290 matches
-
economiei a infectat și îmbolnăvit cultura artistică autohtonă, făcând-o incapabilă să concureze cultura populară robustă din alte părți ale lumii. Uneori mă întreb dacă antiamericanismul devenit nebunie în septembrie 2001 nu a fost, în parte, rezultatul revulziei omenirii împotriva aporiei lipsite de sens a postmodernismului cultural al Vestului. Teroriștii ne-au omorât din ură pentru prosperitatea noastră - care ar fi ajutat societățile lor pe termen lung; ceea ce vătămase, însă, lumea lor era cinismul intelectualilor și profesorilor noștri. (Fragmente din eseul
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
și să definești sinele e fie imposibil (căci scotocind în noi înșine după acel miez misterios de identitate ne vom izbi totdeauna de un simplu amestec de senzații, ca foame, frică, frig, etc.), fie complicat pînă la a conduce la aporii sterile (cf. Wittgensten sau Parfitt, ca principali reprezentanți). Direcții de gîndire mai "optimiste" decît cea lansată de Hume apelează frecvent la elementul temporal al identității de sine, îndemnîndu-ne să căutăm, pentru a înțelege identitatea personală, un criteriu de stabilire a
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
conturul unei gambe de femeie a cărei gracilitate primește drept înveliș zgîrciul unor cizme de cauciuc. Din acest motiv, Ion Dur se numără printre intelectualii care vorbesc mai bine decît scriu. Iată o mostră: „Pentru criticul de azi, fascinat de aporiile și sofismele acaparatoare ale filosofiei limbajului, ale jocului de limbaj, apropierea de puntea ce leagă gîndul filosofic de discursul poetic nu e mai puțin dificilă. Dimpotrivă. Lectorul specializat știe bine că un îndelung exercițiu critic, persuasiunea unor argumente nu puține
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
ca un model al lucrurilor de pe pămînt. De aici încolo se intră în lumea sisifică și ireală a speculațiilor, chichițelor și disputelor conceptuale. Căci, dacă încerci să risipești prin cuvinte tensiunea dintre cele două paradigme, vei cădea în groapa unor aporii nedorite, și asta fiindcă eternitatea lumii grecești (care este strîns legată de unitatea intelectului celest, cum susține Alexander Baumgarten) se bate cap în cap cu creația creștină (lumea fiind creatură, e trecătoare), cum și cele două tipuri de cer - cel
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
face posibilă analiza. Pentru orice istorie parțială am nevoie de un sens global care s-o justifice. Tot așa cum pentru orice istorie, e nevoie de o critică. Ideea lui G.Călinescu din 1939 rămâne valabilă. În sfârșit, abia așa rezolvăm aporia, în definitiv, aparentă, a lui René Wellek, între o istorie care nu e a literaturii și o literatură care nu are istorie: introducând în istorie perspectiva critică, descrierea, cu alte cuvinte, a unor unor valori. Cu precizarea, care lui G.
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
s-ar putea crede, disjuncte ca viziune): Discursul îndrăgostit (pp. 15 - 38), Privirile iubirii (pp. 39 - 66), Misterele simetriei (67 - 92), Între zgomot și operă: despre versurile «fără sens» din atelierul Odei (în metru antic) (pp. 93 - 122), Epigonii: o aporie (pp. 123 - 146), Sfâșieri retorice (pp. 147 - 194), Tema patriotică în poezia eminesciană, față cu stereotipiile criticii (pp. 195 - 222), Un produs românesc refuzat la export: Mihai Eminescu, poet național (pp. 223 - 246) și, în sfârșit, Un poet pentru secolul
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
omenești? Și cum reușesc ele să descrie universul? - Acestea sînt laitmotivele notițelor de față. Ne aflăm așadar într-un șantier speculativ în a cărui fundație putem urmări încercările, tatonările, revenirile - într-un cuvînt, chinurile - unui intelectual hotărît să priceapă singur aporiile filosofiei. Dar, dincolo de amănunte, ce atrage la volum e metabolismul minții autorului: tipul de gîndire și modul de expresie. Tipul de gîndire e surprins chiar de Wittgenstein: „Nașterea problemelor: o tensiune apăsătoare, care la un moment dat se concentrează într-
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
să fii conservator într-o lume care se schimbă atît de repede încît doctrina liberală nu mai are obiect de referință. Pentru Ilie Catrinoiu, liberalismul e pură utopie, Raymond Aron ar fi un gînditor sofist care ar fi eșuat în aporii, iar Rousseau, un biet individualist fără orizont de gîndire. Nu e oare cu exagerare? Doar Tocqueville trece examenul, căci pare să fi nimerit o profeție plauzibilă atunci cînd a spus că: „democrația liberală sfîrșește în socialism”. Perspectivă care îl îngrozește
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4833_a_6158]
-
spiritul tolerenței civice, și nu prin interdicție oficială. Potrivit acestei logici, religiile se sting treptat, caz în care nu ne rămîne decît să le așteptăm sfîrșitul. Și aici e punctul unde rațiunea iubitoare de coerență a lui Hitchens intră în aporie: „Credința religioasă este imposibil de eradicat tocmai din cauză că sîntem prea puțin evoluați. Nu va dispărea nicicînd sau cel puțin, nu pînă cînd vom reuși să ne eliberăm de teama de moarte, de întuneric și de necunoscut, de teama pe care
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
nu i-aș da credit în totalitate. Grupajul din revistă seamănă, stilistic, atât de puțin cu orice altă formulă literară (fie ea romantică sau modernistă) încât, măcar formal, întrebarea privitoare la „sursele” culturale ale lui Ioan Es. Pop sfârșește în aporie. E drept că imaginarul cenușiu impregnat de „întunecare”, „cicatrici”, „oase”, „morți”, „cenușă” amintește de acele „categorii negative” ale modernismului de manual. E, iarăși, drept că predispoziția florală (absolut neașteptată pentru cititorii lui Pop cel de azi) trimite deopotrivă la Florile
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
el / și izbindu-mă cu elicea-ntrebării: / „ - Domnule, / cine ți-a dat stâng-dreptul, / de a-ți însuși licența / cochiliei mele...?“. Autoparodia CiberPegas, de Ion Pachia-Tatomirescu, pare a fi un soi de „satiră duhului meu“, dar săgeata ironiei se fixează-n aporia lirismului: Am cal supersonic, de rasă, / face sărituri peste casă, / peste munți, peste nații, / peste rifturi, peste baobabi-constelații...! Calul meu are părul alb, ochii roșii, / copitele lui emană raze infraroșii, / merge pe orizontală, pe verticală, / peste Pacific face doar o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
-și mai aparține. Personalitatea e un ins care influențează ambianța prin simpla lui forță harismatică; un om cu har. Nu e nevoie să fie savant, ci să aibă har. PLATON În majoritatea Dialogurilor, Platon nu rezolvă nimic. Dialogurile lui sunt aporii, adică înfundături. Platon e în impas permanent. În asta se vede geniul lui, față de Kant, care e mai plăvan: el are impresia că rezolvă. Platon își dă seama că nu rezolvă nimic. Eu am afirmat odată, într-un salon, că
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
în schimb impresia unui veritabil deism literar în care operele devin un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne nu anulează reacțiile îndreptățite ale criticii moderne, ci coexistă cu acestea într-o aporie proteică pentru literatură. De aceea Efectul Menard Rescrierea postmodernă: perspective etice este o lucrare utilă, nu pentru că ar aduce lămuriri fundamentale într-o polemică prea adâncă - nu o face - ci pentru că deschide apetitul pentru cei care vor să depășească această
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
ocazia primirii Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2002, pe care am citit-o la câteva zile după eveniment, debutează printr-o mărturisire În care aș fi putut recunoaște, probabil, câteva dintre propriile mele momente festive de după 1989, În care „aporia” Între distincție și opera distinsă părea confuză, pentru că, cum spune Imre Kertész, „trăind poate prea multă vreme sub dictaturi”, Într-o ambianță ostilă „până la disperare”, conștiința valorii literare proprii devine, ea Însăși, vulnerată, deviată, dubitativă. Nu mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
conștiință acută a finitudinii poate să genereze "nevroza dinamică" a destinului sau "nevroza depresivă" a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a unei maladii de destin. Din punctul de vedere al indivizilor (și nu al comunităților), destinul și maladiile de destin apar ca simple variante stilistice la aporia unică a finitudinii, ca opțiuni, egal întemeiate, pentru zgomot sau tăcere. Din această aporie nu se poate ieși decât admițând că ar exista un judecător care ar decide cândva cine a avut dreptate. * Orice manifestare a libertății se soldează cu clintirea existenței din perimetrul limitelor interioare, și astfel cu o transfigurare a ei. Dacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și neconsimțirea la călăuzire sânt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat, înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai pentru barbaria de a-l fi crescut pe fratele bou sau porc pentru a-l mânca, dar și pentru barbaria de a-l fi mâncat pe fratele grâu. Dacă nu găsim o cale pentru a redefini bunătatea, intrăm în aporiile bunătății care se încurcă în propria ei atotcuprindere. Dar această redefinire nu se poate face decât de pe pozițiile spiritului și ale culturii. Și nu mă pot împiedica să-i spun oricărui tânăr vorba nu știu cărui latin: Vita sine cultura, quasi imago
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Magdalena o prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează în bună măsură, și subliniez acest lucru, lecturilor simplificatoare și grăbite. De aceea consider esențială reasumarea critic-obiectivă a surselor, compararea lor, într-un cuvânt, reanalizarea cuminte, fără prejudecăți a întregului „dosar neotestamentar Maria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
completă formă a numelui personajului nostru din Noul Testament! Pe de altă parte, cum se împacă faptul că printre apostoli se află un „diavol” cu ideea elecțiunii apostolilor, altfel spus, cu caracterul elitist, în sens teologic, al apostolatului? Ajungem iar la aporia menționată adineaori: dacă Isus știa ce „diavol” alege, atunci nimeni nu poartă responsabilitatea predării Sale vrăjmașilor. Isus și-a pregătit singur așternutul pe care va dormi. Iuda-încarnare a diavolului conlucrează la taina mântuirii? Fixația lui Ioan se conturează deplin în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îngropării Mele! Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, pe Mine însă nu mă aveți întotdeauna (12,4-8). Cele două elemente noi - vistiernic al apostolilor și hoț - vor face carieră de-a lungul secolelor. Ele accentuează și mai mult aporia sugerată mai sus: cum a fost posibil ca printre apostolii desemnați de Isus în persoană să se numere un asemenea individ precum cel descris de Ioan și care nu prea concordă cu Iuda din Sinoptice? Dar să mergem mai departe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
penetrate de o intenție divină, atotcuprinzătoare, inclusiv trădarea lui Iuda. Ajungem, cu aceasta, la a treia chestiune invocată: de ce a fost necesară trădarea în economia mântuirii? Consider că avem de-a face cu una dintre cele mai teribile și serioase „aporii teologice” creștine, fapt pentru care am lansat o anchetă printre cunoscătorii Noului Testament din mai multe țări și confesiuni. Majoritatea destinatarilor mei s-au recunoscut depășiți, invocând cel mai des formula: „taină indescifrabilă a lui Dumnezeu”. Câțiva mi-au răspuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pură și simplă a credinței sale în bunătatea absolută a lui Dumnezeu; a doua oară, cum să se înfrupte din hrana materială, el, o ființă pur spirituală? Căci este imposibil să refuze ospitalitatea patriarhului. Dumnezeu găsește soluții, evident suprafirești, ambelor aporii: 1. va transmite „amintirea morții” (mneme tou thanatou) prin intermediul unui vis al lui Isaac, rolul arhanghelului Mihail reducându-se la acela de interpret al visului; 2. va trimite în sprijinul arhanghelului un duh devorator, care va consuma alimentele în locul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
163 indiferență de ~ ființă (vezi „in diferență“) logica ~ 58, 193 Marele Lanț al ~ 48 posibilități de ~ 122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]