746 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CORTEGIUL FRUNZELOR Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cortegiul frunzelor amorfe Inundă toamna pe alei Iar vântul pare să dizolve Foșnind alene printre tei... Apatice căderi în crize anonime Agonizând ectenii întreite Cortegiul frunzelor țesut în rime. Canonul norilor,al umbrelor cernite În palida lumină de amiază Șoptesc amnezice materii răvășite Picturi mișcate aiurează Cortegiul frunzelor îngălbenite Ravagii fac pe străzile pustii În valuri vagabonde
CORTEGIUL FRUNZELOR de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361117_a_362446]
-
amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... cântau într-o inerție accelerată, un vers învățat într-o dimineață... rememorând zile, nopți, o viață. http://www.youtube.com/watch?v
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
câte 18 ore pe an. De asta vinul este negru ca un catran. În depărtare un lup lătra la strămoși, îi răspundeau obraznic doi caltaboși. Se trezeau morții, ce-i gălăgia asta? Întreabă pe Popeasca. Valul ușor al unui discurs apatic, duios aspazia trecea prin anastasia. Vorbind cu nasul, riști să pierzi parastasul. Ce masă, ce rasă. Ochii m-au lepădat, ciudată floare fără parfum iodat. Diavolul citește ziarul cu primarul în buzunarul drept, stâng, drept, stâng. Să mergi mai des
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
diagnosticăm cu certitudine de ce suferă. După decesul tatălui dumitale, cred că în mintea mamei s-a întrerupt ceva. Circuitele creierului nu au mai funcționat cum trebuie. - Nu știu domnule doctor, dar aveți dreptate. Nu mai avea chef de viață. Era apatică, nu o mai interesa nimic. Când o întrebai ceva trebuia să repeți întrebarea, deoarece nu era atentă la ce discutai cu ea. Se refugiase într-o lume necunoscută mie, în care numai ea știa cum trăia. - Așa se întîmplă cu
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
nervos prin iarbă, gata s-o pornească din nou, la adăpostul apei, însă vigilent, l-am prins și l-am trimis alături de fratele său ceva mai mare, în minciog. Miruna devenise altă persoană acum! Nu mai era femeia somnoroasă și apatică, ci veselă și dornică de noi capturi. Am aruncat momeala pregătită de-acasă în locul unde pescuia ea, pentru a atrage și pești mai mari decât cărășelul capturat. Balta avea pește destul de mare. Se prindeau acolo somni de patruzeci de kilograme
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
nevoia regimului de a încropi un fel de „model Tripșa” (din industria furnalelor anilor 1950) pentru întreaga societate, pentru tineretul studios cu deosebire. Acesta, se constata în documentele (de partid și de stat, singurele de altfel) devenise, în ochii guvernanților, apatic, dornic de permanente escapade (sufla încă puternic vântul mișcării occidentale hippy-ote), invulnerabil prin nepăsare și neangajare la „ imperativele vremii” (citește comandă!), greu de înregimentat, non-conformist, cosmopolit și ca urmare, antipatriotic, anticomunist și antiromânesc!... Referință Bibliografică: Fronda și căte ceva despre
FRONDA ŞI CĂTE CEVA DESPRE LAŞITĂŢI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367096_a_368425]
-
Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți
LA CAPĂT DE TOAMNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368677_a_370006]
-
DIN VISE Mai înainte aceasta era vatră Unde se întindeau masa și cântecul Unde creșteau copiii Se țeseau vise O Fitore un Ilir o Shpresa Și o Patrie mică Ei sunt acum undeva în Kiruna Au devenit mai fragili Mai apatici Și în vise poartă spaima Deșerturilor albe Patria nu o mai amintește nimeni Chiar acea vatră Cu fundamente care țin Peste numele lor între secole COPILUL DE CRISTAL Eu mișc mâna El mâna Eu strâng fălcile El fălcile O, Dumnezeule
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
nu le încalce, se presupune că i-am și educat. Asta este al optulea an în care predau și am calculat că am avut în jur de o mie de studenți. An de an am simțit cum devin mai absenți, apatici, astenici și lipsiți de entuziasm. Când am începu să predau aveam 33 de ani și ei 24, acum eu am 41 și ei 22. Deja mi-ar putea fi toți copii. S-au zăpăcit cu sistemul Bolognia, chiar eu am
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
DIN VISE Mai înainte aceasta era vatra Unde se întindeau masa și cântecul Unde creșteau copiii Se țeseau vise O Fitore un Ilir o Shpresa Și o Patrie mică Ei sunt acum undeva în Kiruna Au devenit mai fragili Mai apatici Și în vise poartă spaima Deșerturilor albe Patria nu o mai amintește nimeni Chiar acea vatră Cu fundamente care țin Peste numele lor între secole COPILUL DE CRISTAL Eu mișc mâna El mâna Eu strâng fălcile El fălcile O, Dumnezeule
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
nervos prin iarbă, gata s-o pornească din nou, la adăpostul apei, însă vigilent, l-am prins și l-am trimis alături de fratele său ceva mai mare, în minciog. Miruna devenise altă persoană acum! Nu mai era femeia somnoroasă și apatică, ci veselă și dornică de noi capturi. Am aruncat momeala pregătită de-acasă în locul unde pescuia ea, pentru a atrage și pești mai mari decât cărășelul capturat. Balta avea pește destul de mare. Se prindeau acolo somni de patruzeci de kilograme
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
se rostogolesc uneori versurile/ și se destramă/ chiar înainte de a trece proba de foc/ a timpului (pag.61 - ”Inspirație”), ”deși poezia tânjește/ după foaie/ în alb imaculat” (pag.78). Într-o ”Zi ploioasă” timpul se concentrează în clipă, cu ”ore apatice, oarbe/ văduvite de cuvinte clarificante/ efemer/ curcubeul/ - doar pentru o clipă -/ reunește clar și obscur” (pag. 79), durata reprezentând un dar divin, ca și pentru marele nostru poet Mihai Eminescu: Nu e păcat/ ca să se lepede/ clipa cea repede/ Ce
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
picioarele sensurilor fără putință de strălucire, zilele s-au șters de culori și nepăsarea pentru înfățișarea formelor s-a înfiltrat în rostogolirea trecerii. Asista neputincioasă la sincronii și nesincronii pe tărâmul prezențelor fără de tăgadă. Și s-a așezat contemplându-și apatică pierderea privirii de-a lungul drumului. Într- o deschidere de fereastră a verii auzise cum își declara fericirea universului. Glasul lui i-a îngropat egoismul într-o matematică a rosturilor. Dublul învinsese singularitatea viselor. S-a plecat cuplului văratic cu
POVESTEA UNEI ÎMBRĂȚIȘĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350027_a_351356]
-
diagnosticăm cu certitudine de ce suferă. După decesul tatălui dumitale, cred că în mintea mamei s-a întrerupt ceva. Circuitele creierului nu au mai funcționat cum trebuie. - Nu știu domnule doctor, dar aveți dreptate. Nu mai avea chef de viață. Era apatică, nu o mai interesa nimic. Când o întrebai ceva trebuia să repeți întrebarea, deoarece nu era atentă la ce discutai cu ea. Se refugiase într-o lume necunoscută mie, în care numai ea știa cum trăia. - Așa se întâmplă cu
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
-atât de frig la tine, În mine urlă vântul și ploile mă dor, Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine, Atinge corzi bolnave, precum un acordor. Eu strig de neputință, tu de însingurare, Ce tristă simfonie... și gravă-n sol minor, Apatice dorințe și stări răscolitoare, Străbat fâșii de suflet în ritm copleșitor. Nu mai găsim putere să întregim finalul, Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii, De sunete bolnave, a ostenit pianul... Și-au poposit tăceri pe clapele trăirii. Duc dorul tinereții sau
SIMFONIE ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365477_a_366806]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > STARE 2 Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului te-am îndrăgit, formă apatic aruncată în oglindă. chip sau nu, taci. cuvântul nerostit poteci îngroașă. cărbunele e tocit. și acum construiești umbre. printre zăbrele de gânduri, mă ameninți că pleci... pleacă! sub frunze ruginite, vei găsi cheia. ușa-i deschisă. pas... interiorul misterului... e
STARE2 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366591_a_367920]
-
avut natura prestigiului excepțional cu marca originalității rostitului cuvintelor ce atrag și se imprimă emoțional - Octavian Ursulescu. Spusele inconfundabilului Octavian Ursulescu au construit profilul fiecărui laureat, ca întotdeauna, în prezentări smălțuite cu o anume atmosferă galantă, a dezvăluirilor clare, deloc apatice, contra pierderii răbdării și plictiselii. Anul acesta (2013) au fost laureați cu Diploma de Excelență și Trofeul „România 2000”, următoarele personalități: Omul Anului 2012, dr. Hassan Abbas Helmy (Egipt), pentru contribuția internațională prestigioasă în slujba sănătății și științei; prof. univ.
GALA LAUREAŢILOR FUNDAŢIEI ROMÂNIA 2000 ŞI COTIDIANULUI ULTIMA ORĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361628_a_362957]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > APATICĂ DESFRUNZIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Matusalemice neștiri te mai aleargă Din căutări când te mai strigi fără de glas, O lacrimă neplânsă dă să șteargă Un gest banal dintr-un
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
rătăcind pe stradă Sunt fericiți în întrebările lor mute... Și eu ce să mai cânt o viață-aiurea Când vulturi hulpavi îmi pândesc cuvântul? O să-mi întreb, (de mă mai vrea pădurea) Să mă primească la pachet cu vântul... Referință Bibliografică: Apatică desfrunzire / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
se deschide-n luna asta cu minuni? Moartea m-a bătut pe umăr și pe umărul meu scund Ce troiene de-ntuneric, tu, tristețe îmi aduni! Nu mă vezi că am pe frunte îndurarea din amvon Ce mi-o imploram apatic când nimic nu prevestea, Că voi ridica spre ceruri, ruga mea și nici un ton Nu va mai putea să strige de sub adormita stea? Ninge invers dinspre mine și doar sarea se adună Peste trupurile goale, lut nevredenic de răspuns Viața
NINGE INVERS ÎNSPRE CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352036_a_353365]
-
Ei, hai, o să te duc afară, cum vrei tu. O luă de mână și, râzând, o duse afară, în curtea din spate, unde îi recomandă un loc cu iarbă ceva mai înaltă. Disperată Silvia se hotărî să ignore privirile destul de apatice ale unor grăjdari, probabil destul de familiarizați cu situația, și intră în ierburi. Constată că nu era deloc o premieră ce făcea ea acolo. Urmele înaintașilor erau la tot pasul drept care călcă în mai multe. Aproape că nici nu mai conta
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
-n muguri de lumină țese E toamnă-n noi, tu fă-o primăvară! Limassol, Cipru 15 noiembrie 2012 Purtăm în palme jar de maci sălbatici Purtăm în palme jar de maci sălbatici Când curcubeiele-ațipesc în iazuri Și pescăruși mirați privesc apatici Cum mării-i cântă vântul prin talazuri. Sub tălpi bătătorite plâng nisipuri Pe umeri trec poverile-n convoaie Clipele dor când tristele săruturi Se sting alene-n picuri grei de ploaie ... Purtăm tăcuți stindardul depărtării Înfipt în templul blestemat al
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
brațe neputincioase deasupra filelor documentele își ard cotoarele cuprinsul apoi miezul în flăcări devine izvor de căldură o păcăleală continuă a minții sufletului spiritul nu a crezut și nu va crede în falsitate superficialitate ură el își continuă absorbția uneori apatic alteori fericit neatins de aripile ieșite noduri din mlaștina neputințelor îmbracă-te îmbracă-te pentru ce îți răspund tot cu o întrebare pentru a nu opri lanțul iluziilor te-ar ucide un asemenea gest larg nu știi de-i bine
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
nerezumându-se niciodată la un salut formal impus de manualul bunelor maniere omenești. Vezi cum vin și trec pe lângă tine, la fel precum se scurge prin albia unui râu de munte apa, indiferenți sau curioși, meditativi ori complet depresivi și apatici, oameni de toate categoriile sociale. Explicația este simplu de dat. Marea șansă a vieții acestui deosebit intelectual a fost aceea de a fi făcut parte dintr-o lume alcătuită la sorocul ei fix dintr-o seamă de valori cu adevărat
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
Și ascultînd smerit cum bate vîntul Să-ncărunțesc că voi într-un tîrziu Omagiul nebuniei de a fi! 24 septembrie 2011 France E-o nebunie de a fi În apă zilei zi de zi Cînd pasărea cu pene mov Zace apatică-n alcov Și, totuși, ea își are locul Ades bătut și de norocul De-a nu fi unduioasă-gri În nopțile deja tîrzii Și-i cu atît mai împlinită În ceasul reavăn de ispita Zglobie și aromitoare Din creștet pînă la
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]