11,066 matches
-
de îngroparea de către pigmeii și epigonii Literaturii române, recuperând sau descoperind valorile nemuritoare ale spiritualității creștin ortodoxe, (cum mărturisește eminescologul Theodor Codreanu) că: opera protoromânului Martinus de Bracară (sec. VI d. Hr.) sau opera Voievodului Dobrogei-Ioancu (sec. XIV), s-a aplecat, asupra Arhetipului Călugărilor sciți, a sprijinit cercetările și traducerea Codexului Rohonczi de către Viorica Enăchiuc, a înființat edituri și publicații etc. Toate acestea i-au adus multe prietenii, a format în jurul său o adevarată mișcare națională în cultura”. Noul „Cristofor Columb
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
hrană a spiritulu »i și Artur Silveștri a înțeles acest lucru. Într-o lume în care criza morală se adâncește, dânsul a vrut să ne pregătească pentru suflet... Îl vedeam în noapte că pe un călugăr venit din altă lume, aplecat spre cărți vechi, spre chipuri domnești ce au făcut istorie. O minte luminată ce încerca să vadă dincolo de noi, viața. Era că o rugăciune în noapte pentru noi care trudeam în să. O voce puternică, un suflet cald, o modestie
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
dar deschis către valorile fundamentale ale Credinței și Umanității. Ghiță Buzatu a fost un OM pasionat de descifrarea hățișurilor timpurilor contemporane, răbdator și tenace, cu o viziune amplă asupra rădăcinilor și destinului Țării și oamenilor săi, a știut să-și aplece urechea și să-și rețină trăirile firești, egoiste, în fața vocilor milioanelor de semeni răzbătând din colbul istoriei ultimului veac, analizând cu migală și un echilibru exemplar faptele individuale și colective, fenomenele în ansamblul și desfășurarea lor, pentru a extrage învățăminte
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
române", așa concepe Timotei Cipariu scopul "Astrei", iar în discursul inaugural rostește unul dintre cele mai frumoase imnuri închinate limbii române, pagină antologică a oratoriei românești: "Tezaur născut cu noi de la țâțele maicii noastre, dulce ca sărutările măicuțelor când ne aplecau la sânul lor, tezaur mai scump decât viața, tezaur care, de l-am fi pierdut, de l-am pierde, de vom suferi vreodată ca cineva cu puterea sau cu înșelăciunea au cu moméle să ni-l răpească din mâinile noastre
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
sicriul. Zadarnic mă cercetez: Văd o singură ființă Neschimbată de decenii în care numai eu știu că dorm O fetiță, o adolescentă, o femeie... Ascunse una într-alta. Refuzând să rodească. Dulap pictat }ine o coasă în mână Și se apleacă galant înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și până Și ochii îi sunt de berbant Dar ține o coasă în mână. Iar gestul extravagant Sensul obscur și-l amână. El flutură
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
Emil Brumaru Erai atît de rotundă La fund că-mi venea să ți-l prind În joacă și-n rouă c-o funtă Cînd tu te-aplecai surîzînd Lăsîndu-mi în voie tot raiul Plușat și adînc și mustos Oh Doamne înduplecă-mi traiul De înger pe veci păcătos Ce vrea c-un sărut să pătrundă În cel mai de taină loc sfînt Și Doamne pe urmă m-
Erai atît de rotundă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12600_a_13925]
-
venit mai tîrziu și s-a tot accentuat pe măsură ce am înaintat în observarea societății de consum, apropiindu-mă de înțelegerea resorturilor intime. Ca o piersică frumoasă din care muști cu poftă ca să descoperi un vierme lîngă sîmbure, încît ți se apleacă ce ai apucat să înghiți. Mi-am modificat perspectiva și am continuat s-o fac ieșind la pensie. Am primit reducerea de venit și obligația de a mă restrînge, nu ca pe o amputare sau o cădere pe o treaptă
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
mulți oameni * nu e nimeni pe ulițe să ne întâmpine casele-au ars le-am pus foc la toate un bătrân încăpățânat ședea pe-un ciot vechi de copac în fața cocinei sale în flăcări cântându-și un cântec mi-am aplecat lancea spre el nu m-a văzut uneori sunt doi în mine Weng pe cal cu sabia vâlvătaie și Weng care umblă în rasă călugărească pe lângă Weng cel de pe cal Weng călugărul e cel care mă va însoți când părăsesc
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
rețetă proprie. |i plăcea să-și trateze musafirii cu acea licoare. Tipărise și anume etichete, de el închipuite, pentru sticlele în care ăși ținea liqueurul. Tânăra reporteriță, înainte de a înregistra interviul solicitat, cu o foaie de hârtie în față, se apleacă lângă umărul venerabilului evocator: Spuneți-mi numele și prenumele. Așa. Profesiunea. Poate va fi șoptit și Vă rog... Altcineva evocă scrierile Claudiei Millian, soția, și devotamentul cu care Mioara Minulescu, fiica, a aranjat și păstrat casa memorială. Cum, pentru a
Minulesciană by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12870_a_14195]
-
A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O știu și p-asta. - Și ce mai știi? - Și p-asta o știu. S-a aplecat și m-a sărutat. Caimacamul a sărit fript: "E lemarghie, beiule. Ai grijă." S-a așezat în brațele mele, prinzându-mă pe după gât. - Am fugit, de fapt. Stau la un unchi și-am fugit. La Gina, soră-mea, cel puțin
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Am tras de copca aceea. Mai avea și un nasture pe undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
sub grinzi, pe-o masă joasă, lutul galben ca într-o carte veche, cum închide în foaia vetrei stinse-o rugăciune. O apă limpede O apă limpede, parcă de veacuri, nu vine îngerul s-o tulbure și nici măcar nu mă aplec narcisic spre fața mea să văd cum mai arată. De-ar fi măcar un semn de răzbunare din partea nu știu cui, să-arunce piatra să facă cercuri, să se-ntâmple ceva nimic, un ochi albastru, neclintit, nu cel din întunericul fântânii la care
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
desprindă fără efort la orice înfremătare a îndoielii... o fi una să te îndoiești de divin și cu totul altceva să te îndoiești de tine?... această luciditate al cărei teritoriu e însuși perisabilul încît, de nu te vei îndura să apleci o simplă după-amiază în tine nu vei afla nicicînd că veghea nu-i nici a străjerilor, nici a pupilei ci-n miezul împînzit de umbrele foșgăind în noi, într-o lume ce nu iartă nici un ocol, readucîndu-te mereu în fața amînării
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
copiii rostogolesc cercuri de fum cărămizi de la facerea lumii. Trec câteva minute apocaliptice saturate de extaz și posomorâtă grație; Apoi ani la rând nu moare nimeni de dorul nostru până-ntr-o seară când sus, în Crucea Sudului, Lebăda se apleacă la urechea mea și șoptește cuvinte ademenitoare ce-mi acoperă inima cu o lespede de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bîzîit bucuros, infinit. Poate o cană adîncă, plină cu apă proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fîntînă, gura veselă de cuvinte strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
soi de oboseală și înstrăinare, de “târziu”, de dificultate “bacoviană” de a mai coagula în poem o imagine a lor coerentă: “o tempora o mores / când în tramvai îți găsești timp să scrii un vers / ce îndurare divinul / s-a aplecat la urechea mea / și eu rup filmul acestei străzi / și trec după colț fără urmă”. Sentimentul că literatura și poezia s-au devalorizat în fața realului dezagrega(n)t domină, vremea vorbelor mari a decorurilor somptuoase a trecut (“se poate începe
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
jucase o festă, cînd tînguirea s-a pornit din nou. Nu visasem. Bîjbîind cu precauție printre bălării, m-am îndreptat spre conturul vag al unui tufiș din stînga mea, de unde părea să vină sunetul. Acum totul era tăcut. M-am aplecat și am inceput sa pipai orbește pe sub tufiș. Mi-am prins mîinile într-o încîlceala de rădăcini, tulpini și țepușe, peste care se așternuseră frunze uscate. Deodată, degetele mele au apucat ceea ce părea a fi țesătura grosolană a unei haine
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
o premisă mereu valabilă în subtextul comentariului părintelui Scrima și care face ca analiza pe care am putea-o numi filologică să urce trepte mai sus, să devină altceva, discurs purtător de duh al înțelepciunii și priceperii, din moment ce ea se apleacă asupra unui text ce vine înspre lumea aceasta dintr-o altă lume: „Obișnuiți de atîtea veacuri cu faptul creștin, noi socotim evangheliile, pe cea a lui Ioan în speță, ca fiind dintotdeauna așa cum le aveam acum, ca și cum ele ar fi
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
sau cu un măr, dar te-ai făcut că nu știi, că nu pricepi - trupul ți se pierduse printre șerpi, așa de mlădie erai - și am tot așteptat dovada dragostei tale, până când m-am sălbăticit și de abia m-am aplecat să mușc din mărul tău rostogolit. Si, Doamne, m-am dezmeticit, deodată, în genunchi, tot cerându-ți iertare, căci am păcătuit din nou și m-am culcat cu primăvara care era fată mare. Ea doar aduce Mereu vei exista - nume
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
percepția mea. Nu-mi credeam ochilor ceea ce vedeam: Ioana Postelnicu se înșirau literele care alcătuiau numele meu de scriitoare, pseudonim dat de către E. Lovinescu proaspetei autoare a romanului Bogdana. Bucuria mea era imensă. Nu o puteam mărturisi de emoție, stam aplecată pe volumul proaspăt tipărit și mă uitam la el ca la o minune. E. Lovinescu recepta mirarea mea, bucuria mea, emoția mea, cu o imensă participare. După un timp de reculegere emoțională, E. Lovinescu m-a poftit să iau loc
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
și să dai primul autograf cu semnătură, a spus cu glas solemn. Am ridicat privirea și mi-am exprimat mirarea, neînțelegînd ce vrea să spună. - Te rog să-ți pui semnătura pe prima pagină, mi-a spus el. Mi-am aplecat ochii pe prima pagină a cărții, o clipă mi-am căutat cuvintele ce urma să le scriu ca omagiu la clipa primului meu autograf pe care îl dădeam în viața mea. Au urmat nenumărate autografe așezate sub semnătura mea, adresate
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
scoată în evidență maniera lui Camus de a vedea și de a acționa în consecință, felul în care acest scriitor (încadrat cu forța în grupul existențialiștilor, alături de J.-P.Sartre) promovează un anumit set de valori. Autorul studiului nu se apleacă asupra operei lui Camus oricum, el o analizează dintr-o perspectivă mai puțin sau chiar deloc abordată, și anume din perspectiva operei sale de jurnalist. De unde subtitlul cărții Actuelles - O grilă de lectură pentru opera literară a lui Albert Camus
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
în 1993, ";pianul ista".) Cartea este o monografie problematizată a danțului oșenesc (gen pe care ar fi fastidios să-l descriu aici, dar pe care vă recomand să nu-l identificați cu jocul!). Fără a înceta o clipă să se aplece asupra acestui danț, ea propune pe parcurs soluții metodologice, analitice și interpretative proaspete, curajoase și înnoitoare pentru etnomuzicologia contemporană. Și mai mai izbutește ceva, care mie mi se pare prețios: găsește o modalitate de a comunica atractiv și inteligibil demersurile
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
un om în jogging schițează un gest de nervozitate. El își croiește hotărât drum spre ceteraș și începe să cânte: Mândru cântă vioara Da' nu-i cine o-a-ngâna. Apoi se oprește și tace îndelung și confuz. Văsîi se apleacă spre el și îi suflă o altă melodie, ca să-l scoată din impas. Bărbatul se debarasează de copilul din brațe care îl încurcă - îl dă cuiva, nu contează cui - apoi inspiră zgomotos și reîncepe. Imperceptibil, tempoul urcă din nou. Profitând
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
ei luni, Mariana Marin a simțit și a întors cu infinită tandrețe întreaga dragoste a celor ce o iubeau. Dacă ai mai fi alături de noi, ți-aș aminti că niciodată dragostea care ți se arăta nu te-a lăsat indiferentă. Apleacă-te deci asupra celor ce vor să îți audă pentru ultima oară vocea: morții nu mai au dimineață, spuneai, dar mâine în zori eu încă voi aștepta un telefon de la tine.
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]