635 matches
-
ei se dirijează și se controlează desfășurarea unei acțiuni programate și sistematice de Însușire, În condiții cât mai active, a materiei de Învățământ. „A prezenta”, „a preda”, „a comunica”, „a transmite” etc. și, respectiv, „a asimila”, „a Însuși”, „a-și apropria” etc. sau „a conduce spre... cucerirea științei”, „spre redescoperirea adevărurilor” sunt termeni sau expresii care, cu toate nuanțele și varietatea de sensuri, revin cu frecvență În majoritatea definițiilor, desemnând unele dintre noteleesențiale ale acestui concept fundamental În pedagogie - cel de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
tinerețe, palide și cam prea muncite. O trădare a prietenului dispărut. Mai bine liniște și ordine pentru țară decât cinstire a prietenului de altădată... 40. Pluralul cuvântului prieten. Când nu strălucește în domeniul retoricii bune pentru a oferi o versiune apropriată de ficțiune a unei istorii rescrise pentru a da trup propriilor fantasme - șase ani din viață din care doi trăiți de cei doi prieteni departe unul de celălalt, o moarte care pune punct unei povești destinate oricum să consfințească că
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că vrea sau nu, o primă răsfoire a lucrării. Să răsfoim cărțile fără a le citi cu adevărat nu ne Împiedică să le comentăm. Se poate chiar să fie vorba aici de modul cel mai eficient de a ni le apropria, respectându-le natura profundă și capacitatea de Îmbogățire și evitând să ne pierdem În detalii. E În orice caz părerea - și practica demonstrată - a acestui maestru al nonlecturii care a fost Paul Valéry. * În galeria scriitorilor care atrag atenția asupra
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dar nu a citit-o. Ca să Înțelegem situația În care se află cele două personaje În această scenă de Început, e bine de știut că Dochin nu e victima unei singure capcane - șantajul pus În practică de Gastinel ca să-și aproprie drepturile -, ci de două, cel de-al doilea nefiind scos la iveală decât În ultimele pagini ale romanului, pe care Îl lămurește retrospectiv. Dacă primul explică atitudinea stranie a lui Dochin, numai cel de-al doilea ne permite să o
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
primăvara și vara lui 1918, satele erau jefuite de bande Înarmate (otriadî) - unele autorizate, iar altele alcătuite spontan de orășeni Înfometați - care luau tot ce se putea. Chiar dacă se stabileau cât de cât anumite cote de grâne ce puteau fi apropriate de stat, acestea reprezentau „doar niște cifre contabile mecanice, bazate pe estimări nerealiste ale suprafețelor arabile și pe ipoteza că recoltele vor fi bune” și au fost, de la bun Început, „fictive și irealizabile”. Colectarea grânelor semăna mai degrabă cu jaful
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
decât cea pe uscat, așadar apropierea era evaluată mai puțin În termeni de distanță fizică abstractă, și mai degrabă În funcție de timpul necesar parcurgerii ei. Cum aceste regate aveau o Îndelungată tradiție În ceea ce privește comerțul la mari distanțe, erau interesate să Își aproprieze - adesea sub formă de tribut - nu numai grâne și oameni, ci și bunuri de valoare, precum pietre și metale prețioase, leacuri și rășini care erau profitabile și se pretau la acest tip de comerț. Un astfel de exemplu se găsește
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și În limitarea divergențelor existente În discursul științific preocupat de cosmologie. Consensul asupra necesității unei fundamentări cosmologice a cunoașterii științifice se dovedește corespondent cu orientarea, În teoria și practica lecturii/literaturii, spre modul În care literatura a redevenit posibil de apropriat prin intermediul unor „modele” care nu mai sunt arhetipurile jungiene, nici cele metafizice (delegitimate), ci mai degrabă niște constructe instrumentale, ficționale, ce fac posibilă și reintegrarea istoricității - ca memorie a subiectului-observator implicat. Faptul este cu atât mai relevant cu cât semnalează
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Până atunci Însă, ne vom ocupa mai ales de reconstrucția corăbiei, Înlocuind piesele lipsă cu piese neconvenționale, compuse din rămășițe, dar funcționând „ca și cum” naufragiul nu ar fi avut loc. Nevoia de ficționalizare istorică, științifică, răspunde Întrebărilor despre posibilitatea de a apropria lumea de astăzi: În opinia mea, experimentăm ficționalizarea istoriei ca „explicație” pentru același motiv pentru care experimentăm marile ficțiuni ca o iluminare a lumii pe care o locuim Împreună cu autorul”3 sau Istoria - lumea reală, așa cum evoluează În timp - este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reflectă un anume complex al detașării, ei simt că nu pot privi decât muzeal aceste perioade istorice zbuciumate, reacționând prea „obiectiv” la o „Încărcătură umană atroce”. Dispunem de mijloace destule pentru a alcătui studii, ne lipsește capacitatea de a ne apropria experiența istorică. Nu Îmi doresc să se remedieze această situație. Ar Însemna să fim angrenați În mod direct În evenimente și sunt sigur că ne-ar lua total pe nepregătite, așa cum au fost surprinși tinerii Înaintea declanșării celor două războaie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dați? Realitatea este alta. O sumară experiență didactică poate deja să releve că acești studenți nu au instrumentele prin care pot recepta asemenea informații. Marea noastră problemă este asta. Cei care vin nu au instrumentele prin care pot să-și aproprieze această experiență istorică. E mai grav decât faptul că ne dați aceste informații tulburătoare. Indiferența tuturor față de fenomenul cunoașterii e mult mai gravă. Uneori mă Întreb dacă nu vor dispărea elitele, specialiștii, Într-un viitor nu prea Îndepărtat. Influențele celor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se afirme acumulând capital, noii capitaliști români trebuiau să-și asigure accesul la capitalul agenților economici de stat, moșteniți din economia socialistă. Iar dacă voiau să ajungă să domine economia - și, prin aceasta, societatea în ansamblul ei -, trebuiau să-și aproprieze tocmai acest capital. Or, încă destui ani după revoluție, el a rămas în proprietate publică, iar principala problemă a noilor capitaliști români a constat în identificarea de posibilități de a efectua transferul acestuia din proprietatea publică în proprietatea privată. În
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
nu constituie însă „conținutul” ca atare al poeziei, ci un mediu difuz, parcă hipnotic, care afirmă disponibilitatea autorului pentru straniu, pentru absurdul grațios sau fantasticul cotidian. Este o aparență fantomatică, abstrasă în spațiul cvasioniric al poemelor. Imaginarul, preponderent nocturn, își apropriază de-a valma „personaje” ale străzii, fragmente de realitate banală, obiecte domestice, supunându-le de regulă unei alchimii după logica bizarului sau unor proiecții în registrul ludic. Scriitura e adeseori „albă”, prozaică și sincopată, iar altădată înțesată de imagini expresive
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
Jar, povestea unei sinucideri din motive sentimentale, constituie încă o incursiune în zona romanului psihologic. Se repetă astfel refuzul scriitorului de a rămâne în domeniul social și rural, unde a cunoscut reușitele sale depline. El are ambiția de a-și apropria și universul vieții interioare, ca și pe cel citadin, mai adecvat studiului mișcărilor sufletești. La curent cu evoluția literaturii epice moderne, dă curs acestei aspirații, nedescurajat de rezultate. Pădurea spânzuraților și Ciuleandra sunt însă roade cu totul remarcabile ale acestei
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
În sensul că depindea numai de ea Însăși, neîmpovărată de edicte guvernamentale sau, În mare masură, de mâna lungă a intereselor comerciale din Est. Acum Însă, observa Turner, „epoca competiției libere Între indivizi pentru resursele Încă neapropriate ale națiunii se aproprie de sfârșit”63. Turner era Îngrijorat de soarta oamenilor a căror „energie nervoasă” fusese pentru atât timp aproape În Întregime dedicată sarcinii domesticării naturii sălbatice a unui vast continent și transformării abundenței naturii Într-o sursă de proprietate privată. Președintele
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fără să se cunoască și izolând improbabila percutare a cititorului. Între ei se interpune, diafană și concludentă pentru cei care o cunosc, realitatea Ïambhalei, realitatea tărâmului nevăzut care Îi face să se Întâlnească, să comunice, să se compare, să se aproprie (dar și să refuze, fiecare, altă companie, bunăoară indiscreția cititorului). Și din acest dialog - mai neașteptat pentru Eliade Însuși decât pentru narator la mijlocul nuvelei - apare clasica interdicție a dezvăluirii secretului, productiv numai pentru cel care-l continuă 1. Iar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
semn suficient de lizibil pentru continuitatea inițierii lui Eliade În decorul exotic și atrăgător pe care, treptat, Îl absoarbe. Din ambele case, oarecum Înșelând Încrederea care Îi fusese acordată, naratorul-Eliade este respins. Cel puțin Încă o dată Eliade căutase să se aproprie de ceea ce a numit tocmai „«misterul» conviețuirii În casa lui Dasgupta”: În Lumina ce se stinge, pe care o declarase o apărare Împotriva lui Însuși, și Într-o Însemnare de jurnal din 19601. Iar dacă Zerlendi Îi interzice (cum spune
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu (1975), Mircea Eliade (1978), George Enescu (1981), dezbate, de asemenea tendențios, sincronismul și protocronismul (1980), avangarda literară, al cărei spirit nu îl înțelege (1978), ține să își aproprie, ca spirite afine, pe G. Călinescu și pe N. Densușianu. După 1989 periodicul păstrează aceeași structură, dar nu reușește să mai capteze, nici măcar parțial, interesul publicului. I. T.
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
ermetică. Lipsa de har și numeroasele carențe de cultură se văd imediat: lirismul este plat în plachetele celor doi tineri, iar obscuritatea vine mai curând din confuzia gândului și neputința de a-l exprima. Ulterior T. încearcă infatigabil să își aproprieze teme și motive simboliste, sămănătoriste și gândiriste, precum și variate modalități de versificare (versul liber, metrul antic etc.), rareori izbutind să atingă nivelul unui discipol menționabil. Și cercul Adonis, constituit în jurul său, este în epocă, în ciuda celor aproape o sută de
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
din scrierile intelectualilor ruși antibolșevici (N. Berdeaev, D. Merejkovski ș.a.), rafinând expresia artistică prin asimilarea unor experiențe moderniste, aceste publicații, dar și altele, au stimulat apariția în literatură a noului curent. Situat principial în opoziție cu modernismul, t. și-a apropriat, prin unii reprezentanți, forme de artă ale acestuia, chiar dintre cele mai radical inovatoare. Caracterele tradiționaliste se precizează mai cu seamă în poezie. Invarianta lor este estetizarea spiritualizantă a unui material de inspirație autohton. Menținându-se în universul rural, tradiționaliștii
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
de a Împlini, față de școlarii lor, cea mai Însemnată și mai Înaltă parte a datoriei lor, aceea de a le Înălța sufletul În iubirea țării, a neamului și a Regelui. Pentru părinți, ea a fost o zi de bucurie, pentru că aproprie pe toți cetățenii, copiii și profesorii, Într-o idee care trebuie să ne Înfrățească totdeauna, ideea de patrie... Anul acesta, ca și În toți anii viitori - se accentua În circulară -, vom continua a serba ziua de 10 Mai În acest
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
vând teamă, iar teama și sexul au devenit două lucruri exagerate care conduc la cumpărături iraționale ale oamenilor. Alții, în schimb, nu ajung la aceeași concluzie, fiindcă apreciază că baza de pornire (cheltuielile anterioare cu securitatea) era foarte mică, destul de apropriată de zero. Cele mai multe firme, susțin ei, alocă securității 3% din bugetul alocat tehnologiei, iar aceasta din urmă primește 3% din venituri, ceea ce înseamnă 3% aplicat la 3%, adică 0,09% - mai puțin decât îi costă cafeaua într-un an, spun
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Liceul „Emanuil Gojdu” (1945-1949), iar Facultatea de Filologie (1949-1953) la Universitatea din București, fără a-și lua licența. Inspector (1952) în Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniștri, după absolvirea facultății va fi scriitor liber-profesionist. Muncește la negru, scriind romane apropriate de alții (Jacob Popper, Silviu Podină). A debutat cu un articol în „Revista elevilor” (1948). Un volum, Mecanicul și alți oameni de azi, purtând semnătura sa și a lui Francisc Munteanu și cuprinzând schițe apărute inițial în „Viața românească” (1950
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
în lume va fi acela de om de cultură. O puzderie de încercări - versuri, piese de teatru, traduceri din Homer, Vergiliu, Horațiu, articole, conferințe -, neîncredințate tiparului, sunt semne ale căutării de sine. Avea obiceiul scrisului zilnic și încerca să-și aproprie lumea prin lecturi și prin călătorii: călătorii în lumea cărții și călătorii în lume pe urmele cărților. „Jurnalul” celor două moduri de peregrinare va fi ținut în epistole către cei apropiați. Acest tip de comunicare, cultivat până la capătul vieții, câteodată
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
reglare prin eroare”. Consecințele acțiunii reprezintă selectorul, și nu cunoștințele despre soluții existente anterior acțiunii. Exemplul pe care îl dă Ashby este sugestiv: reglarea unei căzi cu apă cu ajutorul unui termoregulator. Cada cu apă nu poate spune: „văd că se aproprie cineva cu o sticlă cu apă rece pe care vrea să o cufunde în mine; în consecință trebuie să decid cu cât să-mi ridic temperatura pentru a compensa scăderea datorată scufundării sticlei”. Dacă ar reacționa astfel, cada cu apă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe Anselm de Canterbury în formularea argumentului ontologic - „orice cauză este superioară ontologic efectului”. Acest principiu cardinal pentru metafizica subîntinsă de „marele lanț al ființei” nu se aplică în cazul dogmei Sfintei Treimi. Cu alte cuvinte, întemeierea de tip cauzal - apropriată de metodologia rațiunii carteziene și refutată apoi în postmodernitate - nu intersectează aparatul conceptual al teologiei de la Niceea. Pe scurt, sensul teologic al „întemeierii” trinitare nu poate fi contestat cu premisele antifundaționaliste contemporane. Ceea ce cade mai ușor pradă criticii contemporane este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]