374 matches
-
Identitatea distinctă a apoziției, ca relație sintactică specifică, în raport cu celelalte relații sintactice, se poate ilustra prin modul diferit de dispunere a termenilor implicați precum și prin proba comutării acestora cu Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multe perspective semantice din care este interpretată la un moment dat o aceeași realitate extralingvistică. Între termenii relației de apoziție se instituie un raport de echivalență 57 gramaticală 58, raport care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multe perspective semantice din care este interpretată la un moment dat o aceeași realitate extralingvistică. Între termenii relației de apoziție se instituie un raport de echivalență 57 gramaticală 58, raport care anulează dezvoltarea unei ierarhizări sintactice (specifică relației de dependență), asocierea, de pe poziții sintactice identice într-o aceeași unitate funcțional-sintactică (specifică relației de coordonare) sau implicarea lor reciprocă (specifică relației
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asocierea, de pe poziții sintactice identice într-o aceeași unitate funcțional-sintactică (specifică relației de coordonare) sau implicarea lor reciprocă (specifică relației de interdependență). Echivalența este lingvistică, atunci când se situează doar în plan lingvistic, la nivelul conținutului lexical, când termenii relației de apoziție sunt sinonimi 59: „Crudă, adică necoaptă, primește cadouri de la răscopți bogați...” (I.L.Caragiale,III, 177) sau contextuală, când implică planul extralingvistic, termenii relației întâlnindu-se semantic prin comunitatea referentului, interpretat în mod diferit, eventual în mod metaforic: „O toamnă care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
referentului, interpretat în mod diferit, eventual în mod metaforic: „O toamnă care întârzie / Pe-un istovit și trist izvor De-asupra-i frunzele pustie - / A mele visuri care mor.” (M. Eminescu, I, 212) Cu excepția unor categorii de structuri sintactice, fiecare din termenii apoziției este comutabil cu Ø: „Ennio, prietenul meu etrusc, a plecat la Veneția.” „Ennio... a plecat la Veneția.” „Prietenul meu etrusc a plecat la Veneția.” și fiecare poate trece, în plan sintagmatic, în locul celuilalt: „Ennio, prietenul meu etrusc, a plecat la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat la Veneția.” „Prietenul meu etrusc a plecat la Veneția.” și fiecare poate trece, în plan sintagmatic, în locul celuilalt: „Ennio, prietenul meu etrusc, a plecat la Veneția.” „Prietenul meu etrusc, Ennio, a plecat la Veneția.” Spre deosebire de celelalte relații sintactice, esența apoziției stă în modul specific de dezvoltare a complementarității sintaxă-semantică, în actul de comunicare lingvistică. Dintr-o altă perspectivă, echivalența poate fi totală sau parțială. Se caracterizează prin echivalență totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat la Veneția.” Spre deosebire de celelalte relații sintactice, esența apoziției stă în modul specific de dezvoltare a complementarității sintaxă-semantică, în actul de comunicare lingvistică. Dintr-o altă perspectivă, echivalența poate fi totală sau parțială. Se caracterizează prin echivalență totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei doi termeni își corespund unul altuia în limitele dezvoltării fiecăruia, prin caracterul coreferențial al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații sintactice, esența apoziției stă în modul specific de dezvoltare a complementarității sintaxă-semantică, în actul de comunicare lingvistică. Dintr-o altă perspectivă, echivalența poate fi totală sau parțială. Se caracterizează prin echivalență totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei doi termeni își corespund unul altuia în limitele dezvoltării fiecăruia, prin caracterul coreferențial al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul banilor și documentelor, n-a cutremurat-o pe Andra. Se caracterizează prin echivalență parțială, relațiile de apoziție relativă/deschisă, relații de apoziție în care corespondența semantică se stabilește între primul termen în toată dezvoltarea lui și un component al termenului secund, totdeauna pronumele relativ cu sens neutru ceea ce, prin intermediul căruia se deschide o nouă perspectivă în dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul banilor și documentelor, n-a cutremurat-o pe Andra. Se caracterizează prin echivalență parțială, relațiile de apoziție relativă/deschisă, relații de apoziție în care corespondența semantică se stabilește între primul termen în toată dezvoltarea lui și un component al termenului secund, totdeauna pronumele relativ cu sens neutru ceea ce, prin intermediul căruia se deschide o nouă perspectivă în dezvoltarea planului semantic al propoziției: I-
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deschide o nouă perspectivă în dezvoltarea planului semantic al propoziției: I-a distrus fără scrupul ființa lui cea adevărată, ceea ce i-a permis să-l manevreze după voie în orice moment și situație. În dezvoltarea planului semantico-sintactic al relației de apoziție, în strânsă legătură cu desfășurarea reală, concretă, a actului lingvistic, cei doi termeni ocupă poziții specifice (chiar dacă, cel mai adesea, alternabile) 1. termenul-bază, expresie a factorului pasiv, purtător al unei funcții sintactice prin implicarea sa directă într-o relație sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifice (chiar dacă, cel mai adesea, alternabile) 1. termenul-bază, expresie a factorului pasiv, purtător al unei funcții sintactice prin implicarea sa directă într-o relație sintactică precedentă; 2. termenul secund, expresie a factorului activ în construirea planului semantico-sintactic al relației de apoziție, în spațiul căreia preia și extinde funcția sintactică a termenului-bază. Termenul-bază introduce termenul secund în relația sintactică în baza căreia își dezvoltă propria funcție sintactică în enunț. Termenul secund dezvoltă cu termenul-bază un raport semantic, variabil în funcție de conținutul lor lexico-gramatical
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția sintactică a termenului-bază. Termenul-bază introduce termenul secund în relația sintactică în baza căreia își dezvoltă propria funcție sintactică în enunț. Termenul secund dezvoltă cu termenul-bază un raport semantic, variabil în funcție de conținutul lor lexico-gramatical. Cele două variante ale relației de apoziție: absolută și relativă, se deosebesc între ele și structural și funcțional. În relație de apoziție absolută, fiind echivalenți gramatical, fiecare din termenii implicați în relația de apoziție poate lipsi fără a afecta în vreun fel poziția în enunț a termenului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltă propria funcție sintactică în enunț. Termenul secund dezvoltă cu termenul-bază un raport semantic, variabil în funcție de conținutul lor lexico-gramatical. Cele două variante ale relației de apoziție: absolută și relativă, se deosebesc între ele și structural și funcțional. În relație de apoziție absolută, fiind echivalenți gramatical, fiecare din termenii implicați în relația de apoziție poate lipsi fără a afecta în vreun fel poziția în enunț a termenului rămas și fără consecințe asupra autonomiei semantice și structurale a enunțului: „Și lângă ea-n
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raport semantic, variabil în funcție de conținutul lor lexico-gramatical. Cele două variante ale relației de apoziție: absolută și relativă, se deosebesc între ele și structural și funcțional. În relație de apoziție absolută, fiind echivalenți gramatical, fiecare din termenii implicați în relația de apoziție poate lipsi fără a afecta în vreun fel poziția în enunț a termenului rămas și fără consecințe asupra autonomiei semantice și structurale a enunțului: „Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege.” (M. Eminescu, I, 88) * „Și lângă ea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, I, 88) * „Și lângă ea-n genunche e Arald...” * „Și lângă ea-n genunche e... mândrul rege.” Termenii își pot, de asemenea, schimba între ei locurile: * „Și lângă ea-n genunche e mândrul rege, Arald.” Unele relații de apoziție în care termenul secund stă în alt caz decât termenul bază se pot dispensa de primul termen numai dacă termenul secund îi preia și poziția cazuală: I-au dat cartea lui Mircea, colegul tău I-au dat cartea colegului tău
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secund stă în alt caz decât termenul bază se pot dispensa de primul termen numai dacă termenul secund îi preia și poziția cazuală: I-au dat cartea lui Mircea, colegul tău I-au dat cartea colegului tău. În relația de apoziție relativă, mai aproape - sintactic - de relația de dependență (dar fiind și o alternativă la relația de coordonare), este comutabil cu Ø numai termenul secund: „Se spune că ar fi fost lipoveancă, ceea ce explica albeața excesivă a pielii și farmecul suav
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
albeața excesivă a pielii și farmecul suav al ochilor pierduți într-un fel de păcat șiret.” (C. Țoiu, 29) iar ordinea termenilor nu poate fi schimbată. Multiplicarea funcțiilor sintactice prin apozițietc "Multiplicarea func]iilor sintactice prin apozi]ie" Relația de apoziție absolută nu dezvoltă funcții sintactice ci extinde, prin termenul secund, funcția sintactică actualizată de termenul-bază. În enunțul: „Cine îi va mai putea rezista lui, poetului? Vă întreb: ce mistreț a mai putut rămâne el însuși, mistreț în toată firea, ascultându
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și plină de elan, tot are momente în care viața i se pare searbădă. • complement predicativ: L-am regăsit foarte schimbat: închis în el, fără entuziasmul lui molipsitor, fără încredere în nimeni și în nimic. Când termenul de bază al apoziției este un vocativ, o propoziție principală sau o frază, termenul secund nu mai este purtător de funcții sintactice: „Ștefane, Măria Ta. Tu la Putna nu mai sta” (M. Eminescu, I, 183) „Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziție principală sau o frază, termenul secund nu mai este purtător de funcții sintactice: „Ștefane, Măria Ta. Tu la Putna nu mai sta” (M. Eminescu, I, 183) „Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate.” (L. Blaga, 356) Apoziția - funcție sintactictc "Apozi]ia - func]ie sintactic\" Relația de apoziție relativă generează o funcție sintactică specifică: apoziția; prin această funcție se actualizează planul semantic al termenului-bază (preluat de pronumele relativ compus), pentru a fi transformat în punct de plecare pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
purtător de funcții sintactice: „Ștefane, Măria Ta. Tu la Putna nu mai sta” (M. Eminescu, I, 183) „Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate.” (L. Blaga, 356) Apoziția - funcție sintactictc "Apozi]ia - func]ie sintactic\" Relația de apoziție relativă generează o funcție sintactică specifică: apoziția; prin această funcție se actualizează planul semantic al termenului-bază (preluat de pronumele relativ compus), pentru a fi transformat în punct de plecare pentru o altă dezvoltare semantică: A plecat foarte devreme, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tu la Putna nu mai sta” (M. Eminescu, I, 183) „Suflete, prund de păcate, ești nimic și ești de toate.” (L. Blaga, 356) Apoziția - funcție sintactictc "Apozi]ia - func]ie sintactic\" Relația de apoziție relativă generează o funcție sintactică specifică: apoziția; prin această funcție se actualizează planul semantic al termenului-bază (preluat de pronumele relativ compus), pentru a fi transformat în punct de plecare pentru o altă dezvoltare semantică: A plecat foarte devreme, ceea ce înseamnă că nu a renunțat la bătălia pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu a renunțat la bătălia pentru adevăr. Preluând planul semantic global al primului termen, pronumele relativ ceea ce îi adaugă, într-un mod specific, și propriul conținut semantic, ca subiect al predicatului propoziției pe care o introduce în dezvoltarea relației de apoziție: A plecat foarte devreme ceea ce (Faptul că) a plecat foarte devreme (...) înseamnă că nu a renunțat la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A plecat foarte devreme ceea ce (Faptul că) a plecat foarte devreme (...) înseamnă că nu a renunțat la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devreme (...) înseamnă că nu a renunțat la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
renunțat la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]