805 matches
-
unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul se auzi din nou. — Nu dorești Încă o felie de cozonac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o scurtă călătorie de afaceri, Carmen Ibarra Îi comunică cu absolută dezinvoltură și naturalețe: - Contele de Rioseco m-a invitat să-i văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
părți moi, teribil de ușor de înțepat. Oho! glăsui și Nina, întărind spusele profesorului. Amicul nostru nutrește suspect de multă înțelegere pentru oameni ca ăștia. Mai că-ți vine să întrebi dacă nu țintește undeva atunci când îl apără cu atâta aplomb! Ori poate crede că e suficient să scrii. Să scrii și atât? Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil, în voia valurilor. Cine ar fi fost Alexe fără plicurile lui albastre? se întrebă Carmina. Un cârtitor de duzină, un înrăit sadea, un suflu distrugător și veninos care trece vijelios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albina, rostea cu voce joasă, sigură și flutura mâna, acela e un impostor, un impostor și atât e de transparentă lipsa lui de cultură și de ideal încât nici nu poate intra în discuție. Din pricina afirmațiilor lui, rostite cu mult aplomb, contrazicerile izbucneau în rafale. Alexe respingea categoric argumentele, avea un ton sigur, era multă ironie în cuvintele lui încât, practic, nu lăsa celuilalt nici o posibilitate, nici o bază, pur și simplu, dacă era mai slab de înger, trebuia să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe dos: Bunavestire, după Schimbarea la față! Tot ce se Întâmpla nu făcea decât să confirme profeția doamnei Lapedatu. Dar cine să ia seamă la vorbele unei bibliotecare cu ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio, chiar dacă aplombul el fusese mimat. Se izola Într-un ritm care era doar al ei și care o ajuta să-și recapete acuitatea privirii, să distingă clar chipuri și siluete, să audă nume și să le rețină, să zâmbească numai când simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în mass-media vocile neplăcute, sparte; tocșoiști cu defecte de dicție și de direcție, dar plini de aplomb. Emisia corectă și informarea corectă: o iluzie. Vezi episodul Druță, cu reporterul atotneștiutor: Bine ați venit la București, domnule Grigore Vieru. Nu-s Vieru. Sînt Leonida Lari, a răspuns Ion Druță, cu năduf. Bine ați venit, domnule Leonida Lari. Închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în care tu vei intra în obiectiv, va bălmăji ceva neînțeles lui Joao. În cele câteva secunde pe care le ai la dispoziție în fața entităților, îți joci perplex rolul tău mut de debutant, pus alături de un actor de elită, cu aplomb capabil să hipnotizeze mulțimile cu jocul său. Apoi vei fi distribuit în rolul tău pasiv în care vei sta cu orele în camerele de curenți cu ochii închiși, cu mâinile și picioarele despletite și vei mișca din buze rugăciuni. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
analist”, aplicat... tuturor celor ce-și exprim... de fapt doar opiniile, susținute în cel mai bun caz de informații privilegiate culese prin frecventarea celor ce ne fac istoria în ultima jum...țațe de generație, dar prezentate cu sigurant... apodictic..., cu aplomb moftologic și cu zâmbet mefistofelic de apartenent... la „cercuri bine informate”. Megamașina mediatic... româneasc..., la fel ca oricare alta, are nevoie, încurajeaz..., pl...teste binișor și promoveaz... asemenea figuri oracular-sibilinice, pe unii înv...luindu-i într-un protocol special, ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
recenzeze opera lui Dumnezeu, aceea creată în șapte zile (luând în considerare și ziua de odihnă). Lipsa unei pregătiri științifice serioase nu-l face pe autor să aibă o anumită sfială atunci când se pronunță în probleme de fizică cuantică. Cu aplombul cu care Gigi Becali a declarat, la o emisiune TV, că n-a auzit de Nichita Stănescu și că nici nu-l interesează cine e, Ioan Buduca îl contrazice, încă de la prima pagină, pe Einstein, pretinzând că teoria relativității este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mircea M. Ionescu nu strălucește însă prin umor (deși nu ezită să facă mereu glume, în stil popular) și nici nu deține cine știe ce secrete pe care să le aducă la cunoștința opiniei publice prin intermediul unor dialoguri imaginare. El are doar aplomb și o convingere nestrămutată că tot ceea ce îi trece prin cap ‹ merită eternizat prin tipărire. Conversațiile sale închipuite cu Ronald Reagan, Mihail Gorbaciov, Václav Havel, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Corneliu Coposu, regele Mihai, Silviu Brucan și mulți alții, reproduse în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unui roman din Dublin Mi-a sosit din Irlanda cartea de versuri a unui român stabilit la Dublin: Liviu Mircea. Cartea, intitulată șocant Fețele târfelor mele, cuvintele și publicată în 2006 la selecta editură Brumar din Timișoara, este scrisă cu aplomb și cu o evidentă dorință de a provoca. Autorul improvizează cu ușurință, dar mizează prea mult pe sinceritate. Pe o sinceritate brută, prozaică, fără legătură cu literatura: „Eu n-am știut decât să dezbrac femeile și / să mă urc pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la New York, unde se consideră exilat (deși vine frecvent în România), a publicat trei romane fără valoare literară: Aruncă pâinea ta pe ape, 1994, Imposibila reîntoarcere, 1996, Dosarul cu bârfe, 2000. Toate sunt de o locvacitate plictisitoare și de un aplomb al banalității care divulgă amatorismul. Simțind, probabil, că prea puțini cititori se pasionează de cărțile lui, Gabriel Pleșea își încearcă din nou norocul, de data aceasta cu un roman „pseudo-polițist“, de fapt, cu un roman polițist de mâna a doua
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prefață) că este un versificator, nu un poet. Totuși, perseverează în compunerea de poeme (filozofice), sperând, probabil, în sinea sa că lumea îl va contrazice, exclamând: „Vai, sunteți prea modest!“ Să revenim însă asupra „versificărilor“. Umorul lor (involuntar) provine din aplombul cu care se fac afirmații hazardate și din stilul împiedicat (limba română fiind pentru autor o haină prea lungă în care se încurcă la fiecare pas). De unde știe Nicolae Popescu că Napoleon se decorpora „taman, la fix, în miezul bătăliei
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este o apropiată a lui Dumnezeu, a universului, a tot ceea ce altora li se pare măreț și inaccesibil. Arghezi era sfâșiat de incertitudini când se adresa divinității și nu primea răspuns. Rafila Radu îl evocă pe Atotputernicul în treacăt, cu aplomb, ca pe un cunoscut oarecare, care mai și dă semne de amnezie: „femeia-înger / Dumnezeu m-a uitat / pierdută-n acest rol“. Eminescu înălța timid privirea spre lumile pierdute în haos. Rafila Radu mângâie universul ca o stăpână binevoitoare: „mângâi universul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
marii noștri clasici, care revedeau un text de nenumărate ori înainte de a-l încredința tiparului. Elena-Daniela Scondea nu are asemenea inhibiții. Ea își închipuie probabil că scrie mai bine decât marii noștri clasici, din moment ce își publică versurile cu mai mult aplomb decât ei. Titlul cărții care i-a apărut de curând, Încă nu (editură nemenționată, Deva, 2000), poate fi considerat un avertisment pe care i l-a trimis pronia cerească. Încă nu publica! Mai așteaptă! Poate ai să-ți dai seama
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
umerii cui îți sprijini obsesiile. Între două puncte imaginare este loc destul să-ți hrănești paranoia. Hai, curaj, mai ai un fuscel și ai ajuns tocmi la tâmpla furnicii, mâine te vei cățăra până sub talpa greierului, cu un asemenea aplomb vertical, sigur, vei reuși să-l gâdili pe Dumnezeu între degete. Pentru mai sus trebuie să-ți sădești rădăcină în cer. Floarea, o reciclare continuă a formei. Omul frumos crește într-o floare frumoasă; floarea se întoarce în floare, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
convorbirea și își nota sârguincios ceva într-o agendă. Nando nu așteptă să fie întrebat cine este și ce vrea. Bună dimineața, tovarășe, vin din partea comitetului de conducere al organizației regionale Torino a Partidului Comunist Italian, se recomandă el cu aplomb, întinzându-i celuilalt mâna. Am venit ca să-i transmit tovarășului secretar general un mesaj urgent și importantisim din partea comuniștilor italieni!... Secretarul îl cântări cu privirea, mai scrise câteva cuvinte în agenda lui, apoi se îndreptă din șale. Era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce te-a întrebat tovarășul profesor, Niculae? Răspunde-i, să nu creadă că nu știi!... îl îndemnă Maurer. Ceaușescu vru să spună ceva, dar din gâtlej nu-i ieșiră decât niște sunete nearticulate. Îi trebuiră câteva minute ca să-și recapete aplombul obișnuit și graiul. Ce-i aia, tovarășu'?... Aaaa!!... Văd că dumneata mă subapreciezi!... Îmi pare rău!!... răbufni el roșu de indignare și dădu să se ridice de pe scaun ca să părăsească adunarea. Drept răspuns, profesorul pufni scurt pe nas. Atunci Gheorghiu-Dej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
factorii verbali, elementele non-verbale, precum salutul ceremonios, poziția membrelor în repaus sau zâmbetul "la comandă", joacă un rol capital în stabilirea, în reglarea și în menținerea raporturilor sociale. La baza piramidei gesturilor semnificative stau și ambalajele, precum cele descrise cu aplomb teoretic de Joy Hendry. Personal, nu interpretez ambalajul ca pe un simbol al manipulării sociale sau afective; îl consider revendicat, mai curând, de ideea, omnipotentă în arhipelagul nipon, de estetică a faptului divers. Astfel, pentru japonezul obișnuit, totul trebuie prezentat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
totuși tastă plin de sobrietate: Prea bine, mi-am notat totul. Și acum aștepți de la mine un răspuns sincer, direct și la obiect, îmi închipui. Normal, citi el răspunsul interlocutoarei matinale, pe care firea o înzestrase cu atâta energie și aplomb, „altfel ce rost ar avea conversația asta? Era momentul cel mai potrivit ca să dea cărțile pe față. Continuând să zâmbească, Bart tastă cu dexteritate: Ei bine, ai greșit puțin adresa. M-ai confundat cu altcineva. Nu sunt administrator pe acest
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că numai Dumnezeu este atotprezent. Dacă un sfânt este în cer, nu înseamnă că e ca și Dumnezeu. A fost și rămâne limitat acel sfânt! Sfinții ar trebui să fie pentru noi niște modele, domnule dragă, replică Arm cu mult aplomb, în sensul că ei, prin rugăciune, post, smerenie, au ajuns să fie una cu Legea, Legea lui Dumnezeu. Calea este deschisă pentru oricare dintre noi, șansa de a ne sfinți există pentru fiecare dintre noi. Și știi ce puțini merg
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
comunitate de întreprinzători va fi întotdeauna mai prosperă decît una plină de inspectori, controlori și patentați fiscali. Așadar, este de urmărit consolidarea stimulentelor economice reale și mai puțin a redistribuirilor de venituri cu caracter discriminatoriu. Subvențiile selective, sau categoriale, dau aplomb mai curînd disputelor de natură politică, decît dezvoltărilor economice. "Grantomania" introduce puternice distorsiuni în sistem și afectează mentalitățile, stimulînd consumul fără plată a bunurilor și serviciilor publice. În ultimă instanță, rezultatul va fi o regiune aglomerată, dar subdezvoltată. Potrivit lui W
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de ajuns spre a sancționa fără cruțare divagarea din real (o tăietură, în cazul Marthei, câteva cărămizi scăpate pe picior, în alt caz, și alte pricini aparent mărunte sunt, invariabil, cauzatoare de moarte). Șvabii, oameni simpli ori intelectuali, au un aplomb specific, izvorât din conștiința propriei valori, sunt însă lipsiți de răbdare, ignorând trista realitate că nenorocirea lovește uneori în pofida meritelor. Parând injustiția prin capacitate reflexivă și organizatorică, ei luptă să îmblânzească haosul din jur, să nu se lase stăpâniți de
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]