376 matches
-
atributivă care exprimă aceeași idee cu cuvântul, grupul de cuvinte sau propoziția la care se referă se numește propoziție apozitivă.” (Idem, p. 281) În același timp, însă, se reține, și la sintaxa propoziției, și la sintaxa frazei, caracterul specific al apoziției, în raport cu atributul (atributiva), din perspectiva regentului, care nu este numai un substantiv (sau substitut): „Pot fi determinate printr-o construcție similară cu aceea a apoziției și părți de vorbire ca verbul, adverbul și chiar propoziții întregi.” (vol.II, p. 130
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp, însă, se reține, și la sintaxa propoziției, și la sintaxa frazei, caracterul specific al apoziției, în raport cu atributul (atributiva), din perspectiva regentului, care nu este numai un substantiv (sau substitut): „Pot fi determinate printr-o construcție similară cu aceea a apoziției și părți de vorbire ca verbul, adverbul și chiar propoziții întregi.” (vol.II, p. 130) Această situație, însă, nu-i determină pe autorii G.A. să dea o altă interpretare structurilor cu apoziție, ci doar să formuleze ipoteze, care lasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
printr-o construcție similară cu aceea a apoziției și părți de vorbire ca verbul, adverbul și chiar propoziții întregi.” (vol.II, p. 130) Această situație, însă, nu-i determină pe autorii G.A. să dea o altă interpretare structurilor cu apoziție, ci doar să formuleze ipoteze, care lasă confuză esența sintactică (semantico-sintactică) a apoziției: „Aceste construcții de tip apozițional pe lângă un verb, un adverb sau o propoziție (...) sunt categorii intermediare între complement și atribut sau propoziții aparte, neclarificate încă suficient.” (Idem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul, adverbul și chiar propoziții întregi.” (vol.II, p. 130) Această situație, însă, nu-i determină pe autorii G.A. să dea o altă interpretare structurilor cu apoziție, ci doar să formuleze ipoteze, care lasă confuză esența sintactică (semantico-sintactică) a apoziției: „Aceste construcții de tip apozițional pe lângă un verb, un adverb sau o propoziție (...) sunt categorii intermediare între complement și atribut sau propoziții aparte, neclarificate încă suficient.” (Idem , p. 131). Spre deosebire de edițiile precedente, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște existența unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propoziții aparte, neclarificate încă suficient.” (Idem , p. 131). Spre deosebire de edițiile precedente, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște existența unei relații "de echivalență sau apozitivă" (vol.II, p.16), cu o identitate distinctă și îi dă o amplă interpretare în capitolul Apoziția. (Idem, pp.619 - 634). Excluzând sintagme precum fluviul Dunărea, uncheșul Haralambie, strada Chopin, Mișu locotenentul etc. (II, pp. 128-130), situate fără îndreptățire alături de structuri ca Dănilă, starostele ciobanilor..., Mezinul, Alexandru..., Ion, vizitiul... etc. deosebirile între apoziție și clasa atributului în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amplă interpretare în capitolul Apoziția. (Idem, pp.619 - 634). Excluzând sintagme precum fluviul Dunărea, uncheșul Haralambie, strada Chopin, Mișu locotenentul etc. (II, pp. 128-130), situate fără îndreptățire alături de structuri ca Dănilă, starostele ciobanilor..., Mezinul, Alexandru..., Ion, vizitiul... etc. deosebirile între apoziție și clasa atributului în care este înscrisă sunt fundamentale și determină întrebări privind însăși identitatea ei sintactică: „Este apoziția cu adevărat o funcție sintactică - o variantă de atribut, generată prin dezvoltarea unei relații de dependență sau reprezintă o altă categorie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locotenentul etc. (II, pp. 128-130), situate fără îndreptățire alături de structuri ca Dănilă, starostele ciobanilor..., Mezinul, Alexandru..., Ion, vizitiul... etc. deosebirile între apoziție și clasa atributului în care este înscrisă sunt fundamentale și determină întrebări privind însăși identitatea ei sintactică: „Este apoziția cu adevărat o funcție sintactică - o variantă de atribut, generată prin dezvoltarea unei relații de dependență sau reprezintă o altă categorie sintactică? Ideea scoaterii apoziției din sfera subordonării s-a manifestat, în diverse moduri, în repetate rânduri în lingvistica românească
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în care este înscrisă sunt fundamentale și determină întrebări privind însăși identitatea ei sintactică: „Este apoziția cu adevărat o funcție sintactică - o variantă de atribut, generată prin dezvoltarea unei relații de dependență sau reprezintă o altă categorie sintactică? Ideea scoaterii apoziției din sfera subordonării s-a manifestat, în diverse moduri, în repetate rânduri în lingvistica românească (ca și în gramaticile altor limbi). În Gramatica limbii române, partea a II-a, Sintetica, București, 1877, T. Cipariu înscria apoziția (apositul) la subordonarea atributivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categorie sintactică? Ideea scoaterii apoziției din sfera subordonării s-a manifestat, în diverse moduri, în repetate rânduri în lingvistica românească (ca și în gramaticile altor limbi). În Gramatica limbii române, partea a II-a, Sintetica, București, 1877, T. Cipariu înscria apoziția (apositul) la subordonarea atributivă, dar în același timp o diferenția de atribut pe baza caracterului ei explicativ: „Apositul (appositum, epiqeton) se numește substantivul, cu sau fără dependență (subl. ns.) (uneori și un adjectiv), carele se adauge ca explicațiune (s.n. ) la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se numește substantivul, cu sau fără dependență (subl. ns.) (uneori și un adjectiv), carele se adauge ca explicațiune (s.n. ) la alt substantiv...” (p. 26), „... atributul e distintiv, iar apositul esplicativ... (s.n)” (p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e distintiv, iar apositul esplicativ... (s.n)” (p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă de substantivul ei (s.n..) ca partea „secundară” a propoziției de partea „principală” corespunzătoare.” (p. 634). Aceeași este, în esență, poziția exprimată de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s.n)” (p. 27). Pentru H. Tiktin, Gramatica română, 1945, apoziția determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă de substantivul ei (s.n..) ca partea „secundară” a propoziției de partea „principală” corespunzătoare.” (p. 634). Aceeași este, în esență, poziția exprimată de Mioara Avram 54: „... Apoziția are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină un substantiv, „fără însă a atârna de la dânsul.” (p. 182). În interpretarea lui I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, situația sintactică a apoziției „dă impresia că între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă de substantivul ei (s.n..) ca partea „secundară” a propoziției de partea „principală” corespunzătoare.” (p. 634). Aceeași este, în esență, poziția exprimată de Mioara Avram 54: „... Apoziția are o situație specială (...), ea nu e subordonată termenului determinat (s.n.) ci
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
între apoziție și substantivul ei legătura sintactică este foarte slabă, sau că apoziția nu atârnă de substantivul ei (s.n..) ca partea „secundară” a propoziției de partea „principală” corespunzătoare.” (p. 634). Aceeași este, în esență, poziția exprimată de Mioara Avram 54: „... Apoziția are o situație specială (...), ea nu e subordonată termenului determinat (s.n.) ci stă, din punct de vedere logic, pe același plan cu el.”, precum și de Finuța Asan, M. Mitran, Viorica Florea, Ecat. Teodorescu ș.a.55 Scoasă din sfera raportului de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o situație specială (...), ea nu e subordonată termenului determinat (s.n.) ci stă, din punct de vedere logic, pe același plan cu el.”, precum și de Finuța Asan, M. Mitran, Viorica Florea, Ecat. Teodorescu ș.a.55 Scoasă din sfera raportului de subordonare, apoziția a fost apropiată de alte relații sintactice sau a fost considerată o relație sintactică specifică. Identitatea distinctă a apoziției, ca relație sintactică specifică, în raport cu celelalte relații sintactice, se poate ilustra prin modul diferit de dispunere a termenilor implicați precum și prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plan cu el.”, precum și de Finuța Asan, M. Mitran, Viorica Florea, Ecat. Teodorescu ș.a.55 Scoasă din sfera raportului de subordonare, apoziția a fost apropiată de alte relații sintactice sau a fost considerată o relație sintactică specifică. Identitatea distinctă a apoziției, ca relație sintactică specifică, în raport cu celelalte relații sintactice, se poate ilustra prin modul diferit de dispunere a termenilor implicați precum și prin proba comutării acestora cu Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Identitatea distinctă a apoziției, ca relație sintactică specifică, în raport cu celelalte relații sintactice, se poate ilustra prin modul diferit de dispunere a termenilor implicați precum și prin proba comutării acestora cu Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multe perspective semantice din care este interpretată la un moment dat o aceeași realitate extralingvistică. Între termenii relației de apoziție se instituie un raport de echivalență 57 gramaticală 58, raport care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ø sau a schimbării ordinii lor în interiorul sintagmei 56. Relația de apoziție este expresia sintactică a intersectării a două sau mai multe perspective semantice din care este interpretată la un moment dat o aceeași realitate extralingvistică. Între termenii relației de apoziție se instituie un raport de echivalență 57 gramaticală 58, raport care anulează dezvoltarea unei ierarhizări sintactice (specifică relației de dependență), asocierea, de pe poziții sintactice identice într-o aceeași unitate funcțional-sintactică (specifică relației de coordonare) sau implicarea lor reciprocă (specifică relației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
asocierea, de pe poziții sintactice identice într-o aceeași unitate funcțional-sintactică (specifică relației de coordonare) sau implicarea lor reciprocă (specifică relației de interdependență). Echivalența este lingvistică, atunci când se situează doar în plan lingvistic, la nivelul conținutului lexical, când termenii relației de apoziție sunt sinonimi 59: „Crudă, adică necoaptă, primește cadouri de la răscopți bogați...” (I.L.Caragiale,III, 177) sau contextuală, când implică planul extralingvistic, termenii relației întâlnindu-se semantic prin comunitatea referentului, interpretat în mod diferit, eventual în mod metaforic: „O toamnă care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
referentului, interpretat în mod diferit, eventual în mod metaforic: „O toamnă care întârzie / Pe-un istovit și trist izvor De-asupra-i frunzele pustie - / A mele visuri care mor.” (M. Eminescu, I, 212) Cu excepția unor categorii de structuri sintactice, fiecare din termenii apoziției este comutabil cu Ø: „Ennio, prietenul meu etrusc, a plecat la Veneția.” „Ennio... a plecat la Veneția.” „Prietenul meu etrusc a plecat la Veneția.” și fiecare poate trece, în plan sintagmatic, în locul celuilalt: „Ennio, prietenul meu etrusc, a plecat la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat la Veneția.” „Prietenul meu etrusc a plecat la Veneția.” și fiecare poate trece, în plan sintagmatic, în locul celuilalt: „Ennio, prietenul meu etrusc, a plecat la Veneția.” „Prietenul meu etrusc, Ennio, a plecat la Veneția.” Spre deosebire de celelalte relații sintactice, esența apoziției stă în modul specific de dezvoltare a complementarității sintaxă-semantică, în actul de comunicare lingvistică. Dintr-o altă perspectivă, echivalența poate fi totală sau parțială. Se caracterizează prin echivalență totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plecat la Veneția.” Spre deosebire de celelalte relații sintactice, esența apoziției stă în modul specific de dezvoltare a complementarității sintaxă-semantică, în actul de comunicare lingvistică. Dintr-o altă perspectivă, echivalența poate fi totală sau parțială. Se caracterizează prin echivalență totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei doi termeni își corespund unul altuia în limitele dezvoltării fiecăruia, prin caracterul coreferențial al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații sintactice, esența apoziției stă în modul specific de dezvoltare a complementarității sintaxă-semantică, în actul de comunicare lingvistică. Dintr-o altă perspectivă, echivalența poate fi totală sau parțială. Se caracterizează prin echivalență totală, relațiile de apoziție absolută/ânchisă, relațiile de apoziție în care cei doi termeni își corespund unul altuia în limitele dezvoltării fiecăruia, prin caracterul coreferențial al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al planului lor semantic, dincolo de deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul banilor și documentelor, n-a cutremurat-o pe Andra. Se caracterizează prin echivalență parțială, relațiile de apoziție relativă/deschisă, relații de apoziție în care corespondența semantică se stabilește între primul termen în toată dezvoltarea lui și un component al termenului secund, totdeauna pronumele relativ cu sens neutru ceea ce, prin intermediul căruia se deschide o nouă perspectivă în dezvoltarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebirile introduse de ipostazele din care este privită aceeași realitate extralingvistică: Nici ultima ei ticăloșie, spargerea ușii, cu furtul banilor și documentelor, n-a cutremurat-o pe Andra. Se caracterizează prin echivalență parțială, relațiile de apoziție relativă/deschisă, relații de apoziție în care corespondența semantică se stabilește între primul termen în toată dezvoltarea lui și un component al termenului secund, totdeauna pronumele relativ cu sens neutru ceea ce, prin intermediul căruia se deschide o nouă perspectivă în dezvoltarea planului semantic al propoziției: I-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]