1,720 matches
-
Ludmila - da, acasă la mine. Acum nu sunt acasă, dar n-am să întârzii. Dacă ajungi înaintea mea, poți intra și mă poți aștepta. Cheia e sub preș. Un mod de viață simplu și dezinvolt, cheia sub preș, încredere în aproapele ei, probabil mai nimic de furat. Alergi la adresa pe care ți-a dat-o. Suni. Inutil. Cum te anunțase, nu e acasă. Găsești cheia. Intri în penumbra creată de storurile trase. O casă de fată tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai mare dintre surori, într-un interviu. Un filozof ne lămurește că noi, românii, suntem paralizați de ura de sine care ne face să ne credem mai proști decât alții. Dacă ne-am iubi viața așa cum e ea, ca pe aproapele nostru, am fi, în mod garantat, fericiți. A apărut și-un profet care susține că sfârșitul e aproape. Și-a adunat adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
slugile sale să ucidă! Ei sunt aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
proprii ochi, să eziți, să te încurci în răspunsuri. Și s-o auzi pe Nina care sărea de satisfacție pe arcurile canapelei croncănind: Vezi, vezi, vezi? Să-i observi degetul ridicat acuzator către tine, vezi? Din pricina ta un alt om, aproapele tău a rămas pe lista de așteptare. Să înțelegi ce tot susțin ei, că micile compromisuri de zi cu zi, pe care nici nu le-ai lua în seamă, se transformă în adevărate capete de acuzație și mulțumirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brăilenii erau Olimpicii galaxiei, ar mai exista și dragostea de politică, dar fiind încadrată la resturi menajere, era cale lungă până la iubiri eroice, aprinzătoare de flăcări naționale, precum și dragostea pentru animale, flori, artă și am lăsat la urmă iubirea de aproapele, desăvârșită până la sufocare, atât de puternică era strângerea în brațe a celui iubit promovată de reprezentanții bisericii definiți ca mesageri divini, care nu-și dezmințeau cu nimic încadrarea pentru că, așa cum omul are chip și asemănare cu Dumnezeu, harul divin are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stâncă, lacrimile înverzesc buchiile, suspinele împletesc scară până sub barba lui Dumnezeu. Durerea, o definire a putreziciunii și atât. Dorul, prelungire a pustiei, sufletul se dilată pe măsura așteptărilor, depărtările se adâncesc, absența sfredelește inima. Mi-e dor de tine, aproapele meu îndepărtat. Durerea monahului este alint, dorul umple pântecele pământului cu pământ: Retează-mi, Doamne, un deget din cele ce te întregesc în treime și ajută-mă să înțeleg durerea mădularului desprins din podul palmei și nu a rădăcinilor! Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen avea treizeci și patru de ani. Și, cu toate că era înzestrat cu un spirit care, cu micile lui păcate, era cu totul plin de bunătate în munca sa neîntreruptă și bine făcută pentru aproapele său - această sublimă abnegație, ce dintotdeauna l-a împlinit pe om și l-a făcut mai nobil -, este imposibil de explicat clar ce s-a întâmplat, de fapt, cu acest bărbat, căci dintr odată, într-un moment pe care nimeni
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
spun când mă refer într-un mod foarte elementar: modelul de viață creștin este însăși Isus din Nazaret, el este Mesia, Cristosul, Unsul și Cel Înviat. Isus Cristos este fundamentul autenticei spiritualități creștine. Un model provocator pentru raportul nostru cu aproapele și cu Dumnezeu însuși, care a devenit criteriul și orientarea a milioane de oameni din lumea întreagă. Ce înseamnă a fi creștin? Nu cel care spune "Doamne, Doamne" și profesează o credință fundamentalistă, indiferent dacă este de natură biblico-protestantă, autoritaristico-romano-catolică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nici măcar Freud nu cunoștea răspunsul trebuie să fiu onest, indulgent și pe cât posibil bun, chiar și când acest lucru îmi dăunează și mă face să sufăr din cauza răutății și brutalității celorlalți; îmi permite noi dispoziții: atitudine de angajare dezinteresată față de aproapele, solidaritate față de dezavantajați, luptă împotriva structurilor nedrepte ale statului, Bisericii și societății. Dispoziții de libertate, recunoștință, generozitate, altruism, bucurie; inspiră pretutindeni noi acțiuni: noi fapte, în cadrul mult mai restrâns al relațiilor personale, dar și în cel amplu al societății care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rămân liber față de toate valorile, bunurile, puterile și autoritățile ce sunt relative și finite. În Predica de pe munte, ce cuprinde imperativele etice ale lui Isus în cuvinte simple, Isus cheamă omul la ascultarea lui Dumnezeu pentru a deveni liber față de aproapele său. Deasupra tuturor poruncilor, a oricărui comportament bun sau rău, se află totdeauna Dumnezeul cel bun și milostiv. Iar pentru acest Dumnezeu nu sunt valoros prin rolul pe care îl dețin ca specialist, om de știință, om de afaceri, politician
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
profunzime, căldură, intimitate, tinerețe și cordialitate umană autentică. Această caritas creștină poate împărți fapte bune, dar cu greu răspândește iubire. Iubirea are multe forme: prietenia, iubirea părinților, copiilor, a fraților și surorilor, patriotismul, iubirea pentru adevăr și libertate, iubirea față de aproapele, dușmani și Dumnezeu. În schimbul diferenței dintre eros și agapé, pentru mine este fundamentală o altă diferență: aceea între iubirea egoistă, care caută doar propria satisfacție, și cea care se dăruiește, care caută binele celuilalt. Cine-l dorește pe celălalt poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
iubirii față de Dumnezeu și oameni, ce avea o poziție centrală în Biblia ebraică. Prin asta nu înțelege acel "Îmbrățișați-vă, mulțimi! Acest sărut să ajungă în lumea întreagă" din Odă bucuriei de Schiller și Beethoven, ci mai curând iubirea pentru "aproapele". Iar ca indice de măsurare a acestei iubirii îl stabilește pe cel adresat fiecăruia: "Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți". A veghea și a rămâne deschis și pregătit pentru semenul meu care are nevoie de mine în acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acel "Îmbrățișați-vă, mulțimi! Acest sărut să ajungă în lumea întreagă" din Odă bucuriei de Schiller și Beethoven, ci mai curând iubirea pentru "aproapele". Iar ca indice de măsurare a acestei iubirii îl stabilește pe cel adresat fiecăruia: "Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți". A veghea și a rămâne deschis și pregătit pentru semenul meu care are nevoie de mine în acest moment. Pentru Isus acesta este aproapele. Nu doar cine îmi este aproape de la început, în familie, neam
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a acestei iubirii îl stabilește pe cel adresat fiecăruia: "Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți". A veghea și a rămâne deschis și pregătit pentru semenul meu care are nevoie de mine în acest moment. Pentru Isus acesta este aproapele. Nu doar cine îmi este aproape de la început, în familie, neam sau în națiune, dar cine este din când în când în necaz, precum omul victimă a tâlharilor, pe care bunul samaritean l-a ajutat dintr-un pur spirit de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar trebui să cunoască absolutizarea și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un dușman. În ciuda diferențelor și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii unui grup social sau ai unui neam, ai propriului popor, propriei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vrei!". Iubirea răspunde, într-un mod cu totul natural, principiilor eticii mondiale, obligatorii pentru toți oamenii. În același timp, ea este mai presus de orice, după cum a afirmat apostolul Pavel în Epistola sa către comunitatea din Roma: "[...] cine își iubește aproapele a împlinit legea. Într-adevăr: să nu faci adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu poftești... Orice altă poruncă se cuprinde în acest cuvânt: să-ți iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iubirea nu face rău
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Epistola sa către comunitatea din Roma: "[...] cine își iubește aproapele a împlinit legea. Într-adevăr: să nu faci adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu poftești... Orice altă poruncă se cuprinde în acest cuvânt: să-ți iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iubirea nu face rău aproapelui. Iubirea este deci împlinirea legii" (Rom., 13, 8-10). Iată contribuția specific creștină la etica mondială. Sfântul Pavel a exprimat puterea concretă a iubirii în prima Epistolă către comunitatea din Corint
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să-și folosească obiceiurile lor în diversele manifestări de cult și ritual, iar ei eu început să predice credința într-un Iisus, totdeauna viu și prezent, aducând ca formă concretă: ferirea de păcat, jertfa de sine însuși și mila de aproapele. Exemplele acestea vizibile au schimbat viața noilor adepți dar cum era și firesc multe din obiceiurile lor au rămas până astăzi, îmbrăcând însă o haină creștină. Cele trei secole, de la era creștină încoace, sunt secolele celui mai pur idealism. Viața
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care cei cu adevărat sinceri și binevoitori ai omenirei să-și pună-n concordanța zisa cu fapta. Dacă ne facem urări înaintea paharelor sau scriem vorba dulci și amețitoare pentru mulțime, ca a doua zi să urâm, să prigonim pe aproapele nostru, să ne continuăm viață din trecut și să fim sclavii acelorași păcate, atunci ne asemănăm Fariseilor din Evanghelie, despre care Mântuitorul zicea: "Ceia ce spun ei să faceți, să faceți, dar să nu faceți ceia ce fac ei, căci
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
parcă într-o altă realitate, mai vie decît orice experiment teribilist, decît orice act gratuit gidian, decît orice îndemn de a trăi periculos. Sunt puțini prozatorii care au intuit capitalul de atrocitate al unei astfel de curse care îți aduce aproapele într-o proximitate periculoasă. În Despre Eroi și morminte sau Abaddon exterminatorul - rog cititorii să-mi scuze această ezitare - Ernesto Sabato povestește cazul a doi servitori, soț și soție, intenționat blocați într-un lift, plan diabolic avînd drept executant pe
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
mai deosebiți decât par la prima vedere este discreția cu care desfășoară aceste acțiuni și faptul că nu așteaptă nici un fel de răsplată pentru ceea ce fac. Este forma supremă a binefacerii, unul din cele mai eficiente exerciții alte iubirii față de aproapele nostru. Suntem formați într-o societate în care din strămoși am invatat milostenia și am ajuns să trăim într-o lume care cultiva egoismul și scoate în fața exemplele negative în toată urâțenia lor. Poate că fericirea pe care ne-o
Emoții care ne pot vindeca - Transcenderea granițelor sinelui personal (binefacerea) () [Corola-journal/Journalistic/67953_a_69278]
-
despre Dumnezeu, așa cum este formulată în Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, solicităm conducerii Teatrului Național din Timișoara și regizorului să-l modifice, redându-l pe cel original sau acordându-i unul corespunzător mesajului de compasiune și responsabilitate față de aproapele nostru pe care îl transmite, de altfel și Cartea Iov, din care s-a inspirat autorul cărții. Pe lângă aceasta, atragem atenția ca titlul piesei nu corespunde nici spiritului Timișoarei”, născut în decembrie 1989, când mii de timișoreni și-au afirmat
Spectacol de teatru, apărat de poliție. Cultele, ofensate de titlul piesei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79384_a_80709]
-
El adaugă o serie de întrebări " Oare, dacă nu Îl iubiți pe Iisus decât cu condiția să fie nemuritor, nu vă comportați cu toții ca niște Toma Necredincioși? Fără perspectiva Raiului nu puteți fi buni și cinstiți? Nu vă puteți iubi aproapele? Aveți nevoie de zăhărelul Învierii ca să fiți creștini?".
CTP: "Aveți nevoie de zăhărelul Învierii ca să fiți creștini?" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/79528_a_80853]
-
original, fie ale traducerii și oricare alte observații făcute marginal." Textele sunt sistematizate tematic, în ordine alfabetică, pe ideea definitorie, încât cel interesat poate afla foarte repede ceea ce-l interesează. Din numărul imens de termeni, aleg câțiva, spre edificare: Adevărul, Aproapele, Asceza, Bătrânețea, Binele, Bogăția, Caracterul, Cartea, Căința, Cerul, Datoria, Destinul, Divinul, Dreptatea, Egoismul, Gândirea, Ispita, Legea, Măsura, Norocul, Omenia, Plăcerea, Puterea, Rugăciunea, Speranța, Voința etc. În Addenda, I. Oprișan a introdus și 339 de cugetări personale ale lui Theofil Simenschy
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
de un tact desăvârșit, săritor, gata să-și primească numeroșii musafiri, ceea ce îl face nervos. De unde obsesia lui cu privire la "catastrofa necesară", la apocalipsa iminentă, a cărei imagine pare să-i provoace o satisfacție de-a dreptul euforică? Dezamăgirea iubirii de aproapele, insomnie, crize de creație? Disperarea oamenilor prea blajini. 16.3.1977. Cioran și Sperber sunt personificarea celor mai ascuțite contradicții: unul dintre ei ține la aspectul pozitiv, în ciuda unui destin propriu dintre cele mai dure, este recunoscător pentru fiecare turnură
Wolfgang Kraus despre Emil Cioran () [Corola-journal/Journalistic/7297_a_8622]