446 matches
-
lui Slavici, trei ani mai târziu, criticul atribuie fiecăruia locul potrivit exprimându-și însă cu claritate simpatia pentru scriitorul humuleștean. Perspectiva călinesciană este nuanțat diferită. Delimitându-se cu ironie și sarcasm de opiniile lui Slavici omul a cărui moarte "înlesni apoteoza operei" -, criticul se oprește asupra creației văzută în totalitatea sa pe care o apreciază de la bun început ca fiind "remarcabilă"22. Textele selectate din vasta operă a scriitorului șiriian demonstrează ascuțimea spiritului analitic al criticului. Chiar dacă alegerea are altă motivație
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
asemenea atitudine poate fi interpretată, desigur, și În sensul unei „inițieri orfice”, dar ea trebuie pusă mai degrabă În legătură cu ceea ce același critic numește, În alt context, „trăirismul manifest al unor declarații cu privire la neliniștile existențiale”. „Suprema Înălțare din viață În moarte”, „apoteoza spasmului ultim” ca Împlinire Întru revelație, numesc de fapt, Într-o expresie retorică, punctul extrem al tensiunii și neliniștii, dincolo de care nu mai Încape nimic decît... Totul, extatica, suprema contopire cu cosmosul - În cea mai autentică tradiție romantică și... suprarealistă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căzînd În tine ca o apă Într-o peșteră, odaia ta se va umple cu zborul untdelemnos al unor lilieci uriași [...] Planete și sori, ca niște vaste păduri incendiate, se vor apropia de zenitul ochiului nostru” (Pădurile orchestre). Toate aceste „apoteoze rupte din aerienele iluminări” cresc Însă, la autorul Actului de prezență, pe fondul unei conștiințe a Însingurării poetului Într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul Însuși al cărții, (reluîndu-l pe cel al unui text Încheiat cu semnificativa Întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
detaliului, de factură „rococo”; de aici, acea fluidizare a viziunii, dematerializarea obiectelor, aerul halucinant-oniric, cu instabilitatea caracteristică a imaginilor, alunecările și interferențele nivelelor de reprezentare, caracterul fulgurant al imaginilor unui univers fantasmatic, senzația de absolută libertate și disponibilitate a eului: „Apoteoze rupte din aerienele iluminări. Centauri convorbind cuviincioși la ferestrele acoperite de o lumină egală. Printre arborii care păzesc cu număr socotit tăcerea și umbra fiecărei case, se străvede stiletul ascuțit al oceanului de la marginea orașului. Din cînd În cînd sirenele
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de departe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că tot ce e bun pentru America este bun și pentru restul lumii. Trăznetul urma să cadă la începutul secolului următor, la 11 septembrie 2001, deși data aceasta fatidică a fost văzută de unii, precum influentul jurnalist francez Jean-Marie Colombani, apoteoza secolului american: "Nous sommes tous Américains", afirma titlul editorialului său din Le Monde la două zile după atentat. AMERICAN CULTURE Dificultatea oricăror tentative de a defini sau a descrie cultura americană în general, cultura contemporană în special, se datorează în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Mitul central al liricii lui M. este simbolicul „excelsior”, biruință asupra limitelor ultime, eliberare și înălțare din real prin poezie. Desprinderea de pământ se face pe aripile inspirării, care îl preschimbă pe muritor în semizeu (Avânt). Sufletul macedonskian țintește „perihelia”, apoteoza solară, integrarea în absolut și pur. Capodopera sa, Noaptea de decemvrie, concentrează semnificațiile tensiunii real-ideal în legenda alegorică a emirului (geniul) fascinat de viziunea Mekăi (idealul - depășire a lumescului în atingere cu divinul: „Sunt Meka cerească, sunt Meka cea mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
lungă și rafinată carieră la D. Anghel, Mateiu I. Caragiale, Tudor Arghezi. În teatrul lui M. doar interesul pentru mutațiile imaginii interioare a persoanei umane, răsfrântă în ceilalți, adevărat motiv pirandellian, din Le Fou? putea interesa. Moartea lui Dante închipuie apoteoza marelui florentin (în destinul căruia poetul hulit de contemporani și mistic îndrăgostit de poezie se regăsea pe deplin), iar în Saul el se proiectează în legendarul David, cântărețul înaripat. Iadeș!, Unchiașul Sărăcie, 3 decembrie sunt simple adaptări. Ca traducător, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Densusianu. Promovând spiritul modernist, el crede că „poezia nouă”, simbolistă, aduce un plus de cunoaștere, printr-o mai profundă intelectualizare (lirica e „tăiată în cristalele fine ale gândirei”) și o maximă energizare a creativității, aptă să facă din vers „o apoteoză a vieții” (Reflexii în fața poeziei nouă, „Vieața nouă”, 1922). Din 1913 își începuse și cariera ostășească, urmând cursurile Școlii Militare de Artilerie, Geniu și Marină, apoi fiind concentrat, cu scurte pauze, care i-au îngăduit să termine facultatea. A participat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
mari, da’ nu credeam, mă! Ăștia de ce sunt bolnavi, mă doctore?, m-a întrebat în țarc. Nu știu de unde mi-a venit în cap și pe limbă asemenea tâmpenie, dar i-am răspuns fără ezitare: Cel mai înalt, brunet, are apoteoza glandelor suprarenale. Și-i boală grea? Da, grea, domnule șef . Da’ ălalalt? Are circumferința abstract abdominală! Grea și asta? Grea, dom’ șef, grea de tot!... Mă, da’ deștept mai ești, a zis admirativ. Ce încântat mă simțeam. Nu-mi recunoscuse
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca o lepădare de omenescul simțirii pământești și rațiunii lumești, începutul morții păcatului în trup și în suflet gustându-l în bucuria ascetică a renunțărilor (a omorârilor) până și a trebuințelor, așa încât moartea finală a trupului să se identifice cu apoteoza intrării și rămânerii în Viața, în Ființa lui Hristos, om-Dumnezeu. Cel ce a „înghițit” pe Hristos (în Taina Euharistiei) este „înghițit” de Hristos, înveșnicit în Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt, de lepădare de sine: „Cel ce va voi să vină
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
actrițele au decăzut profesional după ce le-am părăsit eu, cu excepția Rosinei. Pe Clement, desigur, nu am părăsit-o niciodată, chiar atunci când fiecare dintre noi avea altă legătură amoroasă, ceea ce era firește oribil pentru respectivii noștri amanți.) La doi ani după apoteoza lui Lizzie în Ariel, toată lumea se întreba „ce s-o fi întâmplat cu Lizzie Scherer?“. Îi eram atât de recunoscător pentru declinul ei, încât acest simplu fapt a făcut-o să „supraviețuiască“ în mintea mea. Dar biata fată nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
închiriat o mașină, n-am vrut s-o folosesc pe a lui Gilbert - și tot drumul am purtat o minunată conversație de dragoste cu tine. Ah, dacă n-ar fi fost drumul ăsta lung! Totul atinse paroxismul, era ca o apoteoză, mă gândeam cât de surprins și de încântat ai să fii când ai să mă vezi, cât de fericiți vom fi amândoi, ce-o să mai râdem și o să tot râdem, așa cum râdeam în trecut, și tot timpul îmi imaginam cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mecanismul transformării literaturii în propagandă. Avem de a face cu un scriitor submediocru, care tematizează dirijat, impersonal, în siajul ideologiei oficiale a epocii. Verdictele criticului-politolog sunt tranșante, nelăsând loc dubiilor: Silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din insurgența iconoclastă a lui Teodor Mazilu. Succesul de public este datorat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vârste, cea a realismului socialist. Detașarea lui Baranga de debuturile sale, formulată cu prudență în 1978, într-o scrisoare programatică, nu poate pune între paranteze un deceniu de activitate dramaturgică: silueta lui Baranga, de la primele montări ale anilor 1946-1947 până la apoteoza din 1973, rămâne aceea a unui artist care respectă gradele de libertate și sugestiile tematice emanate de la partid. În cariera sa de trei decenii nu este detectabil nimic din insurgența iconoclastă a lui Teodor Mazilu. Succesul de public este datorat
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Mircea Eliade. În 1964 Școala gustiană și cercetarea sociologiei - oarecum separate - sunt acceptate, apar articole detaliate care recunosc meritele profesorului și a formațiunii sale în presa vremii, se organizează sesiuni științifice în mediul academic. După ce terenul a fost propagandistic pregătit, apoteoza declarării reabilitării sociologiei și a lui Dimitrie Gusti a survenit după Congresul al IX-lea din 1965, când la plenara mai sus amintită secretarul general nou ales a denunțat vechea politică a PMR pentru excomunicarea nejustificată a sociologiei. După acest
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care îi venea de minune, la Bologna, în 1976, într-o nouă producție. Cu toate acestea, Carmen este rolul său fetiș! Tot la Bologna, în regia lui Virginio Puecher, spectacolele au avut un asemenea succes, încât au părut o adevărată apoteoză a Vioricăi. Era foarte ușor să îi concep costumele, pentru că reușea să ofere credi bilitate oricărui personaj. Tot la Teatro Comunale din Bologna am lucrat împreună la Fedora de Umberto Giordano. Cu această ocazie, mai mult decât decorurile și costumele
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
ale vieții cotidiene. În anul 1113 , urca pe tron Suryavarman al II-lea, de numele căruia este legată construirea celui mai faimos templu cambodgian: Angkor-vat. Basoreliefurile de la Angkor-vat reprezintă armata khmeră luptându-se împotriva chamilor, a vietnamienilor și a monilor. Apoteoză a artei khmere, Angkor-Vat se remarcă prin proporții impunătoare, armonia liniilor, perfecțiunea decorării, ingeniozitatea basoreliefurilor. În anul 1177, chamii au invadat Cambodgia. Construit după modelul unui oraș divin, Angkor-ul nu poseda un sistem de apărare, în afara celui religios, ceea ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
ființe fundamental false, care joacă un rol în mod lamentabil, denunțându-i astfel falsitatea. Tot în bâlci se găsește panopticumul, compendiu virtual al artificiului existenței, de o ostentație care îl tulbură pe erou, și tot în bâlci apare și o apoteoză a falsității în înmormântarea de carnaval a copilului circarilor în fața unui decor fotografic strident. Metaforele muzicale descriu constituirea sensului prin imagini ale toarcerii sau limpezirii unei coerențe dintr-o învălmășeală informă care o precede. În cazul primei imagini, partitura muzicală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total asupra educației și formării membrilor săi, accentul total pus pe statul autarhic în defavoarea individului. Într-un cuvânt, o apologie - seducătoare și subtilă, și tocmai de aceea primejdioasă - a totalitarismului; apoteoza unui Creon deopotrivă tiran și sofist. A doua obiecție este cea enunțată de Denis de Rougement într-un text exemplar: „Les options fondamentales de l’Europe” (publicat întâia dată în „Annuaire de l’IUEE” în 1957 și reluat în primul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Să nu uităm însă că Partidul Comunist a decretat această "uitare" ca opțiune politică, dar nu a reușit să o impună și în registrul rememorărilor neoficiale. 244 Gheorghe Anghel, Alba Iulia, Editura Sport-Turism, București, 1987, pp. 53-63. 245 Vezi articolul Apoteoza unei lupte de veacuri, în "Magazin istoric", din noiembrie 1968, p. 2. Unii observatori consideră aniversarea din 1968 ca fiind și cea mai semnificativă din întreaga perioadă comunistă. Argumentele lor se referă la grandoarea festivităților publice, la studiile istorice publicate
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În anul 1877 I.D. Ionescu juca pe scenele din sălile Dacia și Circ și în grădina Union. La sfârșitul lunii octombrie 1877, la Teatrul-circ el apărea călare în rolul lui Osman-pașa în „marele spectacol în trei acte și în trei apoteoze“: Bătălia de la Plevna; Luarea Griviței; Moartea eroului Valter Mărăcineanu. „În acest timp Unionul devenea cu adevărat neîncăpător: I.D. Ionescu cânta cuplete, dansa, se acompania la pian, prindea vioara, apoi armonica, fluiera o doină «de pe la noi», adică din Transilvania; frumoasa Fanelly
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
literare interzise (Ion Caraion, Cuvintele în exil, Virgil Tănase, O istorie de Paști), conferințe cu subtext protestatar alegoric (George Bălan, Lupta cu balaurul, Un imn pentru România eternă), scrieri necenzurate (Victor Frunză, Marea gară nouă), lucrări în premieră (George Astaloș, Apoteoza vidului, Alexandru Lungu, Poeme) și numeroase cronici, articole de atitudine, profesiuni de credință. De semnalat, un eseu al lui Ion Negoițescu, Cariera literară a lui Marin Preda, ultimul articol al lui Mircea Șeptilici, Scrisoare către un actor român, și prezentarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285238_a_286567]
-
ministere este un moment În care toți devin lei-paralei. Răzvan Theodorescu a fost de fiecare dată foarte mulțumit cu firimiturile care i s-au aruncat cu dispreț. Se pare că faptul de a fi ministru este considerat un fel de apoteoză, o realizare epocală pentru care România ar trebui să-i fie recunoscătoare. Tot apropo de acest guvern, aș remarca instaurarea unui anumit stil. Dacă Înainte fiecare dintre miniștri - cei ai guvernelor Ciorbea, Radu Vasile și, Într-o oarecare măsură, ai
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
naționalismul shinto japonez, renașterea hindusă din India, mistica "amurgului celtic" ilustrată magistral de Yeats și de alți irlandezi, cultul pentru cavalerismul arturian și pentru gentleman în Anglia puternic influențată de teozofie și de mistica creștină în spiritul Evelynei Underhill, sau apoteoza figurilor de talia lui Washington (slăvit încă din timpul vieții, bătându-se monede cu efigia sa încă înainte de a deveni președinte, cu orașe care îi purtau numele, cu nenumărate sculpturi, poeme, tablouri și celebrări fastuoase care îi erau dedicate) sau
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]