290 matches
-
își îngroapă pasiunea și zilele, vinovat în opinia rudelor de a se fi dedicat unui soi de șaradă numită "Conjectura lui Goldbach", de a se fi pierdut în sterile jocuri intelectuale, de a-și fi irosit harul și viața în aporii. Auzind această arie a calomniei, junele narator fu cu atât mai atras de persoana unchiului său, dar și subit pătruns de sublimitatea magică a matematicii, dornic să-i exploreze paradisul conceptual. Astfel pregătit sufletește, intră în dialog cu Petros care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumătatea artei, cealaltă jumătate fiind eternul și imuabilul" [1971, p.193]. Prin interpretarea diferită pe care i-a dat-o termenului modernitate, Baudelaire a creat o contradicție care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v. Meschonnic, p.71]. Această ambiguitate a conceptului baudelairian se poate comenta că "un raport de forțe care constituie modernitatea: o actualitate ce căuta să se exprime în prezentul sau (evanescentul) și, în același timp, o tendință care o face
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un răspuns, un pansament eficace la o suferință ontologică constitutivă, în plan personal, și o tentativă de a oferi spiritului o cale de ieșire din impas, atunci cînd contradicțiile privitoare la tot ce ține de natura umană tind să devină aporii. Decuparea și placarea unor anumite tipare de gîndire peste configurația simbolică a unei alte limbi poate reprezenta o mediație înțeleaptă între spirala vertiginoasă, anihilantă, a neașezării existențiale și o reală "plăcere a textului", tulburătoare, periculoasă, dar care între-deschide o ușă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dintre structuralism și poststructuralism. Astfel, Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Paralele/Ecouri Contradicții/Paradoxuri Echilibre Schimbări/ Fisuri în: Ton Punct de vedere Timp gramatical Timp Persoană Atitudine Reflecții/ Repetiții Conflicte Simetrie Absențe/Omisiuni Contraste Bizarerii lingvistice Structuralistul caută: Poststructuralistul caută: Modele Aporii Efect: a arăta unitatea textuală și coerența Efect: a arăta lipsa de unitate textuală În termeni similari, Jonathan Culler 54 reia o parte din distincțiile propuse în anul 1976 de către J. Hillis Miller, unul dintre promotorii versiunii americane a poststructuralismului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un moment important al modernității (de obicei unul de criză), astfel încât modernul îi apare ca fiind "un ansamblu de contradicții nerezolvate"101. În această direcție, conceperea modernității ca o "negare a tradiției" și ca o "tradiție a negației" îi denotă aporia care o caracterizează și care va fi și mai accentuată în cazul postmodernității (văzută ca o "ruptură cu ruptura"). Toate aliniamentele în care s-a dezvoltat (tehno-științific, politic, psihologic, ideologic) au condus la conturarea unei noi retorici a modernității, în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lumea postmodernă utilizând concepte postmoderne. În acest sens, scrierile sale fac parte din postmodernism, deși intenționează să elucideze noile condiții de producere discursivă și socială postmoderne (și în acest context ar trebui să se situeze în exteriorul lor). Aici descopăr aporia de bază a textelor baudrillardiene, care pot fi citite atât ca o filosofie a postmodernismului, cât și ca o filosofie postmodernă. Și tot aici rezidă, din punctul meu de vedere, și nucleul multor erori localizate la nivelul orizontului de așteptare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
2, pp. 272-273) În termenii pe care îi vom regăsi și la alți filosofi, putem spune de pe acum că interacțiunea tradițiilor culturale cu reformele instituționale este normată de regula depășirii anomaliilor, de manifestarea riscului paradoxului incomensurabilității paradigmelor și a altor aporii. Reținem ca pe o idee general valabilă precizarea dată de Gadamer tradiției: faptul că ea este o componentă a experienței hermeneutice din sfera istoriei, și mai puțin a experiențelor estetice și lingvistice asupra cărora s-a oprit acest filosof. În
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
contempla ascunzișurile, / iar întru totulaflat în dorință, / îi poți contempla înfățișările. / Acestea două laolaltă apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile cu privire la Unu și multiplu din dialogul platonic Parmenide. Iată un fragment din prima aporie: „— Prin urmare, dacă Unul nu participă nicicum la timp, el nu a fost cândva, nu se ivise și nu era odinioară, nici nu a venit, nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
apar, / însă diferit sunt numite: / împreună se cheamă misteriosul. / Mai misterioasă decât misteriosul - / poarta către toate ascunzișurile.“ Trecând în registrul filozofic, un exemplu grăitor îl constituie aporiile cu privire la Unu și multiplu din dialogul platonic Parmenide. Iată un fragment din prima aporie: „— Prin urmare, dacă Unul nu participă nicicum la timp, el nu a fost cândva, nu se ivise și nu era odinioară, nici nu a venit, nu vine și nu este acum, nici nu va veni apoi, nu va ajunge să
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
urmează, voi lua aceste două afirmații, că putem cunoaște cu adevarat obiectele extramentale și că științele sunt despre obiecte din afara sufletului, si le voi pune împreună cu statutul de primum cognitum al conceptului, pentru a putea observa dacă sfârșesc într-o aporie sau dacă nu cumva contradicția lor este doar una aparentă. Poate fi reconciliata afirmația „conceptele sunt primele obiecte pe care le cunoaștem“ (X) cu afirmațiile potrivit cărora „cele pe care le cunoaștem cu adevarat sunt obiectele din lumea reală“ (Y
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
războiului, motiv pentru care Stalin a repus în circulație valuta forte a naționalismului romantic rus, instituind ca doctrină de stat filosofia "patriotismului revoluționar" (van Ree, 2002, p. 255). Transmutațiile suferite de problema națională dacă nu cumva poate fi declarată chiar aporia doctrinară a socialismului în teoria marxistă sovietică își are ecourile întârziate și în gândirea autohton-românească. Prima supusă unei intervenții urgente de reșapare semantică a fost concepția naționalistă asupra patriotismului. Încă din 1945, PCR a început să propună o definiție alternativă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ei au beneficiat elementele burgheze și boierimea comercială și nu largile mase populare" (Roller, 1952, p. 373). Dincolo de exagerările presupuse de reducționismul economic al analizei marxiste, nu poate fi trecut cu vederea faptul că problema agrară a continuat să rămână aporia socio-politică a societății românești, care și-a găsit o soluționare aproximativă abia în 1921 prin reformele inițiate de guvernul Averescu. Unirea din 1859 a dus la crearea "României burghezo-moșierească" (Roller, 1952, p. 428). Rezultatul unirii, departe de a fi o
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale genului cum ar fi: Cultură și civilizație, Reforma spiritului I, II și III, Simplismul, Paralaxa gândirii etc. Savuroase și pline de conținut, pornind uneori de la anecdotic sunt și numeroasele schițe și nuvele publicate În paginile Însemnărilor Ieșene Între care: Aporii, Izul Pământului, Ironia Vieții, Dibuiri Sentimentale, Cei plecați, sunt doar câteva exemple. Scientist și raționalist prin excelență, Gr. T. Popa se va Înscrie cu toată ființa În rândul celor care promovează adevărul științific, considerând rațiunea umană atotputernică și chiar admirând
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
perpetuă mișcare, neîntronarea nici unei alte formule, dar nu e cu putință) la început contrare convenției, mai târziu însăși hrana ei”. Împreună cu toți promotorii avangardei, Voronca trăiește, așadar, acea teroare a convenționalizării limbajelor, despre care vorbeam mai sus. El exprimă însăși aporia avangardei prinsă între două extreme: aceea a negației totale, absolute, a unui trecut creator, cu logica, gramatica și dicționarul lui, transmise și „ratificate” de la o generație la alta, și un alt absolut, al radicalei inovații, al construcției mereu precare, mereu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
absolut responsabil, întrucât principala sa perfecțiune este aceea de a dispune de liber arbitru. Libertatea este angajată, întrucât este un rezultat al propriei noastre alegeri. Descartes susține că libertatea este manifestă în forma liberului arbitru acceptat cu necesitate pentru evitarea aporiilor la care conduce ideea unui determinism divin absolut. Condiția de exercitare a liberului arbitru o constituie prezența voinței infinite, care generează libertate infinită. Subiectul își poate manifesta capacitatea de deliberare fără nicio restricție, grația divină permițând nu doar manifestarea libertății
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
imperfectă, datorată inadecvării dintre voința infinită și intelectul limitat, libertatea de alegere determină erori și imperfecțiuni pentru că nu se adecvează permanent facultății de cunoaștere. Libertatea umană justifică inclusiv existența răului, a imperfecțiunii și a erorii. Pentru a nu recădea în aporie și a considera că în virtutea liberului arbitru, Dumnezeu ne determină, limitându-ne libertatea, conceptul de libertate este subsumat grației divine, aceasta influențează intelectul nostru, iar alegerile se bazează pe cunoaștere. Libertatea unei persoane se exprimă ca posibilitatea a acesteia de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
conștiință acută a finitudinii poate să genereze „nevroza dinamică“ a destinului sau „nevroza depresivă“ a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Pe pereții cavităților create prin dizolvare , fisurare , sau alte cauze , în interiorul scoarței pământului, se formează adesea asociații de cristale bine dezvoltate, individualizate și uneori dispuse regulat , care constituie druzele și geodele. Aceste cavități pot avea dimensiuni foarte variate: de la mărime aporilor până la mărimea unor adevărate grote. Și cristalele care le căptușesc pot avea dimensiuni mici, formând așa numitele perii, sau dimensiuni mari și foarte mari cum se întâlnesc la druzele de cuarț. Cavitățile care au pereții căptușiți cu asemenea cristale constituie
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
Pe pereții cavităților create prin dizolvare , fisurare , sau alte cauze , în interiorul scoarței pământului, se formează adesea asociații de cristale bine dezvoltate, individualizate și uneori dispuse regulat , care constituie druzele și geodele. Aceste cavități pot avea dimensiuni foarte variate: de la mărime aporilor până la mărimea unor adevărate grote. Și cristalele care le căptușesc pot avea dimensiuni mici, formând așa numitele perii, sau dimensiuni mari și foarte mari cum se întâlnesc la druzele de cuarț. Cavitățile care au pereții căptușiți cu asemenea cristale constituie
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
dintre mythos și lógos și este gândit de Platon în trei etape apofantice în jurul lumii socratice. În prima etapă apofantică, mitul este la exterior încercând să cuprindă lumea dominată de lógos, o acțiune de forța imagistică ce duce la diverse aporii. Apoi, mitul este condus prin intermediul rațiunii spre eidos, o acțiune a forței imagistice ce duce spre miturile pasiunii, erosului sau ale destinul sufletelor după moarte. Iar ultima etapă, Socrate deține mitul fiind cuprins de mania. Ultima etapă evocă nebunia jocului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
umane, spre binele Întregii omeniri. Nu se Întrevede nici o sinteză finală, și nici vreo a treia cale de urmat. N-ar trebui atunci să admitem dificultatea speculativă, oricât de puțin ne-ar plăcea? Avem de-a face aici cu ultima aporie de care se lovește gândirea antirasistă În demersul său de auto-fundamentare, de Îndată ce Încearcă să meargă până la ultimele consecințe ale exigențelor sale fundamentale, care sunt contradictorii. Conflictul dintre valori și obligații pare aici insurmontabil. Nu se poate, În același timp și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o strategie de Întoarcere a stigmatului” (Constant, 2000, p. 88) și este o manifestare a „influenței categoriilor etnice și religioase În tehnicile de mobilizare colectivă” (ibidem). Trebuie să atragem atenția aici, urmându-l pe Taguieff (Taguieff, 1988, pp. 381-386), asupra aporiilor unei astfel de situații, care consacră coexistența apărării diferenței cu amestecul egalizator, altfel spus cu dreptul la indiferență. Este adevărat că tendința de repliere comunitară, care subliniază abandonarea ambiției universaliste a cetățeniei, a fost puternic Încurajată chiar de către stat. Exemplele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Statele Unite, acestea au fost adoptate În special În favoarea minorităților etnice, dar și În favoarea femeilor. Concepute ca niște măsuri compensatorii, ele pot fi apărate filosofic din perspectiva dreptății distributive. Totuși ă și ajungem astfel la complexitatea susținerii multiculturalismului și la aporiile sale ă, nu individul considerat lezatva fi beneficiarul acestor măsuri, ci o entitate colectivă. Pentru un partizan al liberalismului, singurul subiect de drept fiind individul, este vorba despre o eludare a principiului de bază. În plus, politica de acțiune afirmativă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]