266 matches
-
greșit, plânge și se căiește; celălalt, îngâmfat în păcatul său și complăcându-se în delictele sale, desparte pe fii de mamă, răpește oile de la păstor, calcă legământul față de Dumnezeu. Apostatul a păcătuit o singură dată, celălalt păcătuiește zilnic. În sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sfârșit, apostatul, primind martiriul, poate primi cele promise ale Împărăției divine, dar schismaticul, dacă a fost ucis în afara Bisericii, nu poate ajunge la răsplata Bisericii<footnote Notă prof. N. Chițescu: Greșeala schismaticilor nu se iartă fiindcă nu revin asupra ei; apostații (care s-au lepădat de credință ca să scape cu viață), dacă revin și primesc martiriul sunt iertați. (n.s. 62, p. 448) footnote>“. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, XIX, în PSB, vol. 3, p. 447-448) „După cum cineva din om ajunge
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nevoie de zece bărbați ca să te rogi? Nu îmi spune că Dumnezeu. O luăm de la capăt cu Dumnezeu și credința. Tot ce vreau să știu este cine spune că nouă credincioși nu sunt mai buni decât nouă credincioși și un apostat ca mine? —Apostat? —Păcătos. — Știu ce înseamnă cuvântul. Destul de pretențios. Ca o mare catedrală cu vitralii. —Sau de ce nu unul? Dacă vreau să vin aici să mă rog singur? — Nu vrei să te rogi împreună cu noi? Vrei să te rogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
bărbați ca să te rogi? Nu îmi spune că Dumnezeu. O luăm de la capăt cu Dumnezeu și credința. Tot ce vreau să știu este cine spune că nouă credincioși nu sunt mai buni decât nouă credincioși și un apostat ca mine? —Apostat? —Păcătos. — Știu ce înseamnă cuvântul. Destul de pretențios. Ca o mare catedrală cu vitralii. —Sau de ce nu unul? Dacă vreau să vin aici să mă rog singur? — Nu vrei să te rogi împreună cu noi? Vrei să te rogi singur? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sententiam denuntiatur excommunicatus propter apstasiam a fide, ipso facto ejus subditi sînt absoluti a dominio ejus et juramento fidleitatis, quo ei tenebantur. (S. II, II, q. XIII, a. 2). 216 Henric însuși, într-o scrisoare adresată Papei, vorbind de Iulian Apostatul, se referă nu la lipsa dreptului, ci la prudența Bisericii care nu l-a îndepărtat. Cum etiam Julianum Apostatam prudentia sanctorul Episcoporum non sibi, sed soli Deo deponendum commiserit. Aceasta era maniera de gîndire comună în vremea lui Henric. Cum
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o bună mărturisire (I Timotei 6, 13)”181. În Istoria bisericească (cartea a III‑a, 11, 3), Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce În atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și Înfricoșătoare petre‑ cute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a porun‑ cit ca Teodor să fie scos din Închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l‑au Întrebat dacă a simțit durere, când a Îndurat torturi cu Înțepături foarte crude. El Însă a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Is a devenit zeița Isis. Cultul lui Isis s-a bucurat de mulți adepți, care iau ridicat temple în Italia (Pompei), Franța, Spania, Pannonia, Germania, Arabia, Asia Minor, Portugalia, Irlanda și Anglia. Vom aduce în discuție un nou nume: Iulian Apostatul, al cărui unchi era împăratul Constantin, și care a crescut la curtea regală din Constantinopole, fiind educat în religia creștină, pe care Constantin o îmbrățișase. Nefiind atras de doctrina creștină, s-a arătat interesat de vechile culte politeiste, păgâne. Când
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
doi ani după ce a devenit împărat. În scrierile apocrife sunt menționate ultimile sale cuvinte, pe patul de moarte:„Vicisti, Galilaee“ (Ai învins în cele din urmă Galileanule, n.n.) (trad. n.). Ceea ce este important în argumentația noastră este faptul că Iulian Apostatul s-a bucurat de o mare prețuire în rândul populației Galiei (Franța de azi, n.n.) și că era un adept al cultului lui Isis. Continuând cercetările, descoperim o serie de simboluri ale lui Isis. Conform legendei este soția și sora
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
modificările survenite în numele IS și la simbolistica zeiței, să revenim la subiectul nostru, mai exact etimologia numelui capitalei Franței, din perspectiva apocrifă. După cum spuneam, din punct de vedere apocrif, orașul Luteția a primit numele de Paris în timpul domniei lui Iulian Apostatul și se consideră că ar însemna Par Is, adică„Pentru Isis“. Primele scrieri care vehiculau această idee au apărut în secolul al XVlea. Biblioteca Națională din Paris adăpostește un manuscris francez, datând din anul 1403 (Foto nr.12, Anexă). În
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în centrul evenimentelor. în continuare vom recapitula pe scurt informațiile expuse în paginile anterioare. Astfel, din punct de vedere istoric oficial etimologia numelui orașului Paris provine de la un trib galez care locuia în Luteția, iar prin edictul împăratului roman Iulian Apostatul a fost schimbat în Paris. Din punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era construit un templu al zeiței Is, al cărei nume în greaca veche este Isis. Iulian Apostatul, ultimul mare împărat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
împăratului roman Iulian Apostatul a fost schimbat în Paris. Din punct de vedere istoric-apocrif, lângă orașul Luteția se afla un centru religios, pe care era construit un templu al zeiței Is, al cărei nume în greaca veche este Isis. Iulian Apostatul, ultimul mare împărat roman păgân, în încercarea de a înrădăcina acest cult, a numit orașul Luteția - Par Is care poate fi tradus prin:„Pentru Is“ sau„Lângă Is”. Din punct de vedere istoric oficial, cultul lui Isis o venera pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe față a păgânismului. Criza ia proporții; conjurații devin atât de mulți încît armata alcătuită din grupuri de popoare și secte, îl proclamă ca împărat pe cel mai cult, mai fanatic și mai îmbibat de elenism dintre ei, pe Julian Apostatul, cel care a fost creștin și care l-a renegat pe Isus, pentru a se întoarce la planete și la zeii păgâni - 361 en. Inițiat în mistere de Edeusis și Maxime de Theurgis, discipolul școlii din Atena; practicând el însuși
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
de a fi construit, atunci vom ști că timpul este aproape, fiindcă acesta este hotărât a fi chiar unul dintre semnele sfârșitului"44. Să ne amintim că a mai existat o tentativă eșuată de a construi templul în timpul împăratului Iulian Apostatul, cel care a ordonat să fie excluși creștinii din funcțiile didactice și trimiși înapoi "în bisericile lor de Galileeni, să-i comenteze acolo pe Matei și Luca"45. Kafka recurgea la paradox pentru plasa în timp venirea lui Mesia. Léon
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de Constantin Chlorus (305-306), urmat de fiul său Constantin (306-337), sub care imperiul a cunoscut o nouă înflorire. Urmașii săi Constantin I, Constantin II și Constantin III s-au luptat între ei. În anul 361, împărat a fost ales Iulian Apostatul. Treptat, barbarii s-au stabilit în imperiu. Apariția hunilor a produs ravagii. Între anii 347-395 a domnit Teodosius, care a introdus ordinea. Romulus (475-476) ultimul împărat al Romei a fost detronat după 1229 de ani de la întemeierea cetății, Italia fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
participat la acoperirea cu foiță de aur a sanctuarelor și a părților relevante ale acestora și la rostirea oracolelor. Accesul lui Constantin la putere a tulburat lumea păgână. Atunci, lucrările au fost întrerupte. Dar accederea la tron a lui Iulian Apostatul a provocat o reacție oribilă. Populația nemulțumită alerga ca sălbaticii asupra comunităților creștine: virgine, tineri și chiar oameni în vârstă au fost martirizați. Theodosius cel Mare a pus capăt domniei lui Baal și voluptosului partener Astarte. El a construit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
acest lucru foarte bine, vă întreb, punându-mă în situația evreilor care asistă Ia expierea fratelui lor: este un strigăt de pocăință din ultimul ceas, ca al tâlharului de pe cruce, sau un strigăt disperat în fața înfrângerii, ca al lui Iulian Apostatul: „M-ai învins, Galileene!". Indiferent care ar fi poziția spirituală a celui care moare, dar pentru cei ce asistă și aud nu are loc nici un proces de conștiință? Nu e adevărat că evreii strigă acest nume în momentul morții, răspunse
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi fost dintre ai noștri, ar fi rămas cu noi; dar ca să arate că nu toți sunt dintre ai noștri de aceea au ieșit”. Și m-am liniștit. Mi-am adus aminte de Arie, de Nestorie, de Eutihie, de Iulian Apostatul și am înțeles că Adevărul nu poate fi compromis. Se compromit cei ce-L părăsesc. Cele Sfinte nu se spurcă! Ședeam pe o bancă pe la mijlocul sălii. În locul acesta, cu câțiva ani în urmă, pe altarul demolat acum, Mântuitorul cobora pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mâine. Dezacorduri grave se ivesc la tot pasul pe tema orientării profesionale, odată cu lărgirea gamei de opțiuni prin înmulțirea carierelor fără tradiție. Spre a-și împlini chemarea pedagogică, Heliade Rădulescu se vedea nevoit să nesocotească sfaturile familiei: „m-am făcut apostat din casa părintească, care îmi propunea înainte protecții, slujbe, chiverniseli, și m-am pus în mijlocul zidurilor celor dărâmate ale Sfântului Sava, un biet dascăl cu câțiva leușori pe lună, încongiurat de câțiva școlari săraci, hotărâți și fanatici în prieteșugul meu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
flori.../ Spre mai sus/ Am trăit de mii de ori.../ E destul că tu te-ai dus.../ Flori pe zări, în iarbă flori.../ Isus!”9) „Imn” e un excelsior de ins trecut printr-o fază atee (ca aproape toată generația), apostat reîntors la credință. în eseul „Isus în poezia cultă”, Ion Pillat îi citează pe Crainic, Blaga, Voiculescu 10), dar îl omite pe Bacovia, care, după părerea mea, e mai interesant decît toți prin cea mai umană înțelegere a mitului. El
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începuse deja a se face confuzia între goți și geți. Ocupându-se de „metamorfozele lui Zamolxis”, „care a supraviețuit departe de țara sa, în Spania”, Mircea Eliade ia în discuție și confuzia dintre geți și goți, arătând că „probabil Iulian Apostatul este primul care utilizează termenul get ca echivalent al lui „got”, ceea ce vrea să zică că el confunda cele două popoare” . Într-un amplu și documentat studiu - Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole - apreciat de Mircea Eliade
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
95, 96, 97, 98, 100, 104, 121, 122, 123, 124, 125, 133, 138, 145, 148, 149, 150, 151, 152, 186, 196, 200, 204, 206, 208, 209 Ipsilanti, Alexandru, 179 Ipsilanti, Constantin, 183 Irak, 138 Iran, 138 Italia ostrogotă, 80 Iulian Apostatul, 35 Izzedin Keykavus, 137 J Jarvis, 47, 51 Jebel, 49 Jimenez, Rodrigo de Rada, 39 Justinian, 13, 19, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 69, 109, 121, 123, 132, 133, 136, 142 Justiniana Prima, 13, 15, 19, 49, 133 K
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
la vibratoarele superexcitante Cu privire la Sfântul Valentin, hagiografia creștină este generoasă. A existat un Valentin, episcop de Terni, martirizat în anul de grație 273. Un alt Valentin, simplu preot roman, a fost bătut și decapitat în 270. Al treilea a fost apostat în Rhetia și cinstit în Tirol. Din amestecul hagiografiilor, istoria a selectat o versiune arhetipală pentru ziua îndrăgostiților de pretutindeni. Este vorba de cea în care un anume Valentin, martir roman din secolul III, căsătorește soldații împotriva voinței împăratului lor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
mai violentă negativismul în acțiune. Spiritul diabolic își găsește suprema satisfacție în masacrele revoluționare. Dacă pe planul cultural luptă opunând negația teoretică afirmației, pe plan politic urmărește distrugerea credinței prin uciderea oamenilor și ruinarea instituțiilor sacre. Față de ateiștii revoluționari, Iulian Apostatul e oarecum scuzabil: el voia să înlocuiască religia cu altă religie, voind să opună creștinismului reîntronarea zeilor în care, poate, credea ca un halucinat. Dar revoluționarii ateiști vor să-l distrugă pentru a-l înlocui cu neantul. Și totuși e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el este Domnul domnilor și Împăratul împăraților.” Dau în continuare și pe cei zece împărați geți, adepți ai creștinismului arimin sau mitraismului care au condus imperiul roman în perioada 268-378: Claudius, Aurelian, Probus, Dioclețian, Ga-leriu,, Constantin cel Mare, Constantius, Iulian Apostatul, Iovian, Valens. Pînă la Iovian, ei au făcut parte din același clan sau familie lărgită, avîndu-l ca strămoș pe Claudius. La 17,16-17, Ioan ne arată comportamentul acestor împărați față de cetatea Ro-mei, capitala imperiului roman. ,,Cele zece coarne pe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea vreunui referent 846, ci polionomasiei (Arhip, Procopie, Ivan). "Domnul elev, Darie" este un intelectual blazat, din seria apostaților eliadești, a cărui modalitate de a se raporta la sacru se cuprinde între două date, 13 martie când "am aflat că Cerul pur și simplu nu există. Nu mai există, Ivan! Din clipa când înțelegi, cum am înțeles eu la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]