429 matches
-
Fazele anterioare toponimizării apelativului sau antroponimului originar nu constituie numai etimologii indirecte, ci, de fapt, etimologia unor alte cuvinte, cu alt statut (apelativ sau antroponimic). De exemplu, originea numelor Certej, Tău, Conac este romînească, întrucît demersul etimologic se oprește la apelativele omonime certej, tău, conac, care au primit funcție toponimică, neextinzîndu-se la etimoanele acestor apelative sl. čerteș, magh. tó, tc. konak, care aparțin altui traseu etimologic, pretoponimic. Nerespectarea acestui principiu, formulat și demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
demonstrat în lingvistica romînească de Emil Petrovici, în urmă cu cîteva decenii, i-a determinat pe unii cercetători să afirme că toponime ca Bistricioara, Cernișoara, Dragomir, Grădiștea, Luncșoara, Prislop, Slatina, Vladimirești, Vlădeasa etc. ar fi fost date de slavi, întrucît apelativele grădiște, luncă, prislop, slatină, toponimele Bistrița, Cerna sau antroponimele Bratu, Dragomir, Vlad, Vladimir, de la care s au format, sunt de origine slavă. Dacă țineam seama însă de faptul că apelativele, toponimele și antroponimele aflate la baza toponimelor în discuție au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Vladimirești, Vlădeasa etc. ar fi fost date de slavi, întrucît apelativele grădiște, luncă, prislop, slatină, toponimele Bistrița, Cerna sau antroponimele Bratu, Dragomir, Vlad, Vladimir, de la care s au format, sunt de origine slavă. Dacă țineam seama însă de faptul că apelativele, toponimele și antroponimele aflate la baza toponimelor în discuție au funcționat ca atare în limba romînă (avînd forme, sensuri și sufixe specifice acestei limbi), este evident că folosirea lor ca toponime, în forma actuală, au putut-o iniția vorbitorii limbii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
că acesta este anterior formelor create de la el. Este cazul numelor Bistrița față de Bistricioara, Bîrzota față de Bîrzoțel, Cîmpina față de Cîmpinița, Pleana față de Plenița, Prislop față de Curmă tura Prislopului etc. Nu trebuie uitată distincția necesară dintre vechimea toponimelor și cea a apelativelor, antroponimelor sau toponimelor bază de la care sunt formate. Specialiștii au constatat, prin statistici și din practica cercetării unor complexuri toponimice reprezentative, că macrotoponimele au mai multe șanse de a fi mai vechi sau de origine străină decît microtoponimele, întrucît sunt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
onomastice decît nume propriu-zise. Ele sunt un rezultat al „jocului“ dintre „creația“ numelui, datorată unuia sau mai multor Namengeberi-propunători - și „acceptarea“ sa de către comunitatea de vorbitori-utilizatori care sunt de fapt Namengeberiidecisivi. Fac parte din această categorie o mare parte dintre apelativele sau antroponimele în funcție toponimică, și anume acelea care n-au reușit să-și constituie indici formali sau intrinseci de individualizare. În toate ansamblurile toponimice există formule onomastice provizorii ca Dealul, Valea, Fîntîna, Pîrîul, La Popa, La Ionescu, Poteca, Observatorul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Iloaiei < Ilioaiei) sau gramatical (Cărbunarea < Cărbunări, Gîrnițu < Gîrniță, Gropu < Groapă, Pîrîu Scurtelui, Bordeia, Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu Maria, Preluca lu Paltin, Stogu lu Cale), care sunt „memorabile“, unice, deci individualizante, prin disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se referea apelativul sau antroponimul originar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu Maria, Preluca lu Paltin, Stogu lu Cale), care sunt „memorabile“, unice, deci individualizante, prin disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se referea apelativul sau antroponimul originar: Alunu poate desemna o suprafață mai mare decît locul unde este (sau era
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prezente în foarte multe dintre familiile onomastice dintr-un teritoriu Bălșița, Craiovița, Dumbrăvița, Stupineaua, Amărăzuia, Rugino șica, Ploștinuța, Arădănuțu. Există, bineînțeles, și toponime analizabile, dar care nu pot fi considerate derivate toponimice, pentru că baza de la care s-au format este apelativă (cuvinte întîi derivate, apoi toponimizate) sau antroponimică (antroponime întîi diminutivate, apoi toponimizate): Stejerel, Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișoru, Albioara, Bășicuța, Prăguțu. Diferențierea dintre cele două categorii nu este întotdeauna clară, decisivă fiind analiza documentară și pe teren - la fața locului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
determinat schimbarea, adesea de mai multe ori, a numelor unor localități din județul Gorj (e și aceasta o formă de „moarte“ a toponimelor): dispariția proprietarului sau vînzarea satului către altul (pentru satele formate de la numele proprietarului); înlocuirea, în numele satului, a apelativului geografic care a stat la baza toponimului vechi cu numele proprietarului care deține satul; înlocuirea entopicelor cu nume de grupuri umane (Poiana înlocuit cu Poie nari); schimbarea naturii termenului (Groși devine Vînăta, după dispariția trunchiurilor rămase după defrișare, numite groși
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sufixul as, deci Pisicaru) pare a fi, de fapt, Măciucaș, întîlnit frecvent în Moldova și format de la apelativul cu rezonanță de istorie medievală, măciucaș „luptător, organizat în cete, cu măciuca“; Muierău și Muieriște sunt deformări, prin etimologie populară (apropiere de apelativul muiere), ale toponimelor Măierău, Măieriște, care au la bază magh. monyoró, moniaró „aluniș“ (ne întrebăm dacă numeroasele Muieri din Oltenia: Dealu Muierii, Peștera Muierii, Muiereasca etc. sunt cu adevărat provenite de la muieri ori sunt „travestite“ și ele), iar Mierăuț este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dacă numeroasele Muieri din Oltenia: Dealu Muierii, Peștera Muierii, Muiereasca etc. sunt cu adevărat provenite de la muieri ori sunt „travestite“ și ele), iar Mierăuț este, de fapt, un Mireu, Mirău (< magh. nyirő „mestecăniș“), deformat, prin etimologie populară (fiind apropiat de apelativul miere). Învățătura care trebuie trasă din puținele exemple enumerate și din multe situații similare existente este că nu trebuie să „îngropăm“ prea ușor unele toponime, invizibile o perioadă, pentru că s-ar putea să descoperim, la un moment dat, că ele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
să descoperim, la un moment dat, că ele „supraviețuiesc“ sub diferite „travestiri“ dialectale, populare sau documentare. Evantaiul divers de „modele“ de viață înregistrate la diverse nume de locuri configurează totuși un specific evident al „viețui rii“ numelor de locuri în raport cu apelativele comune. Este vorba de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii de cuvinte comune moștenite, și la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau altul, sau să-l părăsească etc. se prezintă ca o ipostază a toponimizării, un adevărat certificat de identitate al acesteia. Acest „certificat“ caracterizează desprinderea de sistemul de proveniență (apelativ sau antroponimic), consolidarea treptată a funcției de individualizare și demotivarea apelativă sau antroponimică originară, întărirea statutului de nume propriu de loc prin integrarea în cîmpul (ansamblul sau sistemul) onimic din care face parte. Ipostazele care vor fi identificate cu ajutorul acestui algoritm complex, multicriterial, pot fi mai puține sau mai numeroase, în funcție de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Pentru specificul demersului de față ni se pare potrivită situarea analizei la un nivel care să fie deopotrivă relevant științific și accesibil cititorilor. Au rezultat, astfel, cîteva ipostaze toponimice fundamentale, pe care le prezentăm succint în continuare. Conversiunea onimizantă a apelativului, fără modificări formale specifice, reprezintă forma primară a toponimizării, putînd fi considerată, din unele puncte de vedere, definitorie sau, cu un termen „la modă“, prototipică. Cuvîntul intrat în procesul con ver siunii onimizante funcționează o perioadă, mai lungă sau mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau entopic, cum îl numesc toponomaștii. Aceste cuvinte denumesc în mod obișnuit: forme de relief, ape curgătoare sau stătătoare, floră, faună, obiecte de interes socio-economic etc. Exemple: Albia, Alunu, Balta, Bășica, Boldu, Buduroiu, Bărăcina, Bostanele, Colnicul, Răscruci, Viezuri. Unele dintre apelativele originare nu mai sunt cunoscute în graiul local, fiind identificate prin surse lexicografice sau prin documente istorice. Ele pot fi considerate, în consecință, consolidate onimic prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iese din pămînt“; bucium „restul de tulpină rămas în pămînt după tăierea copacului“; buceac, „loc cu tufăriș și rădăcini“; bunar, „izvor amenajat pentru băut apă sau pentru adăpat vitele“). Devin toponime, prin conversiune, și unele cuvinte comune derivate la nivel apelativ (înainte, deci, de a deveni nume proprii) din entopice primare, cu sufixe diminutivale sau colective, ori din antroponime (nume de grupuri umane formate prin deonimizarea unui nume de persoană important în comunitatea respectivă): Aninelu, Băltița, Bujorelu, Afinet, Aluniș, Băltărie, Alexeni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
denotativă îndeplinită de fostul „cap“ sau „centru“ al grupului nominal și condensînd-o în propria valență individualizatoare. Astfel, Valea Largă > Larga, Tarlaua Scurtă > Scurta, Apa Roșie > Roșia, Balta Sărată > Sărata etc. În felul acesta toponimul rezultat prin condensare, cumulează forța descrierii apelativului originar, „retras“ din formulă, dar presupus mintal la auzul nucleului rămas în funcțiune, și efectul individualizării prin particularizatorul rămas ca termen unic. În multe cazuri, pot fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii inițiali pe care a fost „altoită“ individualizarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime analizabile din perspec tivă derivativă (în sensul că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă este diferențierea diminutivelor realizate la nivel apelativ de cele realizate la nivel toponimic, care au pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu, Bășicuța, Prăgușu etc. pot fi mai degrabă derivate apelative, respectiv antroponimice, mai ales
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pornit de la baze foste apelative sau antroponimice, dar au fost toponimizate anterior derivării: Stejerel, Văluța, Cernica (de la numele fostului proprietar, potri vit documentelor), Buzica, Băița, Ponorălu, Mălușelu, Plăișo rul, Albioara, Frumușica, Lăzuțu, Bășicuța, Prăgușu etc. pot fi mai degrabă derivate apelative, respectiv antroponimice, mai ales dacă nu există dovezi documentare privind prezența ante rioară a toponimului-bază în zonă. Conservarea unor toponimizări moștenite din latină sau din substrat și integrarea lor în sistemul de nume de locuri al limbii romîne. Specificul evoluției
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și Sargetia, atestate în Antichitate, nu au urmași direcți în toponimia actuală, dar cîteva toponime din zonă amintesc de urmele cetăților și așezărilor civile din acea perioadă: Grădiște (< sl. gradiște, „locul unde a fost o fortă reață, un oraș)“, Pustiosu (< apelativul romînesc pustios, „cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în toponimia actuală, dar cîteva toponime din zonă amintesc de urmele cetăților și așezărilor civile din acea perioadă: Grădiște (< sl. gradiște, „locul unde a fost o fortă reață, un oraș)“, Pustiosu (< apelativul romînesc pustios, „cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid, Coasta Cremenii, Cremenișu (care semnalează „comori“, pietre, cioburi, grîu carbonizat etc., rămase printre ruinele cetăților și satelor distruse de populațiile migratoare), Orăștie (care pare a fi format, în ultimă instanță, de la apelativul oraș, în perioada în care pe valea respectivă exista o așezare de acest fel). Stratul toponimic imediat următor, în ordine cronologică, este cel romînesc, și anume tranșa lui cea mai veche, pentru care, așa cum se întîmplă în toate regiunile țării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel de situații nu sunt puține: Arbora, Brustura, Paltina, Ro goaza, Frunzu, Gropu, Nedeiu, Fătăciunu, Zăpozu, Veverețu, Valea lui Cîine, Dealul lui Bot, Rîu de Mori, Valea cu Ioana etc. Există situații de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]