provoace tensiunea. Ambele sunt prezente, răsturnat și surprinzător: locatarii casei, frate și soră simt prezența stranie ce invadează încăpere după încăpere, silindu-i să plece, dar asupra lor se proiectează suspiciunea incestului; de aici impresia de percepție
Cât de mult îl iubim pe Julio by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6938_a_8263]
-
față chiar în ziua în care jurnalistului i se șoptise din trust că urma să fie dat afară. Victor Ciutacu a dezvăluit ce a discutat în acea zi în biroul lui Dan Voiculescu, dar și o altă discuție încordata și apăsătoare. Iată ce a scris Victor Ciutacu, pe pagina sa de Facebook: "Am amintit în treacăt cele doar câteva întâlniri face 2 face cu Voiculescu din cei 9 ani în Intact. Povestesc, pe scurt, una. Deocamdată, fiindcă viața e a dracu
Victor Ciutacu, întâlnire față-n față cu Dan Voiculescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81393_a_82718]
-
acolo - Ești sigur că ai făcut bine? - Absolut. D-aia am și deschis ziarul cu ea. Mă mir că ați văzut-o abia acum - Bagi mana-n foc că n-a fost pe bani - Oricând Discuția a durat mult, încordat, apăsător, dar politicos. Nu acceptă că omul lui, care-i semnalase apariția anchete și-i victimizase subiectul ei, l-ar putea minți. - Ești inconștient - Știu. Mi-ați mai zis o dată - Cand? - Când trebuia să-mi fie teamă că mă dați afară
Victor Ciutacu, întâlnire față-n față cu Dan Voiculescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81393_a_82718]
-
are accese de reacționarism curat: degradarea, descompunerea, maladiile sociale sunt puse exclusiv pe seama secularizării, a desacralizării și a fluxurilor de derbedei străini și indigeni care profanează spațiul și valorile europene. Frapant, America, țara în care se simțea acasă, a devenit apăsătoare, prin schimbările demografice și "descompunerile" ei. Întâlnirile cu celelalte figuri din selectul club de cercetători par, tot mai mult, niște reuniuni triste de ultimi mohicani comparatiști. Lumea s-a schimbat rapid, și nu în bine, în timp ce convingerile cărturarului-călător au rămas
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, o parte din cadrele didactice au părăsit catedra. Fiecare dintre ele a avut motivele sale pentru a emigra, într-o perioadă în care presiunea ideologică și formele de persecuție deveneau tot mai apăsătoare. Pot fi menționate, în acest context, greutățile pe care le-au întâmpinat Herbert Bockel și Walter Engel la susținerea tezei de doctorat (din cauză că și-a depus cererea de emigrare, acesta a putut obține titlul de doctor numai după ce a ajuns
Agenda2006-20-06-senzational 2 () [Corola-journal/Journalistic/284961_a_286290]
-
fericite, fiind rezultatul gândirii mai concentrate decât chiar în timpul pregătirii conferinței, când pot fi subjugați de părerile altora. Toate gândurile sunt triste și definitiv nivelate în încordarea supremă expunerii verbale în fața judecătorilor, altfel decât în izolarea camerei de meditație tacită. Apăsătoare, din contră, e lipsa de libertate a gândirii din boxa închisă de la Radio, unde suntem sclavii slovelor fixate pe hârtie și orice abatere nu e posibilă. Iar încercările unora, prea încrezuți în puterile lor, de a vorbi liber în fața microfonului
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
Gheorghe Grigurcu Sumbră cît încape, frisonată de stări halucinatorii și agonice, apăsătoare în aparenta- i indistincție panicată, poezia lui Aurel Pantea poate da inițial impresia unei încă peri cufundate în întuneric, însă în care, dacă zăboveș ti puțin, începi să vezi, cu ajutorul cîtorva raze ce s-au furișat în spațiul său, contururile
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
volumului Spectacolul rezonanței (căruia i se mai datorează și o serie de note lămuritoare și, totodată, alcătuirea dosarului critic) atunci când propune un riguros examen metodologic. Dacă e adevărat, observă acesta, că, există, la Dinu Pillat, un respect intrinsec, inalterabil și apăsător, față de principiile maestrului său, de ce, totuși, problematizările au ocolit, cu consecvență, tocmai principiile? De ce, cu alte cuvinte, nu s-a făcut referire la câteva studii înzestrate cu reală alonjă teoretică? Tehnica criticii și a istoriei literare (1938), Istoria ca știință
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
prin disoluția Imperiilor - adică a nenorocirilor anterioare - provocată de Primul Război Mondial. Balzac, burghez, vede în secolul XIX unul mare. Doamna Hanska, aristocrată, îl vede, ca și artiștii rafinați, stupid. Muncitorii, dacă ar fi avut glas, i-ar fi zis apăsător. Balzac ducea dorul unui dictator capabil să măture „nostimada asta care se numește regim constituțional”. Nostim în criza financiară actuală este că, dacă vrei să supraviețuiești, trebuie să-l salvezi pe asasin. Nietzsche scria despre „orăcăitul virtuos al unor broaște
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4473_a_5798]
-
în fiecare județ. Totodată, au organizat serviciul poștal cu un conducător, 20 de poștași și 80 de vătafi, care să transporte scrisorile oficiale și particulare. Caii necesari însă, proveneau tot de la populația satelor. Dările tot mai multe și tot mai apăsătoare, cu abuzurile în rechiziționarea cailor și căruțelor, obligau țăranii să fugă din calea olăcarilor, amenințând serviciul poștal cu dezorganizarea. Această situație a silit pe unii domni fanarioți să înfăptuiască o serie de reforme sociale, economice și administrative. Constantin Mavrocordat, domn
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
drum comercial polon spre Marea Neagră. Prin Moldova mișunau o mulțime de negustori și cămătari turci, care cumpărau de aici, cereale și vite, mai ales oi, pe care le vindeau la Constantinopol. Cu toate că regimul turco-fanariot(1711-1821) a constituit forma cea mai apăsătoare a dominației otomane, totuși în Moldova, serviciul poștal a continuat să se îmbunătățească, fiind accesibil publicului, atât transportul de corespondență, cât și cel de persoane. De asemenea, s-au dezvoltat releele de poștă numite "menziluri", așezate la distanțe de circa
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
apare pe buzele tale frumoase. Da... poți fi ironic la modul cel mai usturător cu putință, atunci când vrei. Am simțit-o de câteva ori pe propria-mi piele, dar am tăcut, deși simțeam... dacă nu durere, cel puțin o stânjeneală apăsătoare. Încercam sa bravez, dar ustura al naibii de tare. Până la lacrimi. Mie nu mi-a plăcut să ironizez. Mi s-a întâmplat câteodată, extrem de rar, dar am regretat profund. Cuvintele pe post de arme au același efect, ca armele însele. M-aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
parcurs. Știi? De multe ori m-am întrebat, ascultându-i povestea, cum de un om care avea atâtea de dăruit - și a dăruit fără rezerve, ajunge singur, la un moment dat? Pentru că așa era Mihu, la momentul respectiv. O singurătate apăsătoare și nedreaptă. O singura ființă îi fusese mereu alături, necondiționat, mama lui. Din păcate, se prăpădise cu câțiva ani în urmă. Mi-aș fi dorit mult s-o cunosc, să-i vorbesc și să-i mulțumesc pentru felul în care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
frumoasa mea Țară? FLASH 13 (De dragoste) Blestemată să fii! Tresări și deschise ochii. Cine vorbise? Putea să jure că o voce îi strigase asta la ureche. Și totuși era singur, în întuneric. Își roti privirea prin cameră. O liniște apăsătoare. Cifrele roșu-fosforescent ale ceasului arătau cinci fix. Devreme. Prea devreme pentru... De fapt ce mai conta ? De ceva timp, aproape nimic. Zilele deveniseră nopți, iar nopțile albiseră, subit. Încercă să se ridice, numai că trupul nu-l ascultă. O amorțeală
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul era pe o câmpie, trebuia înălțat. De
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o mască, care niciodată n-a zâmbit. Ce idee s-o pui în tablou cu ramă prețioasă de aramă, filigranată. Statuile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au pelindat”. Precum și-n alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă pe primul plan, devenind apăsătoare prin amănuntul reflexiv relatat, prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se în propria solitudine. În ritmul naturii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
condamnă, pe anumite femei, propriile calități, nu este neapărat egocentrism, ci renunțare dureroasă. Privirea în oglindă este o privire oarbă, nu există imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
decât al celorlalte statuete, ea se teme de urâțenia lumii ce o înconjoară. Egoul eroinei este prea rafinat Ăîn orgoliul propriu) pentru societatea în care mai mult supraviețuiește decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și o siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a fost îngropată creștinește, în ciuda faptului că Tayyib a cercetat până târziu în noapte împrejurimile, în căutarea unui preot care să accepte s-o înmormânteze în ritul ei. Mormântul din grădina seraiului a rămas fără nume. Era o căldură grea, apăsătoare, ca o boală adâncă. Musa nu și-a văzut fiul decât trei zile mai târziu, când i l-a înfățișat doica, nechemată. De abia atunci și-a dat seama, cu ușoară surprindere, că încă nu știa cum o cheamă pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
11, Coates Garden. Aici e. Am ajuns! Alexandre se grăbise să-i deschidă, curtenitor, ușa. O sim țea obosită după călătoria cu trenul și puțin absentă, ca de obicei. Camera lor de la Lairg emana un romantism cere monios și puțin apăsător, ca și cum Scoția întreagă și-ar fi revărsat butaforia de avataruri amoroase într-o cameră cu șemineu. Convențional micburgheză. Comodă. Cu un birou enorm, ca o corabie eșuată în fața unor ferestre enorme și ele, despărțit de grădina care mai mult se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dacă i-ar fi împărtășit planurile sale, și totuși nu îndrăznea s-o facă. Îi promisese lui Arus și trebuia să se țină de cuvînt. Nu poți să-mi spui nimic, văd bine, continuă Hana, după clipe lungi de tăcere apăsătoare. Lasă, Lupino, îmi vei spune cînd vei fi pregătit. Eu mă voi afla, oricum, lîngă tine. Cuvintele tinerei lupoaice se transformară în limbi de foc pentru sufletul puiandrului. Nu, Hana nu va mai fi, niciodată, poate, lîngă el. Durerosul adevăr
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
subsolul școlii. Acolo oficia, ca un ciudat sacerdot, printre tricouri și ghete cu crampoane, chiloți și jambiere, rachete, mingi de tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o oră și le motiva cu importantele și apăsătoarele sarcini de responsabil cu muncile cultural-sportive. Așa că până și severul profesor de limba română s-a obișnuit să spună, resemnat: „Zi-i elevul Căpuștean și taci!” Se pare că sub ochii tuturor, profesori și elevi, se contura o vocație. Desigur
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cu conștiința libertății; îți propun ei cvadradura cercului? Meditează la cercul pătratului! Când începe don Fulgencio să gândească la asta, de cu noaptea și pe bâjbâite, odihnindu-și capul pe pernă împreună cu doña Edelmira, soția sa, se cufundă în somnul apăsător de atâtea grave meditații. Pe bună dreptate se numește filosofia sa ritmică, supraumană. Resimte o sfântă ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat conform
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]