291 matches
-
Numelui lui Dumnezeu este erijată în chestiune de viață sau de moarte, iar apoteoza sacrificiului de sine este glorificată și comemorată prin poeme, rugăciuni și rituri memoriale, se stabilește un model de răspuns la persecuția religioasă. Acesta lasă puțin loc apostaziei, în contrast cu ceea ce s-a întâmplat în lumea sefardă, unde convertirea s-a înfățișat adesea ca o opțiune practicabilă 20. Această diferență de atitudine modelează, pe termen lung, reacții distincte la suferință. Retorica suferinței, atât de bogată în zona așkenază în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
elegia lui Abraham Ibn Ezra, care evocă persecuția almohadă din secolul al XII-lea, descrie distrugerea comunităților evreiești din Spania și din Occidentul musulman și suferința abătută asupra lor. În multe cazuri, evreii fuseseră constrânși să aleagă între moarte și apostazie. Cartea Tradițieinnn a spaniolului Abraham Ibn Daud, lucrare de tip istoric, scrisă tot după aceste evenimente și încheiată în 1161, evocă, de asemenea, tribulațiile traversate sub jugul almohazilor. În aceeași epocă, familia celebrului filosof Maimonide fuge din Cordoba la Fes
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
postul de pe 9 avsss de către supraviețuitorii care protestează împotriva sorții lor și își plâng poporul, apoi intonează rugăciunea Nishmat kol haittt. O altă elegie, rostită de sabatul Shim'uuuu, îi îndeamnă pe convertiți să se întoarcă din păcatul lor de apostazie, fiindcă Dumnezeu va avea poate milă și-l va trimite pe adevăratul Mesia. Astfel, aceste elegii derulează istoria de suferință a evreilor spanioli începând cu atacurile din 1391. De asemenea, diverse poezii liturgice evocă necazurile trăite inspirându-se din evenimente
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prezent. Usque povestea nenorocirile poporului lui Israel pentru că era convins că ele se vor sfârși curând. El se referă la Biblie pentru a arăta că păcatul cel mai grav al lui Israel este apropierea de popoarele creștine, care duce la apostazie, idolatrie și căsătorii cu ne-evrei. Prin acest păcat, care include maranismul, poporul evreu a rupt Legământul cu Dumnezeu și a provocat pedeapsa divină anunțată în Scriptură. El este pedepsit acolo unde a păcătuit: este aservit de națiunile pe care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu și asuprire, de suferințe fără număr". Și se lasă purtat de această notă încrezătoare: "În epocile cele mai dezastruoase au fost evreii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
invocat în aceste cercuri. În ghetoul varșovian, conducătorii hasidici prelungeau această învățătură aplicând termenul de "sfințire a Numelui lui Dumnezeu" oricărei victime a genocidului. Într-adevăr, pentru Maimonide "fiecare evreu ucis, chiar dacă moartea lui nu rezultă dintr-un refuz al apostaziei, dacă este ucis numai fiindcă este evreu, este numit sfânt"rrrr. În Talmud, se consideră în general că nu există sfințire a Numelui lui Dumnezeu decât în cazul în care evreul are cu adevărat de ales. Astfel, în martirologiul evreiesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Iahve, sau că Baal era venerat alături de Iahve 34. La început, Baal a trebuit să fie acceptat ca "zeu al spaimei", specialist, prin excelență, al fecundității. Abia mai târziu, cultul său a fost execrat și a devenit dovada exemplară a apostaziei. A fost adoptat în mare parte sistemul sacrificial canaanean. Forma cea mai simplă a sacrificiului consta din ofrande, într-un loc consacrat, a diferite daruri, sau din libații de untdelemn și de apă. Ofrandele erau considerate hrană pentru divinitate (Judecători
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sub forma a doi viței de aur (III Regi, 12: 28-29). Este posibil ca statuile tauromorfe să fi servit de lăcaș Dumnezeului nevăzut. E vorba totuși de o influență canaaneeană care viola interdicția "chipului cioplit", și această inovație, vecină cu apostazia, a agravat neînțelegerea dintre cele două regate 7. ^^sms, l 114. Iahve și creatura sa Un întreg grup de psalmi, "Psalmii de întronare", îl exaltă pe Iahve ca Rege. El este "mare împărat peste toți Dumnezeii" (95: 4); "Iahve domnește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regenerării spirituale a individului prin reîntoarcerea definitivă la Iahve constituiau răspunsul profeților la crizele istorice care amenințau însăși existența celor două regate evreiești. Pericolul era imediat și considerabil. "Bucuria de a trăi", solidară oricărei religii cosmice, era nu numai o apostazie, ea era iluzorie, condamnată să dispară în iminenta catastrofă națională. Formele tradiționale ale religiei cosmice, i.e. misterul fertilității, solidaritatea dialectică dintre viață și moarte, ofereau de acum înainte o falsă securitate, într-adevăr, religia cosmică încuraja iluzia că viața nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tatălui lor comun, Episcopul Romei, căci el este unicul obstacol pe care îl întîlnesc în calea dispersării, pe care au pornit din necunoaștere, din lipsă de fermitate, din cauza prejudecăților, din cauza corupției, din cauza unei răutăți diabolice; cale, spun, care conduce la apostazie, la vînzarea lui Cristos, la disperarea lui Iuda; iar ei nu înțeleg nimic! În atîtea nenorociri prin care a trecut Mireasa Mîntuitorului, ucenicii credincioși ai trădatului Învățător nu ar fi avut nici o mîngîiere dacă înainte de a fi crucificat nu le-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-a confruntat cu unele extreme, dar s-a întors de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația împotriva Statului, cred că națiunea catolică afectată de aceste două rele nu va înceta să fie agitată pînă cînd nu va fi expulzat din rîndurile sale germenul tristei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că unul dintre apostoli Îl va trimite la moarte (6,64-71). El face mărturisirea după o predică ținută În sinagoga din Cafarnaum despre Împărtășirea cu trupul (exact: „carnea”) și sângele Său Întru dobândirea vieții veșnice. Predica scandalizează, stârnește Împotriviri și apostazii: „Dar unii dintre voi nu cred (căci Isus știa de la Început cine sunt cei care nu cred și cine-l va trăda). Și zicea: De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
evidente. Novațian (preot roman din sec. al III-lea) este autorul primului tratat despre Sfânta Treime. După valul de persecuții anticreștine din vremea Împăratului Deciu (249) Novațian Încarnează atitudinea rigoristă față de lapsi, adică față de cei care au căzut În păcatul apostaziei, Închinându-se la zeii păgâni. Novațian și susținătorii săi nu recunoșteau valoarea pocăinței apostaților, cerând, pentru ei, un nou botez. Este ales papă de către preoții raliați la părerea sa. Este excomunicat de un conciliu reunit În 251 de către Ciprian. Biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fără să primească, gratuitatea este privilegiul lor. Statele sunt cele care trebuie să impună reciprocitatea drepturilor și a îndatoririlor. De exemplu, în materie de căsătorie mixtă și de libertate a conștiinței, în fața unor țări care pedepsesc cu moartea "delictul de apostazie". De ce acceptăm atât de ușor faptul că nu putem face la ei ceea ce fac ei la noi? Bisericile sunt interzise în Arabia wahhabită, care însă nu se privează de dreptul de a construi moschei în Europa. Frivolă Europă, care se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu e altul decât cel care "așteaptă", chiar în prima frază a Manifestului Partidului Comunist, pe oricare cititor dar, mai ales, pe descendenții lui pentru a le reaminti consecințele politice și etice ale paricidului ("figura cvasi-părintească a lui Marx") și apostaziei "disputa (acestei figuri) în noi, cei cu alte filiații"188: "...Foarte recent, recunoaște Derrida, am recitit Manifestul Partidului Comunist. Cu rușine mărturisesc, nu mai făcusem asta de decenii ceea ce nu se poate să nu trădeze ceva. Știam foarte bine că
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
autonom al străduințelor umane și al progresului, ci tărâmul păcatului și al morții, și de aceea are nevoie de mântuire 66. Primul pas spre asanarea morală a unei societăți este mărturisirea păcatului, cu exorcizarea demonilor creați de somnul rațiunii și apostazia credinței. Nu se va înțelege nimic din istorie dacă nu se pleacă de la principiul culpabilității universale, remarcă Hubert Butterfield. Pentru el, istoricul cu adevărat obiectiv, care examinează loial faptele, trebuie să ajungă la concluzia că originea tuturor erorilor, ca și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
universale era prețul ce trebuia plătit spre a salvgarda comunitatea israelită. Israel a fost ales de Yahwe, el este poporul Său. Prin urmare, poporul evreu constituie o realitate istorică semnificată prin voința lui Dumnezeu. Alienarea națională ar echivala cu o apostazie, adică cu profanarea unei structuri etnice consacrate prin însăși originea ei. Prima datorie a poporului evreu este deci de a-și menține identitatea, până la sfârșitul istoriei, cu alte cuvinte de a rămâne mereu la dispoziția lui Dumnezeu 34. Israelul însă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost exilul și vindecarea sa. III ORDINEA SUBTILĂ A LUMII Speranța S-ar zice că, de la o vreme, competența noastră supremă e disperarea. De la mica disperare cotidiană până la teoria catastrofei, de la „marginile“ disperării (depresie, neîncredere, iritabilitate) până la „culmile“ ei (isterie, apostazie, resemnare bolnăvicioasă). Am obținut, prin urmare, consensul: e rău, e foarte rău, nu mai avem nici un motiv de speranță. Speranța ne apare, când vorbim astfel, ca o virtute condiționată. Adică o virtute care nu subzistă decât „cu motiv“, sau „în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trufași în aprecieri - prin cea mai puțin rea dintre toate societățile pe care le-a cunoscut istoria umanității [...]. Civilizația democratică nu realizează că urmărind himera fluturată în fața ochilor de un demon abil și imperceptibil, dar cel mai puternic dintre toți - apostazia - s-a pomenit căzută în cușca cu lei a demonilor urii și ai violenței. Ce vrea să spună Biblia când numește pe diavol legiune? Că e singur și poate lua chipul tuturor indivizilor din lume. El e Nimeni, masa anonimă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
societate” . Nu am identificat nici o probă clară că Boerescu ar fi cunoscut scrierile lui Edmund Burke; Însă paralela se impune aproape de la sine. Acceptarea practicilor bisericești ca pe un dat social, semnificația lor morală, separarea lor de considerațiile personale, riscurile apostaziei sunt argumente temeinice. Trebuie remarcată, odată În plus, detașarea de principiile primilor ani; marginalizarea clerului, cel puțin la nivelul ierarhiei și al ramurii sale monahale, făcea loc unei apologii argumentate În cel mai conservator discurs boerescian. Considerațiile sumare de mai
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
vremea patristică, nu au putut găsi în literatura de această factură decât dominanta apologetică și pe cea a precizării dogmatice. Faptul pare a fi îndreptățit de situațiile care au dus la apariția majorității textelor patristice: tensiunile produse de erezie sau apostazie. S-a scris în mod special, când era absolut necesară precizarea modalității autentice de experiere creștină a realității. Este cu neputință de a găsi autori care scriu tratate de dragul tratatelor, sau care filosofează pe teme creștine de dragul exercițiului. Unde poate
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
unui delict capital: vezi E. Peters, Inquisition (Berkeley-Los Angeles, 1988), 64-65, si Murray, Suicide (n. 14 mai sus), ÎI, 171. 87 D. Lawton, Blasphemy (Philadelphia, 1993), 16, scrie "despre cuvântul blasfemie" că "nu este în mod stabil diferit de erezie, apostazie și sacrilegiu" și că "blasfemia cuprinde înjuratul, jocul de noroc, beția, impietatea, calomnia, deviația sexuală, erezia, propovăduirea împotriva Evangheliei, sacrilegiul, și orice ipocrizie, defăimare sau rebeliune împotriva lui Dumnezeu. Vezi (pentru perioada pre-creștină) R. Parker, Miasma: Pollution and Purification în
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
atent și cu simț practic, un legatar ludic al vechii societăți ardelene distruse de comunism, dar și un sarcastic justițiar vs. mediocritatea fără har. Abordarea jurnalului "Trecut-au anii" de Virgil Ierunca (Lădești, jud. Vâlcea, 1920 - 2006, Paris), pleacă de la apostazia orgoliosului autor ce nu s-a împăcat cu gândul că s-ar fi putut înșela într-o viață de om în privința altor oameni, dovadă stând distrugerea a zeci de caiete scrise de-a lungul a cinci decenii. Gestul e calificat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
datorează lui Nietzsche, dar, hélas, "ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare,Ťeterna reîntoarcereť a aceluiași sau Ťsupraomulť rămînînd grevate de un iremediabil kitsch metafizic". Chiar așa: "kitsch"! Luînd notă de acest dezastru, dl Liiceanu a cărui "apostazie", fie spus în treacăt, nu e deloc "clandestină", astfel cum încearcă a o acredita, deoarece apare acum în pagina d-sale tipărită, se "agață" de Heidegger ca de-o speranță finală. însă are parte de o nouă decepție. Personalitatea d-
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
și provoacă fie lamento-uri bine temperate („câte patimi mai am de-ndurat/ câți sori de sânge mai curg în scăpătat?”), fie strigătul de satisfacție în fața momentului fatidic amânat („Charon a plecat dezamăgit/ cu luntrea goală”). Cel care a oscilat între apostazie și religiozitatea superficială găsește calea spre dumnezeire și se supune unor exerciții de acomodare cu întunericul, învață „alfabetul neantului” și se pregătește, împăcat, pentru ceea ce, oximoronic, numeș te ora de veșnicie: „Câinele se uită în ochii mei/ și râde/ e
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]