417 matches
-
bine de ce voia ca Petru să aducă inelul și nici nu se gândise ce să facă după aceea. Pur și simplu, îl ațâța gândul că avea să-i vadă fața de om spășit. Se lăsase frig și bătea un vânt arțăgos peste suprafața apei. Nu se vedea nimeni. I-ar fi plăcut să fie de față Ioniță Bubosu, așa, ca să se simtă umilit. Atunci încă nu știa că sângele lor, de la Ioniță bubosul și trădătorul la Andrei Ionescu, nu dă nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
marele dar al beției. Nu cunoștea decât două stări: beat sau mahmur. În momentul acesta era mahmur, că doar abia sosise la serviciu. Cunoscătorii afirmă că beția are și ea diverse grade și stiluri, ca să zic așa. E o beție arțăgoasă, una care pornește de la o atitudine posac-disprețuitoare față de ceilalți tâmpiți din jurul tău, până la cea agresivă a celor ce o caută cu lumânarea și care, în general, sfârșesc prin a o găsi. Sigur, are și asta palierele ei. Mai există beția
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Eu crescusem În oraș, dar familia lui Ravelstein nu se mutase aici, venind din Ohio, decât pe la sfârșitul anilor treizeci. Nu l‑am cunoscut pe tatăl lui, pe care Ravelstein Îl descria ca pe un căpcăun În miniatură, un omuleț arțăgos, un maniac al disciplinei. Unul dintre tiranii de doi bani care‑și țin copiii În frâu prin zbierete demente, interpretând o nebunească operă de familie nonstop. Universitatea Îi accepta pe tinerii absolvenți de gimnaziu care treceau examenele de admitere. Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în străinătate? întrebă Mike. —Cum ar fi? —Muncă de birou? Administrație? Contact cu clienții? Clătină iarăși din cap. Nu mă interesează. —Hmm. Mike continuă să o privească gânditor până ce Darcey simți că începe să se înroșească. La naiba, spuse ea arțăgoasă, poate că ar trebui să te apuci de ce îți sugera Dieter ca să obții în sfârșit dobânda aia. —Matematică, limbi străine și personalitate. Îmi plac toate astea la o fată. La o zi după acest episod, Darcey fu chemată în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se învoi că vorbele Emmei aveau un sâmbure de adevăr. Prea nu avea răbdare cu oamenii și prea se grăbea să le demonstreze bărbaților că nu era cine știe ce blondă proastă; știa că astfel nu reușea decât să pară iritabilă și arțăgoasă chiar și atunci când nu avea această intenție. Așa că încercă să urmeze sfatul Emmei. Se duse să se tundă la coaforul cel mai scump din Galway, își schimbă blugii și puloverele pe niște haine de marcă ridicol de scumpe și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ocupată și am nevoie de computer. Păi... ezită el. Nu sunt sigur. Și la IT suntem cam ocupați și nu prea știu dacă am timp să scotocesc printre cabluri astăzi. —Lasă prostiile. Își dorea să nu fi părut atât de arțăgoasă, dar nu se putuse abține. O părticică din ea nu voia ca tipul ăsta să se prindă că îl plăcea (și asta numai datorită mușchilor lui fermi și fundului arătos, cât de jalnic!) și o altă părticică era nervoasă pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Așteaptă de câtva timp. Katsuie dădu din cap, acru. Deși era furios că Hideyoshi simula, cu scrupulozitate, neștiința În Întreaga afacere, și el trebuia să se prefacă a nu ști nimic, iar acum Îi acordă lui Kumohachi audiența. În continuare, arțăgos, Katsuie puse Întrebări după Întrebări. Ce fel de boală avea Hideyoshi? Dacă se hotărâse să se Întoarcă acasă atât de neașteptat, În noaptea trecută, de ce nu-l informase pe Katsuie? Atunci, el Însuși ar fi venit să-l viziteze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
construită, murdară și dezgustătoare, unde am izbutit, după cinci ore de așteptare, să obținem un pui fiert costeliv și pește uscat. Ce noapte atroce am petrecut în acea crâșmă îngrozitoare, singurul hotel din oraș, unde bețivii, prostituatele, muzicanții ambulanți, câinii arțăgoși se aruncă claie peste grămadă peste mesele jegoase și infecte, unde se înmulțesc tot felul de insecte și de rozătoare! Cât de nerăbdători eram să ajungem la Buzău, pentru a ne arunca cât mai repede în canalul grădinii episcopale și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la dezarticularea fluxului cronologic, memorie involuntară etc. Pe de altă parte, într-o mezalianță pe care nu a putut să o curme nici mai târziu, aduce în text virtuți pamfletare înrudite cu arta argheziană, dar și habitudini de gazetar vivace, arțăgos. În romanul Femeia cu carnea albă câștigă teren fibra ludică a imaginației. Reintră în scenă domnul Aurel, personaj recurent, și el posibil alter ego al lui A. Inițial, în Moartea unei republici roșii, caporal fiind în armata română trimisă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
primul roman. „Pânza de păianjen” simbolizează mediul sufocant al copilăriei Dianei Slavu, fiica unui ins de la „periferia burgheziei”, cu idei și inițiative care îi ies mereu pe dos, irascibil, imprudent în afaceri, dar pâinea lui Dumnezeu, milostiv cu cei amărâți, arțăgos cu nemernicii, chiar dacă depinde de ei, și a unei gospodine îndelung răbdătoare. Fată inteligentă, sârguincioasă la școală, cititoare pasionată, autoare de compuneri literare ce vestesc un talent, una din ele având titlul metaforic al romanului, protagonista e, pe de altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
Niște femei împovărate de îndatoriri „Capi de familie” Destul de mult comentata autonomie a văduvei - femeia eliberată (în fapt, de multe ori era vorba de o pseudo-eliberare, pentru că „grupul restrâns al familiei defunctului soț își întețea presiunile) de supravegherea unui bărbat arțăgos și avar - nu era, în fond, decât o instalare în singurătate (mă gândesc la cele ce intenționau să-și țină văduvia „cu cinste” și să ofere, astfel, elemente convingătoare pentru o admitere în nucleul cimentat prin solidarități de familie) într-
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
2); plin (2); prieten (2); prietenă (2); prieteni (2); răutăcios (2); răutate (2); respingere (2); rotund (2); sacului (2); student (2); superior (2); suprafață (2); trufaș (2); vecin (2); adevăr; ajuns; amabil; ambițios; Ana; Andreea; Andrei; antipatic; aranjat; aroganța; aroganță; arțăgos; avar; basm; baza; bătaie; bombat; borcan; bou; bucătar; cadru; calm; capăt; capriciu; capul sus; caracteristică; căldare; căldărit; căpos; chiloți; chipeș; ciudă; ciufulit; clasei; colectivitate; coleg; o colegă de facultate; colegi; comod; congelat; copil; corp; credibilitate; curvar; cuvînt vechi; a se
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); nas pe sus (2); neorgolios (2); nepăsare (2); orgolios (2); orgoliu (2); păcat (2); prieten (2); putere (2); ranchiunos (2); rece (2); slăbiciune (2); sufletist (2); trufaș (2); tu (2); ură (2); vertical (2); -; absurd; anormal; apărare; armonios; arogantă; arțăgos; atitudine; atotștiutor; atracție; bine; blînd; boală; bun; bunicul; calitate; caracter puternic; cu caracter; centru el; ciudat; ciudos; cocoș; coleg; coloană; copil; curaj; cutremurător; depășire; dezavantaj; dezgust; diferență; diplomă; dispreț; dîrz; domol; drăguț; drept în decizii; dubios; dușmănos; efort; doar pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spusă în litere vii, este mai inteligibilă, pentru ca tot ea, înfățișată sub pragul minim de toleranță estetică, să fie iremediabil obscură. Michel Onfray știe că, fără dichis expresiv, gîndirea conceptuală se sufocă sub monotonia clișeelor, tocmai de aceea scrie personal, arțăgos și patetic, cu o vervă care nu numai că nu obosește, dar chiar atrage prin sămînța de scandal pe care o aruncă. Autorul e din familia iconoclaștilor aflați la modă astăzi în Franța, acei rebeli care își fac din revoltă
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
proastă lor reputație. Nu mă număr printre cei ce insistă asupra necesității importurilor teoretice (dimpotrivă, e clar că anumite școli critice de peste Ocean nu au ce căuta la noi), dar mă intrigă să aud rechizitorii făcute cu ignoranța. Această ignoranța arțăgoasa mă tem că va profita de studiul lui Bloom. Pentru cititorul echilibrat și fără angoase teoretice, cartea e, ce-i drept, un deliciu. Mai am un motiv de îngrijorare: cartea apare într-o traducere incalificabila și o ediție pe măsură
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
ce se măsoară ele, daca nu în convenții trecătoare? Cititorul Bloom e fascinant și e imposibil să nu vrei a-l urma în acest voiaj spre "inima" literaturii, dar criticul și teoreticianul Bloom reprezintă, pentru mine cel putin, un individ arțăgos și arogant. În plus, mă tem că acel cititor obișnuit căruia pretinde autorul a i se adresa nu numai că e o utopie, dar nu există așa cum și-l închipuie Bloom. Am văzut cititori americani obișnuiți care citesc ultima novela
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
pe autorul Genei egoiste sînt tocmai adversarii, care intuiesc că lipsa-i de măsură dă naștere unor reacții care le sînt prielnice. Mai precis, toate imprecațiile adresate lui Dumnezeu au efectul unei apologii indirecte. De pildă, încîntat de consecințele răbufnirilor arțăgoase pe care Dawkins le-a îndreptat împotriva capetelor pătrate care se încăpățînează să creadă în himera divină, William Dembski, unul din promotorii ideii că universul e urmarea unui proiect inteligent, i-a adresat o scrisoare de gratitudine: „Le spun întruna
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
astăzi aceeași „pasăre rară” a criticii literare, neafiliat niciunei coterii, niciunui grup, ignorând cu aceeași tărie și seninătate, cu aceeași severă conștiin- ță, a menirii omului de condei și a magistraturii critice, cu același necruțător (și dezvantajos) surâs - bonom și arțăgos în același timp - toate interesele („practice”, de culise, de compensație și reciprocitate concesivă, etc.) incompatibile cu marile obiective ale culturii noastre, cu marea lui credință [urmează un cuvânt ilizibil] în destinul major al creației românești. „Incomod” și azi, prin toate
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
mai ajuta. Începe să întrebe peste tot pentru a afla răspunsul salvator. Dar nimeni nu știe. Nici chiar farmacistul orașului, un ofițer și nici mica sa bibliotecă pe care o consultă în zadar. Se scîrbește de atîta ignoranță, e mereu arțăgos, iar meșteșugul e în delăsare. Îl cuprinde dorul de ducă. Înainte de a pleca are norocul să găsească un concetățean, scamator ce-și spunea "Moldova Verde" care - mirare! - îi dă răspunsul pe care îl tot căutase amarnic. A doua zi, împreună cu
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea însă să-l împiedice să transforme plimbarea în ipostază privilegiată a gîndirii ambulatorii, consacrînd-o în istorie sub numele de gîndire peripatetică. Apoi, mînzul avea o fire arțăgoasă și caustică, bățoșenia sa belicoasă făcîndu-l să fie greu de suportat chiar și în ochii apropiaților. Se pare că la 17 ani i-a căzut din întîmplare în mînă dialogul Gorgias de Platon și, citindu-l, a lăsat dintr-o dată
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
o dragoste statornică și necondiționată, a cărei ardoare nu avea însă să-i întunece spiritul critic sau firea caustică. Platon obișnuia să-l numească "mînzul", și chiar dacă nu știm exact din ce motiv, cel mai probabil este pentru că firea lui arțăgoasă te ducea cu gîndul la mînjii care își lovesc mamele atunci cînd ugerul lor nu are destul lapte. Iar mînzul de Aristotel nu se sfia să respingă gîndurile lui Platon atunci cînd nu era de acord de ele. Potrivit lui Jonathan
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că omul
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
răsune telefoanele poliției. Ca și fantomele, dispare tocmai când să-l înhați, iar dacă s-ar pune în strania postură de pieton ar trece neobservat. Numai în caricaturi apare puhav, pitic și pătrățos, doar la emisiunile tele se înfățișează agramat, arțăgos, arogant. Vocea nu i se aude, pentru marele corupt vorbește marele avocat, el ne asigură că domnul care a coborât din limuzină spre a urca pe treptele tribunalului o face în calitate de martor și numai din generozitate și spirit civic. Firește
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
toate calitățile: omenie, bunăcuviință, bărbăție, spirit cavaleresc, pedepsindu-l pe vrăjmașul Manea, în numele unei străvechi etici populare. Conform schematismului dihotomic din folclor, opusul său este Manea, în unele variante hoț, în altele, tip de Don Juan, plin de răutate, câine, arțăgos, perfid, laș, atacând mișelește. Rivalitatea dintre ei este prezentată și ea, de la o variantă la alta, diferit: fie încălcarea moșiei (deși Toma priponise calul cu grijă ca să nu producă stricăciuni semănăturilor), fie erotică, fie din motive religioase. Iordan Datcu relevă
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]