274 matches
-
deznodământ fericit, și a fost împiedicat numai de impresia profundă ce i-a produs-o moartea lui Byron la Missolonghi. De aici, consecințe cu tâlc. Ca fiu al Elenei și al lui Faust, în Euphorion s-au contopit spiritul grecesc, apolinic (limitele, ordinea elină) și fausticul modern al europeanului, adică dinamismul, avântul nesăbuit. Preponderând acesta din urmă, Euphorion e mânat spre dezastru./ În introducerea mea, eu voi propune ca țintă a noastră pe acel Euphorion inițial al lui Goethe, în care
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
1945) e preponderent una estetică și estetizantă, ca un răspuns al retragerii totale în artă din fața politicului agresiv, definiția euphorionismului (prospectiv în 1946-1947) e una superior culturală, de apărare prin asumarea complexității și a sintezei dintre clasic și romantic, dintre apolinic și faustic, în fața acuzei de reducție la estetic. Dacă I. Negoițescu este preocupat în faza pe care o numesc postcerchistă (1946-1948) de o definiție mai complexă a euphorionismului ca un cerchism îmbogățit prin cultural și filosofic, Radu Stanca este preocupat
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
cuvânt o practică a scriiturii întru totul armonioasă și de o coerență indiscutabilă. Mereu încercat de tentația autodefinirii, a explicitării de sine, poetul a căutat să-și impună câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin Doinaș prinde contur dintr-o nevoie imperioasă de armonie și raționalitate, căutându-și efigiile în valorile poeziei dintotdeauna, care sunt retranscrise cu o "umilitate" ce dă sens acelui "epigonism major" despre care face vorbire poetul într-
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Preocupat fără încetare de legile, mecanismele și finalitățile actului poetic, Ștefan Aug. Doinaș ne oferă imaginea unui eseist subtil și rafinat, al cărui scris îmbină neîncetat frenezia conceptuală și tonul măsurat, echidistant, dublat de o frază critică austeră, cu contur apolinic neîndoielnic.
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Necuratul și păcatul Liviu DĂNCEANU De la Aristotel încoace muzicile sunt apolinice și dionisiace, de la Schoppenhauer - vesele și triste, de la Riemann - masculine și feminine, de la Greimas - narative și contemplative, iar odată cu Renașterea vorbim de muzici angelice și muzici diabolice. Dar cum se face că o muzică poate avea ceva din sufletul diavolului
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
din carte impresiile lui Fănuș Neagu, din 1980, despre un periplu european, părerile din 1983 ale lui Nicolae Manolescu despre G. Călinescu, prețuit fără echivoc, sau opțiunile poetice ale Anei Blandiana care, în 1984, glosa pe marginea deosebirilor dintre poezia apolinică și poezia militantă. Mai "actuali" sunt Z. Ornea, intervievat în 1993, și Mircea Cărtărescu în 1991, când își proba talentul de bun evocator al trecutului apropiat și de impecabil exeget al propriilor cărți în contextul anilor '80-'90. Pe Nichita
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
o carte trans-genologică, la granița fluidă dintre roman, memorii, jurnal și poem în proză. La limită, s-ar putea înscrie, ca și Paltonul de vară de Mircea Horia Simionescu, de pildă, sau ca Supraviețuirile lui Radu Cosașu, în categoria autoficțiunii apolinice, al cărei proto-creator ar fi Marcel Proust (cf. taxinomia lui Alexandru Matei, din Ultimele zile din viața literaturii). Mărturisesc însă că am citit această "istorie" în fărâme, în ciuda stilului artist și a configurației literare, mai ales ca pe un emoționant
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
provocat de grozăvia și absurditatea existenței în reprezentări ce-ți permit să trăiești: acestea sînt sublimul - ce îmblînzește estetic grozăvia - și comicul - descărcare estetică provocată de scîrba față de ridicol” (sînt vorbele filosofului german). Sublimul este acel moment înălțător, aparținînd „puterii apolinice” care ne salvează de „autonimicirea orgiastică”, la antipodul ridicolului ce ne umple de dezgust și de absurd. Spre deosebire de omul tragic, omul ridicol nu e capabil de eliberarea cathartică, aflîndu-se permanent în criză. În situația sa se constată o inadecvare între
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic, bardul ne mai aduce la cunoștință că, „pentru mine, poezia este 99 la sută dicteu din înalt - poate din îmbinarea dintre inconștient și conștient, prin acumulări de care nu-mi dau
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac (dial. Banat, ‘pârâu’) - creek, etc. Erou-zeu civilizator al celților, Lair/ Llyr a avut și un fiu, pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintre primii regi legendari ai Ulster-ului și erou în saga medievală irlandeză intitulată Călătoria lui Bran fiul lui Febal. Dar ce legătură ar putea fi între un rege/ zeu al celților și Ler împărat din folclorul românesc
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
lesne putea fi numită Epoca Dreptului Natural. După toate probabilitățile, tocmai această filozofie recurentă a ajutat la păstrarea credinței tradiționale europene în puterea rațiunii. Însă Honda n-avea cum să ignore faptul că, în ciuda tenacității, două mii de ani de umanism apolinic, puternic și strălucitor, nu ajungeau pentru a înfrunta ignoranța și lipsa de civilizație. Nu era însă vorba doar de forța ignoranței. Mai exista o lumină orbitoare care-l amenința, pentru că legea naturii trebuia să excludă categoric posibilitatea unui concept de
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
că, în răspunsurile orale ale candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
plan central pe Aurel Bulacu, cunoscut încă din adolescență. Personalități bine conturate, deși antinomice ca demers artistic, ei reușesc să închege un spațiu plastic omogen, al cărui spirit coagulat este însăși contrastul viziunilor. Nicolae Alexi, structural un cerebral de tip apolinic, își construiește parcursul în respectul, dar nu în epigonismul valorilor clasice. În antiteză, Aurel Bulacu, dionisiac convins, optează pentru un limbaj ale cărui repere formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
lui Villon nu era departe. Trăinicia literaturii autorului lui Gargantua, Pantagruel, Panurge, se bazează întîi pe cultura epocii făurită de practicarea, pe lîngă medicină, a dreptului confruntat cu practica zilnică, suculentă, concretă, naturală, de unde delirul, de unde amestecul dintre dionisiac și apolinic. Gigantismul fizic, corporal, al lui Gargantua se răsfrânge în gigantismul frazei rabelaisiene aglomerată de forme, de substanțe, culori, odorate, drojdii, excese, tot ce este și al naturii. Rabelais trăind printre senzații și idei, imită firea omenească, viziune mult mai apropiată
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate mitică a diurnului cu nocturnul, a solarului cu selenarul, a masculinului cu femininul, a sudului cu nordul, a sicității cu umidul, a dionisiacului cu apolinicul. Intersecția lor pe un traseu simbolic, înțeles și el tot ca o reprezentare ideală, ar fi trebuit să reitereze cunoscutul scenariu al lumilor incompatibile de tip Riga Cripto și lapona Enigel. Numai că în viața concretă, inclusiv în aceea a
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
Aflu de la un țăran (tînărul Bîrlea) că, pentru a se coace, strugurii au nevoie nu numai de soare, ci și de ceață. E o perfectă definiție a ambiguității dionisiace. Iradiant și nebulos, estival și tomnatic, dionisiacul nu e, propriu-zis opus apolinicului: e apolinic tulburat, halucinatoriu sau, invers, beție exaltată solar. Beția comună nu are nimic de-a face cu dionisiacul: ea nu are acces la soarele divin: îi bea numai ceața.” (p. 30) Andrei Pleșu este în permanență el însuși. Lipsit
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
un țăran (tînărul Bîrlea) că, pentru a se coace, strugurii au nevoie nu numai de soare, ci și de ceață. E o perfectă definiție a ambiguității dionisiace. Iradiant și nebulos, estival și tomnatic, dionisiacul nu e, propriu-zis opus apolinicului: e apolinic tulburat, halucinatoriu sau, invers, beție exaltată solar. Beția comună nu are nimic de-a face cu dionisiacul: ea nu are acces la soarele divin: îi bea numai ceața.” (p. 30) Andrei Pleșu este în permanență el însuși. Lipsit de complexe
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
nu dispune de patru luni de un guvern federal. Disputele locale devin principiale. Guvernele regionale își fac treaba. La nivelul instituțiilor comunitare, la nivelul instituțiilor europene, se constituie o altă comunitate cu preocupări de nivelul altitudinilor ce par a fi apolinice. Sunt lumi paralele care, uneori, se interesectează. Inclusiv în beneficiul nostru.
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
științei au o valabilitate pe care nici un moft despotic nu o poate modifica, la fel cum există valori clasice, ca adevărul, frumosul, binele și sacrul, cărora li se pot găsi criterii ce nu sunt pendinte de epoci. Absolutistul e un apolinic cu apetit pentru echilibru, așadar un patriarh care vrea dogme stabile, dincolo de spectacolul schimbător al modelor. De cealaltă parte, relativistul e un rebel care reduce totul la perspectiva din care privește lucrurile, caz în care există atîtea adevăruri cîte puncte
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
mai rămas câteva spații creatoare unde nu numai se nasc, ci se și localizează identitar valori adevărate. Vâlcea a rămas un asemenea loc cu specificitate creativă, alături de neașteptatul teritoriu al Ialomiței, loc de rezidență pentru scriitori importanți. Vârsta aceasta plenară, apolinică, împlinită de Ioan Barbu nu l-a detașat pe scriitor de marile probleme, ci, am spune că, dimpotrivă, a accentuat specificitatea și greutatea conexiunilor cu ritmurile și interogațiile cotidianului. Nu te poți dizolva în lumea satisfacțiilor burgheze, câtă vreme mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Cameră Radio condusă de Pieralberto Cattaneo. Inclusiv la nivelul realizării în concert - dată fiind participarea de această dată vocală a unui muzician de talia lui Cristian Alexandru Petrescu! - lucrarea "Archipelagus", de Anatol Vieru, a constituit o descoperire în zona expresiei apolinice, drept parte a imensului teritoriu parcurs de autor, de acest captivant spirit care, în răstimpuri, spre bucuria noastră, nu încetează a ne uimi. Pe de altă parte, nu poți să nu observi tendința potrivit căreia în cadrul unor concerte de acest
Unde ne sânt contemporanii? by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9570_a_10895]
-
și surdină, nicicând ademeniți să stea pe loc. Convoiul lor mărunt veghează, neintimidat, iar îngerul, un Laokoon abil, se smulge dintre șerpi printr-o sforțare lentă, nevăzută, cu ochi distant, șiret și trup în somnoroasă răsucire. Deși e net și apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
acum, însă trebuie să recunosc: mai rar așa îmbăiere căftănită ca în acest „roman al unei educații“, cu subtile trimiteri la psihanaliza „tatălui castrator“, cu sincerități uneori crude, incomode dezvăluiri de sine și captivante aliaje de boemă dionisiacă pe canava apolinică (pe care le avea, bine camuflate, și aulicul goetheean Tudor Vianu, cel care consuna la tumultuoasele frenezii barbiene și care, ajuns în India, nota cu fervoare în Jurnal că „în biblioteca universitară din Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și sfîrșesc prin a se contamina reciproc. Făpturi sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
poate eronat lui Radu Negru figurează un centru spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale și planetare”heptagonul și steaua cu 12 colțuri închisă într-un cerc situat in vârful coloanei. Lebăda cu cap de femeie este „simbol hiperborean, apolinic și primordial”, încadrat în castelul de aur. Digresiunea noastră subliniază ideea că Evul Mediu românesc nu a fost unul întunecat și barbar, ci s-a lăsat pătruns și de spiritul artistic occidental, gotic, extravagant și vanitos, care s-a topit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]