345 matches
-
sinucid oricând vreau." Se sculă de pe bancă și începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de ziua în care l-am cunoscut! Mai vrea oare să-și pună capăt vieții sau doar să câștige acest absurd război cu mine, al cărui sfârșit nu se întrezărește?" -... Oricum, cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
provocăm noi înșine... Dacă te aflai întâmplător pe stradă la ora aceea din noapte, într-un decembrie friguros, puteai vedea doi insomniaci care străbăteau urbea până n zori, în neștire, purtând pe ei paltoane grele, ude și incomode, gesticulând ca apucații de streche și urlând unul la altul, băgând groaza în animalele noctambule ale orașului. Capitolul VI DUPĂ LUNGI PREUMBLĂRI îI AJUNSE oboseala și frigul pătrunse în măduva oaselor. Undeva în urmă se auzeau copite de cai, bătând ritmic pe caldarâmul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sinucid oricând vreau." Se sculă de pe bancă și începu să alerge prin parc, scurtând-o direct printre copaci. Crengile îi zgâriau fața. Un doctor! Un doctor! Nu e nici un doctor în acest oraș de gușați?! începu să strige ca un apucat, alergând spre casă, pe străzile pustii ale urbei. Lacrimile îi udară fața odată cu primele picături de ploaie. Nu mai plânsese demult. Ochiul său uitase să mai stoarcă picătura aceea de sare, care-ți curăța retina și sufletul. Sculați-vă, cretinilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În timp ce petrecea cu cei doisprezece ortaci ai săi, Ippolit a Întrecut orice măsură. A băut și spirt cu bere, și lichior, și vin. Bea și nu se mai putea opri. Dădea pe gât pahar după pahar și râdea ca un apucat. Glumele pe care el spunea la masă semănau cu peștele desărat de propriul stomac: unele dintre ele erau groase, altele sinistre, Încât te apuca groaza ascultându-l. Aflat În capul mesei, brigadierul Își umfla mușchii. Se bătea cu pumnii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și În același timp parcă Întrebau. “Dece am fost omorâți...!?” Am fost readus la realitate de ghiontul gardianului cu bastonul de cauciuc, care ridică vocea. “Ce te zgâiești mă la cadavre, ori vrei să te numeri printre aceste mortăciuni...? Hai, apucați de targă, eu vă aștept afară...!” Cu cele mai năpraznice sentimente de ură Împotriva brutelor comuniste - am Început să transportam cadavrele la un auto camion acoperit cu o prelată și parcat cam la 120 metri la o rampă destul de șubredă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în jos, în hlei, îngreuiate de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
niciodată. Jucătorii rămaseră pe loc, așa cum se găseau. Se auzi glasul lui Cioc, imperativ la culme: ― Moscu, la mijloc! Moscu veni în fața lui foarte mirat și-l întrebă cu naivitate: ― De ce, don' profesor? Dar Cioc o ținea întruna ca un apucat, fără să-i dea nici o explicație: ― Moscu, la mijloc! ― Dar de ce, don' profesor, că nu mi-a prins mingea nimeni?! ― Ființa lui Dumnezeu, înțelege odată.... la mijloc, că-ți dau o palmă de te dau cu capul de toți pereții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. 5. Să aveți în voi gîndul acesta, care era și în Hristos Isus: 6. El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7. ci S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob, făcîndu-se asemenea oamenilor. 8. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să scape din mâinile care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
miște ceva, ceea ce demonstrează, că am început să coborâm puțin din copacul în care ne alungase fanariotul dâmbovițean ,(un fel de fiară fără suflet care are doar colți de sfâșiat destine și nu se știe deocamdată precis câte mâini de apucat are). A început să se miște, în pofida unor spurcăciuni vândute criminalilor de la putere, cum ar fi acel insipid poet numit C. Ecrivain, o jigodie ordinară, care a reușit prin unele producții „literare”, storcite din „Cenaclul” său, să stârnească mânia legitimă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ascultă cu excesivă atenție, tovarășa secretar executiv al Asociației îi urmărește reacțiile inexistente. Îl privește drept în ochi, o privește drept în ochi, își trece palma mică peste frunte, obosită de efortul explicativ, în timp ce ascultătorul își freacă, brusc, ca un apucat, sprâncenele, ce l-o fi trăsnit pe domnul ăsta ciudat să-și frece cu ambele mâini sprâncenele... — V-aș fi deranjat numai pentru câteva... — Îmi pare rău, dar trebuie să plec. E ora două, la trei trebuie să fiu înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-aprindă și, când se uită-n flacăra brichetei, parcă s-ar fi speriat de ceva: stinge repede, scoate țigara din gură și și-o vâră după ureche. Abia acum a observat namila de câine, dă fuga-n drum ca apucatul, acolo rămâne aplecat peste corp, cu fața rânjită sinistru. Mă apropii - în capul câinelui e o gaură de glonț prin care s-a scurs în praf o baltă de sânge albicios amestecat cu creier. Asta chiar nu putea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și de grosolan ar vorbi, realizez cè, dincolo de dorința mea de a o posedă, ceea ce trèiesc alèturi de ea îmi umple viața într-un fel în care n-aș fi crezut sè fie posibil vreodatè, O iubesc, Șerban, ca un apucat o iubesc! Și ea? Și ea mè iubește, dar e prea târziu sè mai fim împreunè! De ce? E mai în vârstè decât mine! recunosc eu, el face ochii mari, Cu cat? Nu știu exact, dar ce conteazè, Șerban! Cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cea din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui Khayyam ia culoarea fildeșului În lumina candelabrelor Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două străji de vârstă mijlocie l-au apucat strâns de umeri, ca și cum ar fi fost un apucat primejdios. Și, ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai avea mandarine. — Tu mă deranjezi, căpoaso! Pe ceilalți nu-i deranjez, căposule? Pe ceilalți nu-i deranjez? — Eu am de-nvățat, deșteapto! — Și eu am de învățat, deșteptule! Să zdrăngăni la pian și să urli ca o apucată. — Da, apucatule! Caramba!i-a închis fereastra. Studentul și-a cules nucile cu care-l bătuse Prințesa, cum procedase și cu mandarinele și a plecat. Până seara târziu a putut învăța în liniște. Începea să-i placă hârjoneala cu Prințesa. De aceea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prostituate și pe pungași, într-un cuvânt, pe cei huliți, pe cei prigoniți, pe cei blamați și surghiuniți, pe cei proscriși și pe cei ostracizați. Îi onorează, mănâncă, bea, petrece și se iartă cu de-alde ei, cu rău-născuții, cu apucații și cu îndrăciții, cu hoții și cu mitarnicii, nu cu virtuoșii și cu evlavioșii, nu cu aceia, chipurile, puri, supuși sau prea-cucernici! N-ai văzut și în filme sau pe DVD? Nu e mare filozofie! Soarta omenirii întregi se pare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
locomotivei, agitată des și prelung, avea un răsunet zgârietor, ca țipătul cucuvelei. 3 ― Ia seama, tăicuțule, să nu pățești ceva cu oamenii! zise Niculina, văzând că preotul Nicodim și-a luat patrafirul și crucea. Doar știi bine cât sunt de apucați... ― Hai, dascăle, hai la datorie! murmură bătrânul preot fără să asculte pe fiică-sa. Că ne-a fost stăpân și ne-a zidit biserica, și ne-ar bate Dumnezeu dacă nu i-am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la auzul tropăitului nostru, țipăt care ne-a urmărit, reverberând printre cazane și țevi, până afară. Nu ne-am oprit decât la Scara Unu, pustie la ora aceea. Nu ne puteam privi, nu puteam face nimic. Luci tremura ca un apucat, a făcut și febră în zilele următoare. La prânz ne-am dus acasă, iar în timpul somnului de după-amiază, cu capul sub cearceafuri, am delirat până seara. Nu vedeam decât cele două trupuri fragile înfruntîndu-se în singurătatea camerei fochistului. Nu înțelegeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe an se ducea la Paris după modele, asta era gărgăunii ei, și se ducea cu bărba-su, frumos bărbat, da mare zăpăcit ! Și la București sta ei la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte de noapte, joc de cărți, muieri, el știa ce făcea, la urmă trebe să se fi încurcat cu vreuna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi iubita unuia din culturiștii găștii, dar el e un băiat ca lumea și se face că nu vede, ba chiar, cînd Annie Lenox ne spune că Sweet dreams are made of this, te ia În spinare și dansați ca apucații. Distracția se sparge la miezul nopții, pentru că morala socialistă impune niște limite, Florin și gașca dispar care la hotelul lor, care cu nemțoaicele. Nu te supăra, dar sîntem deja cît populația Chinei, nu mai e loc. Așa că Vlad doarme iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la bucătărie, sau În dormitor Înainte să se dea stingerea. Și Depeche Mode tocmai a scos 101, lui Vlad i-a scris un prieten și i-a zis că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]