287 matches
-
invocat în aceste cercuri. În ghetoul varșovian, conducătorii hasidici prelungeau această învățătură aplicând termenul de "sfințire a Numelui lui Dumnezeu" oricărei victime a genocidului. Într-adevăr, pentru Maimonide "fiecare evreu ucis, chiar dacă moartea lui nu rezultă dintr-un refuz al apostaziei, dacă este ucis numai fiindcă este evreu, este numit sfânt"rrrr. În Talmud, se consideră în general că nu există sfințire a Numelui lui Dumnezeu decât în cazul în care evreul are cu adevărat de ales. Astfel, în martirologiul evreiesc
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Zece ani mai tîrziu, Îi acordau ospitalitate „auditorului” lor Augustin, care purta cu ei conversații despre doctrină 41. La recomandarea lor, Augustin este numit retor la Milano, orașul unde Ambrozie și Filastru din Brescia declaraseră un război necruțător maniheismului. CÎnd apostazia Îl lansează pe Augustin Într-o strălucită carieră În cadrul bisericii catolice, un „auditor” din Roma, Secundinus, Îi scrie la Hippona (405), urmărind să-l readucă la credința maniheistă 42. În 443, majoritatea maniheenilor din Italia par să trăiască la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iată-l pe Cioran suferind tocmai pentru că rădăcinile, negate adesea, nu pot fi abandonate. Înțelegând acest paradox, el își spune la un moment dat: „Să nu-ți renegi niciodată originile, oricâte motive ai avea să roșești pentru ele. E o apostazie rușinoasă și de altfel fizic imposibilă, o contradicție în termeni: e un refuz al identității, e ca și cum ai spune: «Eu nu sunt eu», lucru pe care, evident, îl poți spune, dar care nu înseamnă nimic Ă în cazul că e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ideilor lui Alexa Visarion intră adesea în această convergență. Însă (citindu-i cărțile) nu izbutesc deocamdată să separ între tentația lui de a vedea teatrul ca un apostolat public al binerânduielii omului în istoria lui, și înțelegerea modernității teatrului ca apostazie față de comunicarea publică. În disputa de acum mai bine de cincisprezece ani, dintre noua direcție a Teatrului Național din București, orientată spre experiment și "risc", și apărătorii tradiției celei vechi, de realism, divertisment și melodramă, omul acesta a cărui gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
băieți bogați și deștepți care-i trădează pe săracii idioți într-o cazarmă, în timp ce Alexa Visarion a reconstituit, în colorit păstos, cu rigoare compozițională și violență pamfletară, viața abrutizantă din mediul cazon englez, în care sunt posibile toate ticăloșiile, inclusiv apostaziile notate în text. Pentru aceasta, regia a lărgit spațiul de joc, ieșind din interioare pe câmpul de instrucție, făcând ostașii să străbată în marș forțat sala de spectacol, introducându-i cu abilitate pe spectatori în acest univers claustrat, unde fermentează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atent și cu simț practic, un legatar ludic al vechii societăți ardelene distruse de comunism, dar și un sarcastic justițiar vs. mediocritatea fără har. Abordarea jurnalului "Trecut-au anii" de Virgil Ierunca (Lădești, jud. Vâlcea, 1920 - 2006, Paris), pleacă de la apostazia orgoliosului autor ce nu s-a împăcat cu gândul că s-ar fi putut înșela într-o viață de om în privința altor oameni, dovadă stând distrugerea a zeci de caiete scrise de-a lungul a cinci decenii. Gestul e calificat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Carol, prin ordinul de retragere, arătându-se nedemn de înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie, apostazie, magie neagră ș.a.m.d. Spre a-și ostoi melancolia și fierbințeala creierului, seniorul de Rais își vizitează numeroasele reședințe din Vandeea. Nu rezistă totuși imboldului de a pleda, chiar dacă zadarnic, pe lângă rege cauza Ioanei, lăsată de-acum de izbeliște
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în mine atâta vreme (...)". Din păcate fuga lui, la cârma unui avion (împreună cu Isabelle) se va sfârși tragic; o moarte în care haosul și hazardul iau chipul destinului. Indubitabil, la fel de celebru este pastorul Cederblom, o figură faustică și erasmică, între apostazie și credință. Bibliofil nemântuit și meloman rafinat, el are pasiunea cerească a lui Kepler și viziunea unui poet-filosof de rangul lui John Donne. Pe baza jurnalului său personal, sustras de Stellan și valorizat epic, aflăm unele detalii și secrete semnificative
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele mai influente asupra antinomismului sunt semnate de E.P. Thompson și de Jon Mee (1999, p. 82). 95 Această aserțiune este parțial contrazisa de Priestman, care crede că, în perioada de maximă rebeliune confesionala (1790-1795), Blake sfidează creștinismul până la punctul apostaziei (1999, p. 82). 96 În afară de Damon, un cercetător timpuriu al acestei filiații intelectuale este Jacques Roos (cu Aspects littéraires du mysticisme philosophique et l'influence de Boehme et de Swédenborg au début du romantisme: William Blake, Novalis, Ballanche din 1951
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Napoli? Cine, în toată lumea creștină, a fost mai stimat și renumit decât fratele Elia? Cu toate acestea, primul dintre aceștia și-a meritat închisoarea pe viață, iar cel de-al doilea a fost excomunicat de suveranul pontif pentru neascultare și apostazie. Totuși, amândoi, deși târziu, s-au căit. 34. Împreună cu fratele Aymon, a venit în Anglia și fratele William de Colville, cel bătrân, un om simplu și de o extraordinară caritate; sora sa a fost mai târziu strangulată cu cruzime în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Personal, sunt convinsă că nu este suficient să spunem că "dorința de a cunoaște viitorul, de a interveni artificial cu concursul nemijlocit al Diavolului, în existența noastră sau a altora este un păcat similar ereziei și aproape la fel de grav ca apostazia". Înțelegem nemulțumirea sa față de persoanele care au profitat de pe urma unor practici ciudate. Aceasta nu explică însă opțiunea sa de a arăta cu degetul și de a stigmatiza. Gestul nu este tocmai profitabil, mai ales atunci când te adresezi unui public curios
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în lături puterea dragostei naturale și tot ce ține de iubirea de oameni, și, ca să zic așa, să fie slujit Dumnezeu printr-o binecredincioasă asprime. Sau oare nu vei recunoaște că e un lucru cuvenit ca cei ce au îmbrățișat apostazia fără motive să fie pedepsiți fără milă, ca unii ce au nesocotit slava mai presus de toate și nu s-au ferit să necinstească fără 92 grijă pe Cel pe Care era mai bine să-L bucure prin silințele spre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Atanasie cel Mare, Despre Sfântul Duh, Către același episcop Serapion, I, în PSB, vol. 16, p. 87) „Minunat era (Cuviosul Antonie - n.n.) și în credință și evlavie. Căci nu voia să fie în comuniune cu schismaticii meletieni, cunoscând viclenia și apostazia lor de la început; nici cu maniheiștii sau cu alți eretici nu vorbea prietenește, ci doar îi îndemna să-și schimbe gândurile și să se întoarcă la dreapta credință. Socotea și spunea că prietenia și convorbirea cu ei<footnote Părinții din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
un an mai târziu, conștient de-acum de măreția sa spirituală, a tipărit De Divinatione, În limba latină. Și ce latină! Aceea a lui Cicero! Pentru unii critici, publicarea evangheliei după textele lui Cicero și Vergiliu comportă un soi de apostazie a idealurilor clasice; noi preferăm să vedem În acest ultim pas nefăcut o Înnoire spirituală. În esență, drumul misterios și luminos care duce de la păgânism la credință. Nimeni nu ignoră faptul că Paladión a trebuit să-și sponzorizeze singur publicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tatălui lor comun, Episcopul Romei, căci el este unicul obstacol pe care îl întîlnesc în calea dispersării, pe care au pornit din necunoaștere, din lipsă de fermitate, din cauza prejudecăților, din cauza corupției, din cauza unei răutăți diabolice; cale, spun, care conduce la apostazie, la vînzarea lui Cristos, la disperarea lui Iuda; iar ei nu înțeleg nimic! În atîtea nenorociri prin care a trecut Mireasa Mîntuitorului, ucenicii credincioși ai trădatului Învățător nu ar fi avut nici o mîngîiere dacă înainte de a fi crucificat nu le-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
s-a confruntat cu unele extreme, dar s-a întors de pe marginea prăpastiei care se căsca înaintea sa și fie că s-a apropiat de Biserica catolică, fie a căzut în prăpastie. Lăsînd însă deoparte acest caz de moarte prin apostazie și întor-cîndu-ne la celelalte două rele ale națiunilor creștine, tirania și conjurația împotriva Statului, cred că națiunea catolică afectată de aceste două rele nu va înceta să fie agitată pînă cînd nu va fi expulzat din rîndurile sale germenul tristei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să fie scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale la catolicism. Unirea cu Roma a însemnat însă dezbinarea unirii spirituale a românilor, fapt care, în interbelic, trece ca o apostazie nu doar doctrinară, ci și națională (în condițiile în care ortodoxismul este o condiție necesară a românismului). Ținând cont de faptul că unirea cu Roma a bisericii ardelene, decisă la 1698 și finalizată la 1700, a deschis calea către cristalizarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acceptat. Doar că " Unirea a fost primită numai de mitropolit și o parte din preoți; poporul mai ales, nu voia să audă de "legea nouă"" (p. 235). Găsim în acest citat ingredientele elementare ale tezei "trădarea cărturarilor" (Benda, 1993) [1927]. Apostazia nu se restrânge doar la credința ortodoxă, ci ipso facto, se extinde și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trădarea cărturarilor" (Benda, 1993) [1927]. Apostazia nu se restrânge doar la credința ortodoxă, ci ipso facto, se extinde și la nivel identitar. Pe fondul ideii de stat etnocratic ortodoxist, pactul făcut de prelații ardeleni în 1700 nu este doar o apostazie doctrinară, ci și o renegare identitară, în condițiile în care ortodoxia este definită ca piatra unghiulară a românismului. Denunțarea unirii cu Roma ca trădare identitare a românismului este perfect rezonantă cu teza românității duale pe care Nae Ionescu o va
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de-a Treia Republici Franceze i-au atras condamnarea penală și încarcerarea (1910). Experiența carcerală pare să fi prilejuit punerea în mișcare a unei plăci turnante în viziunea sa despre lume, a cărei finalitate s-a manifestat printr-o radicală apostazie politică. Astfel că, la eliberarea sa (1912), Hervé a îmbrățișat, cu aceeași fervoare militantistă cu care l-a combătut înainte, ultranaționalismul în formula sa fascistă. Demagogul a fost reținut în memoria cultural-politică franceză contemporană drept "infamul socialist antipatriot care până în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1914, care a purtat marca dramaticei restructurări a convingerilor sale politice poartă titlul evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese ce se petrec înăuntrul minții subiecților care au suferit experiența liminală a apostaziei politice nu face obiectul analizei de față. Oricât de tentantă ar fi ispita intelectuală de înțelegere a mecanismelor psiho-sociale ce dau naștere unor astfel de prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al V-lea ale PCR ținute în 1924 (Viena), 1928 (Harcov), respectiv 1931 (lângă Moscova) s-au desfășurat sub semnul unei astfel de "confuzii", drept care ele trebuie interpretate ca rătăciri doctrinare cauzate de interferența Cominternului în afacerile domestice ale Partidului. Apostazia Partidului la doctrina antinațională este astfel desăvârșită. Concluzii: renaționalizarea memoriei istorice românești. Inițiate timid încă din anii '60, autohtonizarea politică și autarhizarea culturală românească se intensifică progresiv, atingând cote maxime spre sfârșitul anilor '80. Prefacerile memoriei istorice românești oglindesc evoluțiile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
putea împlini misiunea ce li se destină, ar primi, ar fi figuri de șah și sticluțe de caleidoscop în mînile cancelarului nostru. Un lucru însă cată să recunoaștem. Schimbarea la față a partidului roșu, renunțarea la principiile lui din trecut, apostazia și lepădarea de republicanismul și de antidinasticismul de până mai anțărț, amenda onorabilă făcută principiilor monarhice și conservatoare prin votarea regatului și a succesiunii, prin renegarea vieții lor întregi i-au slăbit pe roșii, i-au făcut pentru câtva timp
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
PRIN MARTIE... Prin martie a. c. "Journal des debats" ținea seamă de vorbele d-lui C. A. Rosetti că "visul de aur i s-a împlinit" fără ca foaia franceză să știe că ele erau pentru republicanul învechit în zile rele o apostazie. Foaia mai scria următoarele: Rolul noului regat în valea Dunării de Jos va deveni mai mult decât oricând un rol eminamente civilizatoriu. Cei șapte până la opt milioane români cari formează o insulă pierdută în mijlocul slavilor sunt fără contestare mai înaintați
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
justiției. Care va fi rezultatul? Ideea conservatoare a numirii magistraților pe baza meritelor și a titlurilor academice va triumfa fără îndoială și roșii vor ceda opiniei publice conservatoare. Prin ce stau așadar roșii la guvern? Prin o necontenită și gradată apostazie de la programul lor originar, prin o renunțare la principiile lor, prin renegarea trecutului, prin adoptarea, în aparență măcar, de principii conservatoare. N-avem nevoie de anume prozelitism. Daca vor să stea la guvern, cate ei înșii să se conformeze de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]