289 matches
-
inconformismul vicios. Astfel aflăm de la Catul că un ins ridicol este cel care, lipsit de avere, se străduiește să trăiască pe picior mare. Horațiu șarjează inconstanța, indiscreția, lăcomia, ambiția, poftele culinare. Platforma satirei se arată a fi oarecum instituționalizată, deci apodictică: „Fără vreo ezitare, remarcă Hans Robert Jauss, satira adoptă punctul de vedere al oficialității, ridiculum-ul ei atacă direct orice se opune acestei instanțe, subliniază diferențele (rire d’exclusion) contestînd părții indignate orice drept de a-și susține cauza”. Francezii observă
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
stihului bacovian: "Dar iar rămîne totul o lungă teorie"!) este, să recunoaștem, remarcabilă. Mai întîi se cuvine elogiată ampla operație "arheologică", de recompoziție a contextului din care și-a tras sevele opera în cauză, în raport cu care s-a cristalizat. Unicatul apodictic al pieselor sale apare documentat prin impresionante lecturi concentrice vizînd o serie de concepte-cheie, de aspecte recurente sau prevăzute cu un halou de varii sugestii. Astfel plecînd de la banalul termen de bal și de la observația că autorul Plumbului e singurul
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
în istoria filozofiei, chiar dacă par să existe bune temeiuri pentru o asemenea presupunere." (p. 230) În plus, nu e ușor să alegi între cele două ipostaze ale acestui gînditor. Pe care din cei doi Wittgensteini să-l preferi? Pe cel apodictic și ezoteric din Tractatus, care ne spunea că, chiar și atunci cînd toate problemele științelor vor fi rezolvate, noi vom simți prea bine că problemele noastre de viață vor rămîne neatinse? Și că despre lucrurile despre care putem vorbi clar
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
el face cotidianul să coexiste cu mărețul, chemând în jurul creației sale, simbolic, întreaga umanitate, în stare, potențial, să devină un furnizor perpetuu de complicități textuale, până la a face din poezie un strălucitor tăiș de sabie. Jocul de sclipiri, de enunțuri apodictice ține cititorul în suspans, în așteptarea unei dezvăluiri care să schimbe lumea ori a unei lovituri de teatru, deși, finalmente, nu se întâmplă nimic decât poezia, care se topește în „pacea mai presus de înțelegere”. Dar această așteptare, pe care
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
îl valorizează în perioada comunistă este Mihai Zamfir, în studiul despre Poemul românesc în proză și în Antologia poemului românesc în proză. Autorul include producția lui Costin în categoria Ťpoemului-definițieť sau a Ťpoemului-suită de definițiiť, specie Ťducând la strălucire latura apodictică, latentă în orice proză suprarealistăť" Vă mai spun doar că numele real al acestui autor e Jacob Goldschlager. Restul vă las să descoperiți singuri. Exact așa cum mă lasă pe mine Paul Cernat, în așteptarea masivului volum anunțat deja în planurile
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
de înțeles tonul său paradoxal și jucăuș, asupra unora dintre cele mai importante personalități artistice de la noi și de aiurea și asupra unor probleme extrem de complicate al istoriei artei universale. În pofida dimensiunilor reduse ale acestor texte și în ciuda unui stil apodictic, a cărui miză este demonstrația subînțeleasă, îngropată în formulare și nu dezvoltată prin raționamente, observațiile poetului sunt strălucite de cele mai multe ori și, cîteodată, chiar fundamentale. Cu o cultură plastică subtilă și bine asimilată, mult peste cea medie, și cu o
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
e plin de astfel de dări de seamă, imposibil de exemplificat în spațiul unei cronici. Ce trebuie subliniat, în schimb, e ritmul extrem de alert al romanului. Nicăieri nu se oprește naratorul pentru a formula teze abstracte sau pentru a împărți, apodictic, în bune și rele, valorile acestei lumi. Din punctul de vedere al respingerii sentimentalismului și al aurei metafizice, cartea e tot ce poate fi mai îndepărtat de stilul propriu-zis telenovelistic. Retorica e directă și frustă, lipsită cu totul de fasoane
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
nume de scenariști", puși exemplar la lucru, toți, în anii frumoși ai deceniului precedent, cînd producția de filme devenise elefantiazică din ordin suprem, cu peste 30 de lungmetraje anual. Pomelnic fără nici o diferențiere calitativa ori problematică, respinsă ab initio și apodictic, drept nedrept "cal de bătaie", în idea că din urmă ne vin, cu regimentul scenaristic respectiv și cu tehnică din dotare, nu semnele falimentului, ci "semnul cel mai bun". Alte lungi pomelnice egalizatoare, la fel epurate de orice disocieri, cu
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
de existență frecvent mult peste medie... Bineînțeles, autorul Luceafărului a fost supus unei procustianizări determinate de ideea de "selecție" a "moștenirii culturale". Postulatul acesteia îl formă teza lui Lenin referitoare la "cele două culturi", disociate și chiar antagonice, în temeiul apodictic al luptei de clasă: "din fiecare cultură națională noi luăm doar elementele ei democratice și socialiste, le luăm numai și indiscutabil în opoziție cu cultura burgheza". Cu drept cuvînt, criticul ieșean observa: "Cu alte cuvinte, Lenin este inconsecvent cu sine
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
tensiunea contrarietății, împiedicînd instalarea unei armonii factice, a unui �consens� mai mult ori mai puțin oficializant, excelent conducător, acesta din urmă, de mediocritate. Amuzantă dar și benefică e circumstanța că, refuzînd practic a fi contrazis, avînd un aer al afirmației apodictice și suverane, d-sa atrage negațiile născătoare de discuții, acestea la rîndu-le fiind născătoare de adevăr, potrivit principiului maieutic (atunci cînd nu avem sentimentul că adevărul ne-a fost livrat de-a gata de către autorul Marelui Alpha, ceea ce se petrece
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
în forme aproape identice, din gură-n gură, reproducînd "opinia generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii și cunoașterii ar aparține nu individualității umane ci colectivității, Carvalho consideră că numai conștiința individuală are acces la adevărurile universale, necesare, apodictice. (Ce-i drept, nimeni nu poate crea pe cale strict individuală orientările și culturile naționale și cu atît mai puțin pe cele universale. Acestea apar însă într-o măsură importantă, cred, din însumarea nepremeditată a performanțelor pe cont propriu ale diferitelor
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
și palizi." (Texte risipite, din Satul prin care mă plimbam rasă în cap) Versuri sibiline POEMELE care datează de acum treizeci de ani au o anumita geometrie. Cele mai recente sunt sumbre și învolburate, chiar dacă din când în când enunțuri apodictice creează impresia de control asupra fluxului verbal. Dar și unele, și altele cuprind numeroase versuri de neînțeles. Poeta vorbește parcă pentru sine, ca un pelerin venit de departe, care își face rugăciunea într-o limbă necunoscută. Dacă nu ar fi
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
este în realitate o interminabilă pălăvrăgeală. Cititorii se plictisesc parcurgând cartea și fac eforturi să nu adoarmă, asemenea șoferilor care străbat o șosea lungă și uniformă. Cele mai anoste sunt pasajele în care autorul filosofează, enunțând banalități pe un ton apodictic: "Dușmanul îți este cel mai bun prieten de la un punct, când te obligă să te pregătești, să-ți depășești condiția - ca să-l poți înfrunta. Ideal ar fi să-l și învingi. Dacă ai o problemă se poate rezolva. Nu trebuie
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
din corespondența acestuia cu Guénon și cu Evola, cunoscuți pentru atitudinea lor antimodernistă, și nu în ultimul rînd din ambiguitatea esențială a textelor științifice scrise de Eliade. Demonstrația din Note asupra simbolismului acvatic, constată autorul studiului, „se sprijină pe un apodictic de natură cantitativă. E ca și cum ar exista o premisă tacită, unanim acceptată, cu privire la autenticitatea și valabilitatea de facto a fenomenelor invocate.“ Discursul lui Eliade nu e deloc unul inocent, cum de altfel nu sînt lipsite de inocență epistemologică nici modificările
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
degrabă, tehnici abile de manipulare a privirii prin exploatarea unor mecanisme ale psihologiei percepției. Relațiile centru/fundal, mare/mic, greu/ușor etc. sînt inventariate aici cu aceeași acuratețe ca și în manualul de psihologie pentru începători, dar pe un ton apodictic și fără a lăsa nici o șansă ideii de complicitate cu privitorul. Acest tropism al efectului este dublat și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
lase în pace"? Deși, cu o imprevizibilă grație feminină, Alexandru George încearcă a se eschiva, punînd accentul pe... glumă: " Deși tonalitatea rugăminții mele era vizibil glumeață". Pentru ca, după o preciziune așijderea anecdotică, pusă în paranteză, să mai adauge înmuind îmbățoșarea apodictică inițială: "important e că din însăși relatarea sa se vede (?!) că L-AM RUGAT pe d. Gh. G. să nu mai scrie despre mine. Ba mai mult, am luat vina neînțelegerii asupra mea, afirmînd că sînt un rău conducător de
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
deci cuprinzându-ne și pe noi într-însul, m-am văzut confruntat cu fragmente de cunoștințe, cu cioburi de adevăr nesigur, cu opinii ce mi se păreau îndoielnice, chiar și atunci sau mai ales atunci când erau prezentate pe un ton apodictic, în mod peremptoriu. În locul revelațiilor întregului, după care jinduiam, Universitatea îmi oferea " în acele prime timpuri de îndoială, ce aveau să se prelungească " ersatz-uri (un cuvânt german ce era la modă pe vremea aceea a războiului) înlocuitoare, substitute ale universului
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
varicele, ,,nu vreau la azil"] de-a lungul întregului roman), creând figuri țărănești tipice perioadei istorice traversate, mișcându-i în întâmplări pline de haz și ironie, hiperbolizate și aureolate de o fantezie de invidiat. Țăranii din aceasta Europă, din titlul apodictic al romanului, sunt trași de sfoara timpurilor colhoznice în acțiuni de căutare a ,,lânii de aur", de depășire a condiției precare ce le impunea această experiență mondială tragică de experimentare a socialismului. Și în această luptă spre altceva decât minimul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
era comunistă îi urmează abdicarea morală din era postcomunistă, ambele consubstanțiale. Prin adaptarea lor la cerințele politice de după decembrie, oportuniștii de curte nouă, chiar dacă-și pun, pur ornamental, un enorm ecuson lovinescian, îl sfidează neîndoios pe marele predecesor, care afirma apodictic: ,,critica nu suportă complezență și tranzacțiune; ea e independentă sau nu e deloc". Ca și: ,, Corectitudinea e punctul de plecare al criticului. Și vai de criticul la care tocmai acest punct cardinal e un locus minoris resistentiae!". Reflecția lui E.
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă o armură inexpugnabilă. Datorită abordării libere care-i dizolvă caracterul apodictic, vulnerabilitatea i se preface în forță. Imperativul categoric e transpus în codul, universal la rîndu-i, al plăsmuirii lirice.
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică, urmat cu „rigoare iacobină”. Reiteram, cam apodictic, convingerea mea că În colonia totalitară În care trăisem, „nimeni și nimic nu a putut, de fapt, scăpa de «atingeri», chiar când instantaneu le uită”. Știam ce mă atrăsese la Radu, de ce Înfruntasem scepticii la tipul său de literatură, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se propuneau, pe care le și întări în mod dăinuitor prin anume hrisov. În ființa de față a episcopului de Fermo, care era legat apostolic, anume Filip, apoi a tuturor demnitarilor bisericești și mireni, regele jurui pe Evanghelie îndatorirea sa apodictică nu numai de a păstra întregi drepturile și libertățile bisericei catolice în cuprinsul regatului său, ci de-a și converti pe cumani la această biserică și în fine se legă ca, în toate țările principale și laterale ale coroanei ungurești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte în sens transcendental, parte în semnificație psicologică. {EminescuOpXIV 379} iară nu ca o determinație atârnătoare de ele, și este o reprezentație apriori care neapărat trebuie să se sumită drept temei fenomenelor exterioare. Pe această necesitate apriorică se-ntemeiază certitudinea apodictică a principiiilor geometrice și posibilitatea construcțiilor ei apriorice. Dacă această reprezentație a spațiului ar fi a posteriori câștigată, care ar fi luată din experiența generală exterioară, atunci primele principie ale determinărei matematice n-ar fi nimic decât percepție, observare, empirie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate principiele geometrice, d. p. că-ntr-un triunghi două laturi laolaltă trebuie să fie mai mari decât a treia, nu se vor putea deduce niciodată din noțiunile generale despre linie și triunghi, ci numai din intuițiune apriori și cu apodictică certitudine. 4. Spațiul se reprezintă ca o mărime nemărginită și dată. Drept că orice noțiune trebuie să ne-o cugetăm ca o reprezentație care ar fi conținută de o nemărginită mulțime de diverse reprezentații posibile (ca semnul lor comun ), cuprinzîndu-le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
genere. El are numai o dimensiune: deosebiți timpi nu sânt deodată, ci dupăolaltă (precum deosebite spații nu sânt dupăolaltă ci deodată). Aceste principie nu pot fi trase din experiență, căci ea nu ne-ar da nici generalitate strictă, nici siguranță apodictică. Am putea spune numai: "după cât percepția comună ne învață"... iar nu că "așa trebuie [să] fie". Aceste principie sânt reguli cari singure fac cu putință o experiență și ni dau învățături despre ea, nu prin ea. 4. Timpul nu este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]