352 matches
-
continuă foiletonul polemic împotriva cărții lui Sorin Lavric (Noica și mișcarea legionară, Humanitas, 2007), în cele două numere ale lunii aprilie. Dar cum e vorba, totuși, de o excepție, cronicarul o pune în seama unei scăpări a colectivului redacțional: unui apucat ca Laszlo n-ar fi fost cazul să i se pună la îndemînă atîta spațiu gazetăresc pentru a-și revărsa repulsiile ideologice. De aceea, trecem mai departe și semnalăm cronica lui Grațian Cormoș ("Dare de seamă despre Pitești") la cartea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
valiză câteva lucruri la întâmplare, haine, prosoape, câteva tacâmuri de argint, fețe de masă. Au învelit-o cu forța într-o haină de blană peste capotul de mătase și au aruncat-o în stradă. Câinele rex credincios a-nsoțit-o lătrând ca apucatul. Suferința, despre care tanti marioara crezuse toată viața că o ocolește, a izbit-o într-o clipă, s-a răzbunat, cu vârf și îndesat! De atunci, în stradă a locuit tanti marioara: vara și iarna, o vedeai ici-colo prin craiova
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
care autorul nostru se referă mereu e fascismul. Mai mult chiar, Pasolini folosește termenul de "fascism" ca sinonim pentru totalitarism, ajungînd să spună un lucru prin care negreșit le-a dat contemporanilor un motiv în plus ca să-l considere un apucat: societea de consum de astăzi e fascism pur. Și argumentează: dacă "fascism" înseamnă o tiranie samavolnică ce distruge libertatea oamenilor, atunci societatea de consum reprezintă fascismul zilelor noastre. "Eu cred, și cred cu tărie, că adevăratul fascism este cel pe
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
în această privință suntem de acord aproape cu toții, alt aspect al demersului de-o viață al lui Studs Terkel pare mai greu de înțeles de către cei ce nu văd dincolo de clișeele din mintea lor. Toată lumea (lumea normală, lumea obișnuită, nu apucații) admiră și invidiază societatea americană pentru modul ei de viață. In Statele Unite poți trăi așa cum dorești, nu contează cum te cheamă, cum arăți, cărui Dumnezeu i te închini sau nu. Știi că autoritățile statului sunt datoare să-ți apere dreptul
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
ori cerneală, zeama la fel de rece a calculelor și prevederii. Așa era și cu boerii lui Țepeș. Până și victoria îi pusese pe gânduri... Să-l bați pe însuși Mahomed, de care începuse a tremura Europa... Și cine!... Un nebun, un apucat. Ferocele voevod muntean, care nu putu să intre măcar douăzeci și patru de ore în Bizanț?... în acel timp, Europa era prea slabă, preocupată de războiul ei de o sută de ani. Debila, aiurita noastră Europă!... Să zicem că boierii ar fi
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
să fac bine semenilor. Mai creștin - dacă vă puteți imagina așa ceva. Probabil că, din acest motiv, unii, nu puțini, din cei care mă cunosc, spun că scriind aceste articole mi-am ieșit din minți, am înnebunit, că am ajuns un apucat etc., etc. Se prea poate. Important e, pentru mine, că după ce am transmis redacției cele șapte mii cinci sute de semne, viața îmi pare mult mai plină de farmec. Iar bonomia mea, binișor boțită peste săptămână, își revine la forma
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
ca tocmai atunci un iluzionist, care-și zicea indian și închiriase sala, să intre ca să verifice locul. Era însoțit de un câine. Simțind parcă ceva nefiresc în tăcerea noastră „reculeasă”, patrupedul a început să latre și să alerge ca un apucat. Până să-l prindă stăpânul și să-l potolească, solemnitatea momentului se făcuse praf. Povestește și M.I. despre lumina albă pe care a văzut-o în timpul unei operații, sau după - și nu i-a plăcut. „Și răstimp de un moment
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
și în zilele noastre. Dar, unde-i Scriitorul?... în orice caz, nu la putere. Și e bine că nu-i. Când este, s-a văzut. Asta fiindcă cel mai bine lui îi șade în opoziție. Un opoziționist de pomină, un apucat, pe seama căruia lumea ar fi început să facă bancuri. Coada acestui topor, lustruită de serviciile speciale, deseori se întâmplă a fi însăși mulțimea ignorantă care nu înțelege și e gata să batjocorească excepția, jignitoare. Un tip amărât (romancierul) cu dinții
Avertismentul lui Neculce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9007_a_10332]
-
țării. Dar de măturat le putem mătura. După cum nu e neapărată nevoie să aruncăm pungile cu gunoaie direct pe geam. Și nici să scuipăm pe stradă, când o batistă de hârtie ar fi perfect adecvată. Și nici să urlăm ca apucații după vreun cunoscut pe care l-am zărit la câteva sute de metri în fața noastră. Cred, așadar, că scurte cure de normalitate europeană - cu toată doza de meschinărie menționată - n-ar prinde bine. Aș merge chiar mai departe: putem renunța
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
atrage catalepsia iatromanților și cînd dezbați melotezia astrală (corespondența dintre planete și simțurile umane), nu se poate spune că interesul intelectual ți se hrănește cu nutrimente din cultura clasică. Culianu calcă pe poteci lăturalnice, atinse doar de o mînă de apucați doctrinari, a căror pedanterie în strîngerea de informații exasperant de specioase devine scop în sine. Probabil că e nefiresc să vorbești de un snobism al savantlîcurilor exotice, dar senzația pe care ți-o lasă volumul e de talcioc cu vestigii
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
America în cele mai neașteptate ocazii. Odată, ducîndu-mă în vizită la niște americani importanți, profesori universitari, le-am rostit și lor frază această, mecanic, automat, ca pe apă. Mai întîi, strîngîndu-ne mîinile, ei se uitaseră la mine ca la un apucat. Pe urmă, după aerul meu natural, probabil, începuseră să rîdă cu poftă. Pe urmă, intrînd în amănunte, ei mă felicitară, spunîndu-mi că nimerisem "esență" existenței capitaliste americane. Tipii erau de stînga, și aproape că mă invidiau. Deși le arătasem cu
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
Mircea Mihăieș Invitarea țărișoarei de a mărșălui în ritmuri natoiste a creat pe portativul analiștilor politici o bruscă și întemeiată sincopă: din moment ce ungurii nu mai reprezintă o amenințare, ce se va întâmpla cu voturile extremiștilor? Cu cine vor fredona apucații care data trecută au valsat pe maneaua vadimistă sau pe csárdás-ul tökes-ian? Eșua-vor ei la pieptul doinitor al pesedeilor ori se vor orienta către valsul transpus pe rap al piticei opoziții de dreapta? Am căzut, pentru o clipă, dar
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
ai lui Miron - Gogu Rădulescu, George Macovescu, Corneliu Mănescu etc. La banchet, unul din ei a venit la noi și și-a cerut scuze „Ce vi s-a întâmplat, vi s-a întâmplat din cauza noastră". Apoi a perorat nițel despre „apucatul ăla" din cauza căruia se tund omenii pe stradă, ba, s-a tăiat cu foarfeca, și fusta unei soții de ambasador occidental acreditat la București, fiindcă își permisese să iasă pe stradă în „minijupă". Bărbații cu plete și doamnele cu „minijupă
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
făcute ferfeniță sau mînjite, mărturisindu-mi: "Scuip pe ele, apoi i le arăt soarelui, care le vorbește." Evident, remarcasem bizareria însoțitorului meu, dar pentru noi, poeții, nebunii sînt, precum misticii, niște tainici colaboratori pe care îi iubim. De altfel, acest apucat era uneori sublim și avea mai cu seamă - ceea ce mă încînta -darul de a călca omenirea în picioare, pentru a o reînălța apoi triumfal, ridicînd-o în slăvi. Într-o zi, l-am botezat "ambasador al infinitului". L-a lovit atunci
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
la trei dimineața nu mi-a venit ușor să înghit una ca asta. Totuși Salmon s-a trezit, încântător, politicos, și am ieșit împreună pe stradă. Însă după câțiva pași Salmon s-a repezit brusc la vale urlând ca un apucat. Gertrude Stein, fratele ei, prietena mea și cu mine am luat o trăsură și l-am condus pe Rousseau acasă la el. Cam o lună mai târziu, într-o după-amiază întunecoasă de iarnă pariziană, mă grăbeam spre casă când am
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
unui succes destul de îndoielnic, a cărui priveliște - o întoarcere după ani, sau o oră cheltuită ca să te uiți atent în jur - implică și îndepărtează. Ești acolo, fiindcă o foarte omenească nevoie de comparație te trage în inventarul cu foști colegi, apucați pe căi lucrative. Inși utili. Nu ești acolo, fiindcă „meseria" te-a sustras. Cine este acest observator? Un profesionist al inutilității vii, care desfide mecanismul. însă el, mecanismul, în Act de prezență, are cuvântul. Nu explozia, furia, curățenia brutală a
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
fi fericit într-un mod foarte ciudat: acela de a munci. D.P.: Cea mai mare bucurie a oricărui creator... M.P.: A, asta zici tu, care tocmai ai terminat un roman, Agata murind. Romanul te-a chinuit, ai muncit ca un apucat la el, și-n același timp ai fost foarte fericită. Vezi? E o formă de a fi fericit de unul singur... D.P.: Stările pe care le exprimi în mai toate poemele tale - deznădejde, durere acută, stridentă, violență, amărăciune, venin - sînt
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
intrat într-o altă fază a evoluției sale. Cei capabili să scoată cuțitul pentru a-l lichida pe semenul care vorbește o altă limbă sau sărbătorește paștele în altă zi se împuținează văzând cu ochii. Rămâne, desigur, o minoritate a apucaților ce nu-și pot închipui existența altfel decât ca pe un șir de conflicte violente și spaime îngrozitoare. Vocea tunătoare a lui Vadim și soluțiile la minut propuse de acesta n-ar impresiona, în mod normal, nici un copil de la grădiniță
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
mai vechi al mitropolitului Nicolae al Banatului îl adaug pe cel al lui Iustin Marchiș, preotul de la Stavropoleos, posesor nu doar al unei inteligențe vii și a unui bun-simț impresionant, dar făcând figură de om rațional într-o lume de apucați. Nu știu care e poziția acestor doi prelați în lumea de mișmașuri bizantine care a ajuns biserica de stat. Pot doar bănui că ei stau precum ardeiul iute în ochii ahtiaților de putere și de bogății care și-au făcut din jurământul
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
înlocuită cu procesul de intenție, cu stigmatizarea, cu agitarea ciomagului și a bardei. După această logică, un răuvoitor ar putea, din trei mișcări abile, utilizând poncifele corectitudinii politice, adică neroziile în numele cărora oameni întregi la cap se comportă ca niște apucați, să demonstreze că adversarii lui H.-R. Patapievici sunt xenofobi și antisemiți, în virtutea originii etnice complexe a autorului. Cum ar acționa Ion Bogdan Lefter în fața unei astfel de ipoteze, nu neapărat sci-fi? N-ar cădea în ridicol tot eșafodajul de
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
care o lasă în ochii colegilor: un exaltat căruia nici o opinie, oricît de potrivnică sau malițioasă, nu-i poate domoli ardoarea mesianică: este încredințat că românii au de îndeplinit o misiune culturală în lume. Apropiații îl privesc ca pe un apucat care a confundat amvonul bisericii sau podiumul tribunei politice cu incinta aulei academice, întrebîndu-se tot mai des pînă unde poate merge zelul lui propovăduitor. Pe scurt, pitoresc în ieșirile publice și incorigibil în rigiditatea ideilor rostite, Marin Ștefănescu va face
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
ai haiduciei instituționalizate" puteau fi controlați de Putere, șantajați și reduși la tăcere și ascultare, " Cu jurnaliștii era mai greu. Nici patronii de presă n-o scoteau întotdeauna la capăt cu ei. Se găsea mereu câte un revoltat, câte un apucat, câte un nesupus sau, pur și simplu, câte un sinucigaș care nu asculta nici măcar de ordinul șefilor direcți și, profitând de neatenția supervizelor sau de complicități discrete, încălca pur și simplu consemnul tăcerii sau al minciunii și dădea totul pe
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
intimidau pe anchetatori și paznici. Un chior îndărătnic reușise să le vină de hac cerberilor. Detaliul pare neverosimil, dar chiar așa s-a întîmplat. În clipa cînd a fost eliberat, gardienii au răsuflat ușurați: scăpaseră de o pacoste, de un apucat pe care, în ciuda măsurilor drastice de încovoiere a cerbiciei, nu reușiseră să-l țină în frîu. „Prima oară m-am eliberat din Jilava după cinci ani de zile, 26 mai 1956. M-a eliberat procurorul Sepeși, care m-a întrebat
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
că nu au putut înțelege de ce programul lor de dresaj psihologic, bazat pe terorizare permanentă și pe măsluire constantă a trecutului, nu dăduse roadele complete. E drept că majorității românilor le fusese definitiv dereglată busola istorică, dar mai rămăseseră cîțiva apucați care nu se lăsaseră molipsiți. Rămîne un mister perpetuu cum de au mai putut exista oameni care, nereacționînd la reflexul condiționat al fricii, au reușit să rămînă verticali pînă la capăt. Ce înseamă atunci Piteștiul astăzi? Înseamnă partea sinistră a
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
coperțile lui. Dar interviurile salvează cartea, căci ni-l arată pe Celibidache în pielea unui filosof cu fler, ale cărui intuiții ies din tiparul considerațiilor comune, urmarea fiind că, după cîteva pagini, ai convingerea că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]