8,699 matches
-
ori. Béezina a debutat în 1895, deci în anul în care se năștea Blaga, cu volumul Depărtări tainice, volum în care pesimismul adânc al unei firi maladive era exprimat într-o savantă estetică parnasiană. A continuat cu volumele Zori la apus, Vânturi de la poli, Constructorii templului și Mâinile, în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se știe, a debutat în 1919 cu Poemele lumini, poeme de exuberanță vitalistă, la distanță de 18 ani de
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care se apropie și prin structura versurilor. Blaga, în schimb, nu va atinge niciodată absolutul credinței caracteristic spiritualismului, el "se
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
se bucure, să facă filme, să scrie romane, să iubească, să creadă în ce făcea? Mă înșel eu? Pe vremea aceea, mersul la cinema era o adevărată sărbătoare la care participa întreaga familie. În sfârșit, se aduceau filme bune din Apus. De dimineață, foarte devreme, tatăl sau fiul cel mare se ducea să cumpere bilete pentru după-amiaza ori seara aceea; soția și fetele se gândeau cum să se gătească și dădeau zor să fie totul gata la timp. Masa de prânz
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
porți cu tine tot ce-i al meu mi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubirea aici se află chipul tău adevărat cu nopți și zile pictate în verde și roșu când vătafi de himere cochetam cu apusul gata să se împlinească în această lună atât de verde te-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinile ca niște gânduri mustind de iluzii mâna eternă cioplind în chipul lumii din aschiile rămase îmi construiesc o retină cu nebunia de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
-ai dilatat conturulprin care îți respir absențaporți cu tine tot ce-i al meumi-ai lăsat doar substanța în care ți-ai inscripționat iubireaaici se află chipul tău adevăratcu nopți și zile pictate în verde și roșucând vătafi de himerecochetam cu apusul gata să se împlineascăîn această lună atât de verdete-ai așezat să asculți cum cresc rădăcinileca niște gânduri mustind de iluziimâna eternă cioplind în chipul lumiidin aschiile rămase îmi construiesc o retinăcu nebunia de a vedea până în ce punct e limitarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor te poartă c-un sâmbure de iubire hoinar printre aștrii tu fiu de lut și cer sclav și stăpân
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
În noi dorm columbi în lut de tristețe.... XXI. ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă toarcă pământul ... Citește mai mult iubite,te caut atât în necuprinsul meuîncât lăcrimează așteptarea rostogolităprin corbi și castani;sunt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
să-i mai spunși cine să audăîn nopțile cu miros de lămâițăcopila aceea cu ochi de chilimbarși râs de miozotiscum trece dureros de tăcută,oarbă și surdă la viclenia timpului.am să-mi așez zilele rămaseîn brațele einiciodată înclinate spre apus,cu o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. Încă o toamnă se cerne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
nous”... XXXI. LA CAPĂT DE TOAMNĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
din 23 iunie 2016. Pecetluiesc cu viață înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Sunt un umil drumeț sosit la han Ce-și cară-n traistă vise de pripas. De soartă strâns în nodul gordian, Pe drumul spre apus mai fac un pas Și pun pecete vieții înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Cotidianul meu, banal cancan, Îmi lasă veșnic sufletu-n impas. Mă pierd ades în vers Bacovian Și stând în carapacea mea retras Pecetluiesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Între două tăceri” ... Citește mai mult Pecetluiesc cu viață înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Sunt un umil drumeț sosit la hanCe-și cară-n traistă vise de pripas.De soartă strâns în nodul gordian,Pe drumul spre apus mai fac un pasși pun pecete vieții înc-un anCât rătăcesc pe-un minutar de ceas.Cotidianul meu, banal cancan,Îmi lasă veșnic sufletu-n impas.Mă pierd ades în vers Bacovianși stând în carapacea mea retrasPecetluiesc cu viață înc-un andin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături, grănicer. Eu le răspund: l-am risipit în patimi pe drumul meu timid câtre apus. Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră, un trist cuvânt pe care nu l-am spus, un boț de lut să-mi fie mâine trupul, un suflet mai secat ca o fântână, o mare-mbrățișând la țărm nisipul ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
stranii îmi răspund.Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate,mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cerascuns cândva în suflet drept comoară,cu visul stând alături, grănicer.Eu le răspund: l-am risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus.Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră,un trist cuvânt pe care nu l-am spus,un boț de lut să-mi fie mâine trupul,un suflet mai secat ca o fântână,o mare-mbrățișând la țărm nisipul... X. LUCEAFĂR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mai lase rezerviști, dar necombatanți, firește, în armată resemnării care, din păcate, crește, dar asuda aiurita și în contratimp cu toate, bulgărind sania vară și-apoi căruță pe roate. Prea devreme mi-e apelul, prea târzie mi-e plecarea, prea apusurile-s grele, prea beteaga mi-e cărarea, prea mi-s toate peste poate, prea mi-e poatele bolnav, prea mă arde lunecușul, prea mi-e urcușul gângav. M-am cuplat la fus bătrân, al bunicii din poveste care tors-a
MAI SCRIU POEZII de DORA PASCU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380823_a_382152]
-
arimilor sau arameilor (N. Densușianu, D.P.,Vol. II, pag 189). Arimaspii, ne spune Ștefan Bizantinul erau doar un popor din gintea hiperboreenilor („Arimaspoi ethnos Yperboreon”), dar domnia politică peste hiperboreenii pașnici de la Istrul de jos o aveau vecinii lor de la apus, acești războinici arimaspi. Conform istoricului Damastis Sigensis, care a trăit pe vremea lui Herodot, arimaspii locuiau în partea sudică a munților Rhipei (Hist. gr. II. 65; Eustathius Com. Dionys. V. 32). Un citat din poetul epic Pherenicos din Heraclea ne
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
filmat... Ia-i caseta, mă! Profund impresionat de conversație, prietenul Haralampy îi soarbe cuvintele mestecându-le cu trăscău, iar după o pauză, pentru a sorbi din canceu, zice: - Ay, mamă, ce târgoveață faină! Și ce voce de George Calboreanu în Apus de Soare! De ce n-or fi pus-o, fratre, străjer la Dosare? De ce, mă? De ce... Cu suficientă brutalitate această întrebare ne zguduie imediat din punct de vedere moral revoltându-ne împotriva celor care, sfidători și iresponsabili, îl pun pe Domnul
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
invizibile, care te pun într-un anumit raport cu tine, cu celălalt, cu lumea. Călătorind pe căile din mine însămi, descopăr, uneori, și voluptatea popasului. Acolo sînt ochi, senzații, mize, emoții, lumini, măști, neputințe, umbre, succesul unora, ratările mele, răsărituri, apusuri. S-a întîmplat - sau, poate, n-a fost doar atît - ca trupa lui Strehler de la Piccolo Teatro din Milano să revină la București. Cu Arlechino, slugă la doi stăpîni, acel spectacol-școală de teatru, acea lecție de actorie desfășurată, încărcată de
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
Pavel Șușară Rămase strict înlăuntrul propriilor programe administrativo-confesionale (Răsăritul, cu viața lui interioară, cu sobornicia și cu grija, de multe ori vecină cu ipocrizia, de a croi chiar de aici, din inima vremelniciei, veșmintele gingașe ale eternității de dincolo, iar Apusul, cu pragmatismul său cotidian, cu turismul civilizator, cu războaiele duse în numele Domnului și cu grija trează de a regla în vremelnicie ceea ce lui Dumnezeu i-ar plăcea să contemple în eternitate), cele două modalități de situare creștină față de lume și
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
de Filme Artistice. Aceste plecări nu făcuseră însă decît să-mi exacerbeze dorința de a studia într-o mare bibliotecă, de a răsfoi reviste de specialitate, de a lua parte la colocvii ori congrese. Contactul nemijlocit cu librăriile și bibliotecile Apusului mă umiliseră: fusesem un bun student, devenisem cadru didactic, dar informația mea teoretică se blocase la nivelul anului 1948, cînd îmi luasem licența. Aveam lacune imense, și ele sporeau de la an la an. Tinerii din zilele noastre, care pot lesne
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
impune marea artă. Al doilea departament l-ar constitui iubirea - nu exaltata, dar vibrantă, pulsatorie. Cândva, instalată normal și dispărută fără urmă, impune prin reverberație mlădieri de gand și zâmbete cu ochi luminoși: „număr în tranșă: dimineți, boabe de roua / apusuri de soare // atâta distanță-ntre noi și atâta uitare” („Pescăruși în furtună”). Idem poeziile: „Azi nu te mai privesc, frumoaso, în ochi”, „Nedumerire” („Mă-ntreb și azi de te-am aflat vreodată / deși la braț am mers in necuprins / de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale - decât cele patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Anthony Meredith profesor de patrologie la Colegiul Heythorp din Londra, este de părere că e indubitabil că Sfântul Grigorie de Nyssa nu a ocupat niciodată în mințile contemporanilor săi din Imperiul Roman târziu, ori chiar ale tuturor teologilor Răsăritului și Apusului, aceeași poziție care a fost ocupată de fratele său, Vasile, sau de prietenul lor comun, Grigorie de Nazianz. Acta Sanctorum i-a atribuit ziua de 9 mai ca zi a sărbătoririi, dar, în afară de aceasta, spre deosebire de contemporanii săi, nu posedă o
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]