2,718 matches
-
mineriadei s-au făcut arestări în miez de noapte, a fost devastată Universitatea, iar proaspăt alesul președinte Ion Iliescu n-a găsit altceva mai bun de făcut decât să le mulțumească minerilor pentru "înaltul lor spirit civic". Un spirit civic aplaudat de o parte dintre locuitorii Capitalei, grosolan manipulați de TVR condusă pe atunci de omul de cultură Răzvan Theodorescu ajutat de omul de presă Emanuel Valeriu. Ce efect a avut manifestarea "înaltului spirit civic al minrilor"? În afară de faptul că au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
acest context, despre proiectul Dv. nerealizat, din păcate, de a prezenta în Germania expoziția consacrată nu foarte de mult avangardei românești a anilor '20-'30... Organizarea acestei expoziții la București a fost o inițiativă foarte puternică, ce nu va fi aplaudat niciodată îndeajuns. În Enciclopedia artistică a secolului XX, în această masivă enciclopedie, am spus că a fost evenimentul anului respectiv și i-am acordat un spațiu foarte larg. Expoziția a fost realizată de o mică echipă, cu ceea ce s-a
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
recite: Souvent pour s'amuser les hommes des equipages... etc. Habar n-aveam că Margot era și poetă, o poetă de stînga. Ea încetase să mai plîngă. Mă asculta cu un început de atenție, și cînd terminasem sonetul, începuse să aplaude. Arăta cu totul altfel. Părea alta. La Omsk, îi venisem de hac. La Moscova, o predasem în mîinile reprezentantului ambasadei franceze ca nou-nouță, - nu le venea să creadă. Telefonaseră deja la Paris. Iar un ziarist și bătuse un telex: O
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
a ideilor "subversive") care ajungeau la "mase". Drept dovadă stă faptul că, în vreme ce se publicau cărți "cu aluzii" ori chiar cu referiri critice explicite la adresa sistemului, în vreme ce pe scenele teatrelor se montau piese la care îți era cam frică să aplauzi sau să rîzi, în schimb presa era obligată să lucreze la comandă, într-un stil impus și cu restricții draconice (listă de cuvinte și expresii interzise). La rîndul lor, filmele străine erau selectate cu grijă, iar o producție cinematografică autohtonă
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
din crizele mele de naționalism, nu prea frecvente, ce-i drept. În epocă, asta mi se păruse un paradox: noi, care puteam să fim mai sovietici decât sovieticii și mai marxiști decât marxiștii în chestiunile de dogmă generală, să fim aplaudați că nu fuseserăm de acord... A se slăbi! De aceea, vizitând Praga, nici nu prea mă mai dădeam de român. Să nu se creadă cumva că mă fălesc cu un lucru fals, în care, dacă e să fiu sincer, nici
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
bucură pe plan internațional școala noastră de film, selecția prezentată în concurs de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" din București aducându-i, pentru a doua oară consecutiv, diploma de Cea Mai Bună Școală De Film. Să aplaudăm această performanță (cu atât mai mult cu cât ea vine imediat după un premiu similar primit de aceeași U.N.A.T.C. cu puțin timp în urmă la München) și să numim filmele și autorii lor : "București-Wien 8:15" de Cătălin Mitulescu
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
de glorie ai operei clujene, cu Ion Piso, Lya Hubic, Octav Enigărescu, David Ohanezian, încă tineri, plini de vitalitate, care făceau spectacole extraordinare. Era atmosfera aceea entuziastă pe care o trăiam atunci, cînd stăteam și la galerie, cînd sala arhiplină aplauda frenetic, prelungindu-se o tradiție studențească, pe care o aflăm acum din cărți, din perioada interbelică. Și, de fapt, la operă îmi place chiar latura mai desuetă, pentru că e multă melodramă, desigur, multă schematizare. Dar este și o anumită plăcere
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
hotărârea aceasta, ea se află pe scena goală, după spectacol, înaintea teatrului pustiu. Amantul bogat (însuși Diavolul) plecase învins după ultima tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena goală, sala, pustie și ea, începe să aplaude cu frenezie: de peste tot, de la galeria populară, de la balcoanele lumii bune, de la parter, ropote puternice nu mai contenesc. M-a înfiorat!... Deși conflictul etern dintre bine și rău este atât de ieftin, estetic vorbind... (Morala, ca inamică). De câte ori pătrund în
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
le dau înapoi ani inocență libertate nopți călduroase candoare frumusețe nebunie suportabilă potență/ și ei recunsocători îmi sărută haina ciudată îmi umplu buzunarele cu rugăminți cu taine cu bomboane de frunze și flori/ mă ridică unii pe brațe alții m-aplaudă mulți dintre ei îmi spală mîinile și picioarele cu limbile și lacrima lor" (duminici de păpădie iisus cu haine de iarbă). O candidă infatuare, oscilînd între postura de nabab de basm și cea de funambul, îi dictează bardului similitudini exorbitante
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
sînt vrednic de această revistă care are un nume foarte bun. Acum am renunțat, înțelegînd că sînt privit ca un cal ieșit la pensie, calul regimentului, căruia la paradă i se permite și lui să treacă prin fața publicului, care mai aplaudă din inerție, fiindcă apucase să-i aplaude pe cei dinaintea lui. M-am simțit foarte bine, am tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe care o iubesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
un nume foarte bun. Acum am renunțat, înțelegînd că sînt privit ca un cal ieșit la pensie, calul regimentului, căruia la paradă i se permite și lui să treacă prin fața publicului, care mai aplaudă din inerție, fiindcă apucase să-i aplaude pe cei dinaintea lui. M-am simțit foarte bine, am tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe care o iubesc, pe care o cîntăresc cu altă măsură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
a Teatrului "Maria Filotti". Nicolae Manolescu a rostit un discurs (memorabil) pe tema puterii civilizatoare a cărții. Au urmat numeroase intervenții din partea celor de la prezidiu (a existat, trebuie spus, și un prezidiu), ca și din partea celor din sală. S-a aplaudat în repetate rânduri, neconvențional, ca la un spectacol de succes. Ne trebuie un bulgar La Teatrul "Bulandra" din București a avut loc recent premiera spectacolului cu piesa Colonelul-pasăre de Hristo Boicev, în regia lui Alexandru Dabija. în afară de jocul admirabil al
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15803_a_17128]
-
dar mai tandru și mai plin de compasiune pentru personajele sale, filmul lui Krag-Jacobsen este turnat direct pe 35 mm și nu pe video (cum cere "dogma"), ceea ce înseamnă unele "libertăți" față de cerințele "jurământului de castitate". Spectatorul, însă, apreciază și aplaudă reîntoarcerea la o anume calitate a imaginii care, aliată cu elanul camerei portabile, dă un sens compoziției, luminii și cadrului. Desigur, între opulentul spectacol cinematografic din "Vatel" al lui Roland Joffé și austerul "Mifune" - această "dogma-light" propusă de Søren Kragh-Jacobsen
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
analizez pe larg creația actoricească a lui Mircea Rusu, ca să încerc, apoi, să explic ce anume m-a încântat la Simona Bondoc și Ilinca Tomoroveanu sau la Mircea Albulescu și Alexandru Bindea. Sigur este însă că, la sfârșitul spectacolului, am aplaudat minute în șir. Și nu am fost singurul. Toți cei prezenți au reacționat la fel. (Iar printre ei erau și cronicari de teatru...) Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
Sprijinită de lacrimi ca de un geam" (Început de seară). Pentru ca aceeași frenezie să se exprime și în codul opus, al înverșunării grotești, al demoniei care caricaturizează. Făurită dintr-o unică substanță, viziunea apare răsturnată: "Am ieșit în față, am aplaudat./ Doi șerpi au lărgit steaua pînă cînd/ I s-au văzut gîndacii? (Zîne tremurătoare și bete, paraziți). Sau: "Steaua a vomat, luminiscent" (ibidem). Sau: "Spiridușii cei grași ca niște picoli provinciali,/ Care dorm în rulotele modeste ale cartofilor? (Scenă de
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
plicticoasă, din care reieși că nimeni în viitor nu va mai munci, în cele din urmă, ci toată lumea va citi și se va instrui - "pe rupte!" strigase tare Brummer înveselind oarecum auditoriul înmărmurit înaintea viitorului ce-i aștepta... Vera (Praxiteea) aplaudase cel mai mult expunerea lui Axente ca o veritabilă șampioană a Utopiei din toate vremurile, continuînd să bată din palmele ei fine înmănușate în pielea de crocodil din portretul celebru, și după cei cîțiva auditori, amabili, încetaseră să mai execute
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
culturii române (bătălia cu nimicul se duce într-o bibliotecă de titluri fundamentale). Și mai e una, în prelungirea ei: școala. Unul dintre produsele ei este postmodernismul, care trebuie și el descântat. Spune "generația" că patriotismul este de aruncat, toată lumea aplaudă. Spune "generația" că literatura nu mai are voie să mai dea de-acum încolo capodopere și nici să-și aducă aminte că a dat vreodată, toată lumea e fericită. Chiar așa să fie? Este greu de priceput autoritatea pe care o
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
căiță de nea în creștet. Miu Dobrescu dă impresia că spune psalmi, Lina Ciobanu că rumegă, Gheorghe Oprea mimează scandarea numelui sacru cu buze albăstrii; "Academician-doctor-inginer", parcă ar număra găini în ogradă, se uită să vadă cine se oprește din aplaudat înainte de-a "se" fi dat semnalul; Ceaușescu absent, vrînd poate să creadă sincer că vacarmul acesta nu l-ar privi, răsfoiește niște hîrtii în fața lui. Acestea sînt vîrfurile absolute ale societății socialiste multilateral dezvoltate: ei au o putere incomparabil
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învârtitori.(...) Europa e un vast teatru cu o mai vastă clacă: ar fi prea simplu acel ce dă o sută de ace de gămălie să nu aplaude pe cel de la care ia în schimb o baniță de grâu. Firește că e mai minunat și merită mai multă admirație acel ce înghite o sută de ace de gămălie fără nevoie decât acel ce de foame mănâncă o baniță
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
în străinătate -, a cerut să i se retragă lui Șaliapin titlul de artist al poporului, pentru susținerea de către acesta a emigranților ruși șomeri, și-a bătut joc de Gorki, care nu se grăbea să se întoarcă (din Italia, n.r.), a aplaudat epurările staliniste, a încurajat ura față de biserica ortodoxă, care se afla la limita pieirii totale, i-a îndemnat pe tineri să ia exemplu de viață de la președintele G.P.U. (Felix Dzerjinski, n.n.). în celebra poezie din anul 1929, " De vorbă
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
de aur. Iluzii impresii, doar ,,bis’i’flit la mitrofax Miximbrilisme”, înrolați și afumați Ca spuma spumelor din dotare De când au naufragiat cu ,,pleașca” din spinare. Mă tot gândesc la marii scritori din lume. Gunter Grass a tăcut și a aplaudat un ,,Testament” Chiar de Heinricht Heine a fumegat pe străzi Și vorba lui ,,oricât de frumos soarele răsare, El tot apune” Lumea se dezice de ea. Lume! Referință Bibliografică: Marasm cu spume / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MARASM CU SPUME de PETRU JIPA în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382656_a_383985]
-
sac. Doi, pe mal, ca pe o scenă, Au cântat, soro-n duet Un imn și o cantilenă, De nu știu care poet. Și așa, în lunga noapte, Totu-a fost desăvârșit! Abia-n zori, cam pe la șapte, Cântecele s-au sfârșit. Au aplaudat, se pare, Un ceas broaștele din lac Și-au strigat în gura mare, Fără jenă: oac, oac, oac! În emoția creată Câteva au leșinat Și mai bine de o ceată, Pur și simplu s-au stresat! Îți dai seama, soro
CONCERT ÎN LA MINOR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382746_a_384075]
-
pe viață și pe moarte (firește, condimentată cu amenințări, insulte și înjurături), mai mereu penibilă și totdeauna contraproductivă, astfel că instituțiile statului se transformă în teatre de răfuieli personale ori de partid, iar mulțimea tot mai pauperă a spectatorilor/telespectatorilor aplaudă pe unii dintre ei și-i înjură pe ceilalți, fără fidelitate în simpatii, că doar e democrație, în vreme ce bogăția națională intră atât în buzunarele fără fund ale aleșilor, cât și în conturile ticăloșilor din străinătate încârdășiți cu cei desemnați prin
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
omenesc. La aplauze, "actorii" vin la rampă și spun frumos, ca la școală, ca la poliție, cum îi cheamă și unde stau: Dristor, Eroilor și alte stații de metrou. Patru dintre ei își petrec ziua la un centru de reabilitare. Aplaudăm, dar nu ne e bine: noi o să ne ducem la casele noastre mai mult sau mai puțin confortabile, iar ei se duc în locuri unde decorul de pe scenă este realitate. Ne-au distrat (chiar dacă ceea ce povesteau nu era teribil de
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]
-
Cornel Todea, care urcă pe scenă însoțit de un domn (aflu că îl cheamă Becali, știu de pe la televizor ceva confuz despre el, cu fotbal, cu mulți bani, cu legionari): se citește actul prin care le donează interpreților un apartament. îl aplaud pe domnul Becali și încerc să nu mă gândesc deloc la felul cum este legat binele de rău. Și viața de teatru. Before Breakfast, monologul scris de O'Neill este examinat, disecat și recompus din aceeași perspectivă a abisului din
În absența specialiștilor by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16054_a_17379]