811 matches
-
Gheorghe Grigurcu Dar e cu putință să anulăm de facto existențialul, să abolim "orice urmă a realului", după cum preconizează cu aplomb Marin Mincu? Să zămislim în eprubetă un eu incontingent , un eu sterilizat de funcția sa emoțională, totalmente rupt de cele ale lumii? Ne e teamă că n-am putea depăși observațiile de bun simț ale lui T.S. Eliot, din celebrul
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
afară este ciudat, dar aici, Înăuntru, ei se simt În siguranță. — Din moment ce aceasta este o cafenea și voi sînteți arhitecte, sugerează Wakefield, poate vreți să proiectați casa ideală pentru mine, ca să ne mai treacă timpul. Femeile acceptă provocarea cu un aplomb tipic parizian. — Va trebui să ne spui care ar fi pentru tine casa de vis, Îl somează Franțoise. — Da. Să nu omiți nimic! se preling obraznice cuvintele, cu vocea Marianei, de pe buzele Cybellei. Wakefield pare să cadă pe gînduri. — Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
foarte fericit. Știam că nu mă mai iubea, dar om era! Ei, cel puțin eu așa presupuneam. Credeam că era imposibil să nu fie afectat de momentul acesta atât de important. Dar îl cunoșteam pe James. Avea să-și regăsească aplombul cât ai clipi. Asta trebuia să fac și eu. I-am spus plină de grație: —Să-ți iau haina? Ca și când ar fi fost un om care venise și încerca să-mi vândă o centrală electrică de casă. — Da, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o cu mine a fost că ai trăit cu frica să nu cumva să te părăsesc. James tăcea posomorât. —Așa e, James? l-am chestionat tăioasă. N-ar trebui să-i dai atenție lui George, a zis el regăsindu-și aplombul într-o oarecare măsură. Știu asta, James, i-am replicat mieros. Tocmai de asta am sunat-o pe Judy. Și ghici ce s-a-ntâmplat! Și ea mi-a spus exact același lucru. Tăcere. —James, am oftat eu. Ar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu conta... Păreau mai degrabă niște jucători de poker, trișori josnici. Cu capetele aplecate, nici unul nu avea curajul să mă privească în ochi. Le-am spus vorbe dure, dar nu regret, regret că n-am avut suficientă inspirație și destul aplomb că să le spun unele și mai dure. - Joci tare, adăugase cel mic. Joc viața moșilor și strămoșilor mei, dar vouă ce vă pasă? Voi nu vedeți decật bani în fața voastră, voi naveți suflet, n-aveți inimă; dar ce mă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
la examenul final ca și cum ar fi fost ale lor. Scăpați din facultate, discipolii erau numiți profesori în licee, unde îi pregăteau pe elevii care, luând admiterea, ne deveneau studenți, treceau prin același ritual și sfârșeau prin a ne repovesti, cu-aplomb și candoare, propriile noastre bazaconii. Așa se perpetua specia. Și tot așa ne pricopsiserăm cu câteva zeci de pensionari conștiincioși, fascinați de cursurile deschise: genul de bunici educați și sfătoși, oricând pregătiți să-ți recite din Coșbuc. Oamenii se întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
departe. Și, în orice caz, nu unde m-a trimis scriitorașul nostru. N-a mers chiar cum te-așteptai, amice, nu-i așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau moleșite deasupra parchetului. Arăta jalnic, ca un jambon de pe masa lui Placid. „Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu e-n ordine. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
șapte, idei ca aceea de "absurd" și de "condiție umană". Referirile, din text, la Camus, sunt, în această ordine, semnificative. Narațiunea debutează cu descinderea, ca suplinitor, în satul Opăriți, a lui Daniel Durban. Acesta se remarcă imediat prin decizia și aplombul cu care-l înfruntă pe directorul școlii din localitate, Mavrichi Tomina, considerat până atunci infailibil. De o urâțenie extremă, "suplinitorul" exercită totuși o adevărată fascinație asupra celor inteligenți. Atitudinea sa incisivă devine molipsitoare, produce "o răscolire a spiritelor". Profesorul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevăratul partid, situație similară în cazul lui Hitler și Goebels, ce „denumeau partidul lor muncitoresc și chiar socialist”. Tito și colaboratorii sunt asemănați cu niste „corbi ce se împopoțonează cu pene de păun, ca și hitleriștii care-și ziceau cu aplomb național-socialiști”. Referindu-se la alegerile „cu bile în două urne”, din 1 aprilie 1950, Leonte Răutu face referiri și la românii din Voievodina. În districtul Alibunar ei au votat în proporție de circa un sfert „împotriva sângeroasei clici fasciste”. Organul
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
mie, în chip nediscriminatoriu. — Mă rog, nu știu, dar ceva făceam eu. Chicotitul din stânga ei se înteți. — Ei bine, ceva aș fi făcut, a stăruit doamna. Le-aș fi spus eu ceva. Crede-mă! Ei, drăcia dracului! Vorbea cu un aplomb crescând, de parcă ar fi gândit că noi ceilalți, îmboldiți de soțul ei, am putea descoperi nota de bravură - de vitejie - din elanul ei justițiar, oricât de juvenil și de nepractic ar fi fost acesta. — Nu știu ce anume le-aș fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în sute de reproduceri, dar numai după ce-am strâns în pumn nisipul din deșert ele au început să-mi spună ceva. Nu mi se potrivește aerul de globe-trotter, oricât aș vrea să mi-l asum și oricât aș invidia aplombul altora în această privință. Dar, cum spunea undeva Valery, important nu este a învăța, ci a adăuga ceva la ceea ce ai învățat. Poți trece prin Mexic fără să observi că și cerul și tăcerea au culoarea pietrelor. Sau că miturile
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie, sare, strigă, țipă și se scutură, ca un boxer în ring! Nestăpânit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
voce tremurândă de emoție și respect, despre oamenii satului, atât de dragi ei, iar tonalitatea și dicția deveneau din ce în ce mai expresive, pe măsura depănării amintirilor. Iată de ce proiectul Practici de Sântandrei, pe care Doamna profesor Maria Agapi l-a susținut cu aplomb, cred că este „examenul” ei de capacitate, în păstrarea tradițiilor spirituale ale românilor de oriunde aiurea, personalizate pe viața satului de cumpănă, între Dealul Mare- Hîrlău și codrul, care se întinde până spre Tudora și Vorona Botoșanilor. Apoi, am găsit
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
pe rând și sărută mâna fiecăreia. Doamna Pavel, aflată în picioare lângă ușă, se întoarse cu spatele apropiindu-se de bufet, făcându-se a neglija lauda soțului, mimând stângaci o modestie vizibil jucată. După scurt timp, în care schimbă, cu aplomb bineînțeles, câteva vorbe de clacă, el se retrase în camera de alături, unde, așezat în fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavând ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe alte coordonate, dar aceasta nu ne împiedică să subliniem valoarea studiului, cu atât mai mult cu cât, în același demers interpretativ, criticul amintește de un mit comun la cei doi scriitori. Concret, deși ideea nu este pe deplin originală, aplombul și nonșalanța inteligentă cu care îl reliefează sunt de invidiat. Așadar, este menționat mitul infirmității sociale a geniului, observație pe care o acceptăm și dorim să o aprofundăm cu mai multe argumente. Totodată, subliniem o altă posibilitate de paralelism: Dna
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Panait Istrati, Ion Creangă, etc.), caz extrem de rar în alte domenii artistice - doar pictorul Rousseau (Le Douanier-Vameșul), care a început să picteze la 50 de ani... Talentul literar este condiționat de nivelul cultural (dar nu întotdeauna, așa cum se afirmă cu aplomb). O cultură, oricât de bogată, este cu totul departe de a potența un talent firav, exemplul semnificativ fiind cel al lui George Călinescu. De asemenea, un geniu ca Nicolae Iorga, încercând să scrie literatură, a produs „creații” complet lipsite de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
este una dintre cele mai reușite lucrări ale sale. Comicul de situație se desfășoară în scene vioaie, în care apar caractere îngrijit lucrate și nuanțate ca psihologie. Cuplurile clasice de îndrăgostiți stăpân-stăpână și servitor-servitoare schimbă replici care au naturalețe și aplomb. SCRIERI: Poezii, Iași, 1874; Un tutor, Oradea, 1881; Fata stolerului, Sibiu, 1884; Sfântul Nicolae, Sibiu, 1885; Povestiri adevărate, București, f.a.; Poezii, București, 1927; Scrieri alese, îngr. și pref. Ion Nuță, Iași, 1971. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 119-122; Maiorescu, Critice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
un „vârf de lance al proletariatului”, un om nou. Minerii au acceptat această mitizare, care le conferea o aură simbolică. Lecția sovieticului Alexei Stahanov - care a extras într-o singură noapte 102tone de cărbune - a fost, de aceea, învățată cu aplomb. Implantarea fals vocațională a ideii de om nou a prins mai cu seamă în spațiile monoindustriale, așa cum era Valea Jiului. Comuniștilor le era la îndemână să controleze ideologic masele muncitorești concentrate în astfel de zone monoindustriale. De altfel, masele înseși, provenite
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
divină, dovedindu-și credința prin faptele proprii, ca celebrele personaje biblice Avraam sau Iov.781 Diacul, unul dintre cei care au decis să pornească în veselul pelerinaj spre Canterbury și să se supună convenției rostirii unei povestiri pe cale, răspunde cu aplomb la provocarea lansată de târgoveața din Bath, propunându-și să-i ofere o replică pozitivă, o istorisire cu un exemplu de personaj feminin virtuos și obedient, pentru a contracara imaginea feminității autoritare și răzvrătite, propuse de târgoveață. Grizilda, eroina de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
personajele, iar acestea să-și păstreze și să-și onoreze rolul pe care l-au primit. Această etapă, cu schimb continuu de replici, este cea mai importantă în cadrul metodei, și se desfășoară atâta timp cât toți „actorii” își susțin cu argumente și aplomb rolul. 3. Etapa adoptării soluției În urma interpretării acestor roluri, moderatorul sistematizează ideile emise. Persoanele grupului de concluzionare vor „ieși din roluri” și vor alege soluția cu cele mai bune șanse de reușită. Marele avantaj al acestei metode este acela că
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
propus să sugereze, sugrumând pudic referințele la actul sexual propriu-zis, ele slăbesc tensiunea cărții și riscă să-l transforme pe detectivul obsedat cândva de înaltele virtuți cavalerești într-un burghez oarecare. Și totuși, atrăgător, plin de farmec, jucându-și cu aplomb rolul de bărbat fatal, Marlowe nu mai pare să aibă nici un motiv de a refuza plăcerile - oricât de întâmplătoare - oferite de femeile întâlnite. Subzistă, însă, în aceste scene un aer de falsitate, de simplă și brutală mecanică: ele n-au
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dificultatea maximă a exercițiilor și împletirea lor într-o formă originală și artistică. Prezentarea și înlănțuirea artistică a exercițiilor de gimnastică au împins dezvoltarea acestui sport pe culmile artei. În stadiul actual gimnastica face trăsura de unire între vigoarea, îndrăzneala, aplombul sportiv și finețea, sensibilitatea, dăruirea și frumosul manifestărilor artistice”2. După L. Arkaev și M. Sucilin „tendința dezvoltării gimnasticii constă în dispariția hotarelor care există între componentele antrenamentului (fizică, tehnică, artistică) prin unificarea metodologiei pregătirii gimnastelor, scopul antrenamentului gimnastelor fiind
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
are câtimea ei de indecență. Cu toate pretențiile ei, piesa Chinul, în care se percep reminiscențe ibseniene, nu e decât o melodramă, cu întorsături ce se vor de senzație, înduioșări înlăcrimate, câte un țipăt sfâșietor. Acuratețe are dialogul, care prin aplombul panseurilor morale adeverește reputația lui F., aceea de om de spirit. SCRIERI: Sanda, București, 1908; Chinul, București, 1910. Repere bibliografice: Chendi, Pagini, 574-575; Rebreanu, Opere, XII, 6-9, 104-106, 366, XIV, 109-110, 168; Paul I. Prodan, Alexandru G. Florescu, „Viitorul”, 1925
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
al verosimilității, cere ca o piesă să fie elegantă, nu trivială, comică, nu bufonă, tragică, însă nu sângeroasă. A realizat, din necesități de repertoriu, prelucrări și traduceri. Doi țărani și cinci cârlani (1849), probabil o adaptare, e o farsă fără aplomb, cu o atmosferă idilică. Muza de la Burdujăni, după un proverb dramatic al lui M.-Th. Leclercq, întreprinde o satiră a cosmopolitismului și a exagerărilor lingvistice, nu numai latiniste. Cucoana Caliopi, un fel de Chiriță a Burdujenilor, vorbește un jargon imposibil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea în întregime de aplombul corpului, de poziția brațului, de calitatea firelor de păr și de unghiul făcut de vârf cu hârtia 48. Umanismul tolerează foarte bine "elogiul mâinii", organ al Spiritului suveran, dar dă înapoi în fața elogiului mașinii (examinarea cea mai critică fiind încă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]