434 matches
-
păianjen și puse un covor peste podeaua de pământ. Aduse jos pielea de zebră a lui Jimmy Zizmo și o prinse pe perete. În fața chiuvetei construi un băruleț din deșeuri de cherestea și Îl acoperi cu plăci de gresie desperecheate: arabescuri În alb și albastru, table de șah napolitane, dragoni roșii heraldici și ceramică Pewabic locală, de culoarea pământului. În loc de mese, puse În picioare tamburi de cablu și Îi acoperi cu pânză. Deasupra capului Întinse cearșafuri În formă de cort, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe care le vezi În sculptura clasică grecească. Acesta e un nas care, ca mătasea Însăși, a ajuns În Asia Mică din Orient. În cazul acesta, din Orientul Mijlociu. Dacă te uiți de aproape, nasul bebelușului din dioramă formează deja un arabesc. Urechile, nasul, gura, bărbia... acum ochii. Sunt nu numai Îndepărtați (ca ai lui Jackie O.), ci și mari. Prea mari pentru fața unui bebeluș. Ochi ca ai bunicii mele. Ochi mari și triști ca niște ochi dintr-un tablou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vase și toate aparatele care ușurează munca unei menajere. Culoarul făcea o curbă și ajungeai la baie, modernă și ea, apoi În dormitorul moartei. Maigret zîmbi cînd descoperi același pat metalic ca la hotel și aproape aceleași mobile cu multe arabescuri. Tapetul cu dungi era de un roz-pal amestecat cu un albaatru ușor violaceu. Și aici o puteai vedea Într-o fotografie pe Hélène Lange, pe la treizeci de ani. Expresia feței era foarte diferită și zîmbetul spontan, fără nimic misterios, exprimînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Arabesc de toamnă Elena Marin Alexe Pe unde umbli, toamno, mesteacănul doinește Și plânge pe răcoarea ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
aurii? Te caut cu privirea, de lacrimi răscolită, În frunza ce coboară, e semn c-ai să revii. Oprește-ți alergarea, rămâi măcar o clipă, Să îți ating hlamida din foc mistuitor, Când mii de candelabre stelare se-nfiripă Pe arabescul nopții, te cheamă al meu dor. De aș cuprinde-n palme misterul ce te-ndeamnă, Să vii învolburată pe dealuri și câmpii, Aș aduna tot harul din timpul tău ce-nseamnă Adâncă mulțumire în nopțile târzii.
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
adesea în glumă nefericirile ei, ceea ce o supăra și o făcea prudentă. Purtam și corespondență. În scrisorile de afaceri sau de invitații ale domnului M..., trimise printr-un fecior boieresc, găseam mai întotdeauna și un adaus "scris" de Adela, niște arabescuri extraordinare, painjeni complicați, heroglife, prin care îmi dădea știre despre păpuși, ori mă chema la ea, ori îmi vestea vreo nenorocire - și era convinsă că am înțeles. Când, în sfârșit, pe la cinci ani, a început să învețe și un alfabet
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor mai apărea, vai! niciodată în vreo carte. — În prima zi din acel an, urcasem devreme la Alhambra, nu pentru a mă duce, după obicei, în mica încăpere a diwan-ului unde întocmeam epistolele prințului, ci pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
celor umili. A venit apoi rândul lui Astaghfirullah, care încă de la început se fâțâia pe locul lui. Se ridică, își duse mașinal mâinile la turban spre a și-l potrivi mai bine și își îndreptă privirea spre plafonul împodobit cu arabescuri. „Vizirul al-Mulih este un om renumit pentru inteligența și îndemânarea sa, iar atunci când dorește să le vâre în cap o idee ascultătorilor săi, izbutește cu ușurință. A vrut să ne transmită un mesaj, ne-a pregătit mințile ca să-l primim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încet la început, apoi tot mai iute, fără să piardă nimic din grație; mâinile, pletele, vălurile fluturau în încăpere, zburând ca luate de un vânt al lor, șoldurile i se mișcau în ritmul muzicii negre, picioarele goale desenau pe podea arabescuri. M-am îndepărtat de fereastră pentru a lăsa să pătrundă lumina lunii. Abia spre ora unu dimineața, poate chiar mai târziu, strada și-a regăsit liniștea. Dănțuitoarea mea s-a întins pe jos, istovită, gâfâind. Am tras draperia de la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
când aerul e așa de ceaușiu ca acum - de un cenușiu impecabil, o adevărată negare a însăși ideii de culoare - și milioanele de pitici își înalță capul, e greu să deosebești aerul de impuritățile din ochii noștri omenești, ca și cum căzătoarele arabescuri pufoase de praf purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul nu e altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât se pare, nu vor fi în stare să-l prindă pe acest psihopat al acoperișurilor și adept al streșinilor și pervazelor, al contraforturilor și luminatoarelor de la mansarde, pe acest artist al dezastrului infinit. Se avântă și se cațără printre arabescurile gotice ale scărilor de incendiu, prin conductele de evacuare și printre antenele de televizor, în vreme ce sub el Broadway-ul trosnește în aburii de stiren ai miezului de noapte, fără ca în povestea asta să fie implicați banii. Pentru el nu există bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și mâna printr-un ochi deschis, Îi furase manivela, vânzând-o la un preț de nimic celui mai mare dușman al său, care-și amplasase, nu Întâmplător, prăvălia peste drum. De atunci a Început coșmarul. Conectând vechea manivelă, lucrată În arabescuri, la o altă cutiuță, vechiul ei dușman de moarte punea În mișcare un gramofon doar flenduri, achiziționat pe o nimica toată din bazar, cu pâlnia Îndreptată spre balconașul ei. Intrând În rezonanță cu aparatul de alături, discul aflat În interiorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce staționa În gara mare și se lăsă dus În voia sorții. Stând cu coatele rezemate pe geam, Noimann trăgea fumul adânc În piept și-l slobozea peste locurile goale din compartiment. Rotocoalele se Întindeau de-a lungul scaunelor. Alcătuind arabescuri din ce În ce mai complicate, pe care Noimann, În mahmureala sa, le asemăna cu niște versuri de Omar Khayam. Versurile Îi sunau straniu În urechi, Îndemnându-l să mediteze la propria sa viață: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lor ușoară: fata puțintică și valiza ei de școlăriță, în care erau, desigur, cele două rochii cu care o văzuse Mini de două ori și cele două albumuri cu schițe pe cari i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în funcțiune și un glas metalic rosti: - Hai, vino mai aproape! Și, dinspre "altar", se aprinse o lumină de zirconiu. Homer șchiopătă într-acolo, în fund se înălțau trei ferestre, cu vitralii verzi, acvatice, acoperite de niște ecuații elegante ca arabescurile unor covoare persane. Sub ogiva fiecărei ferestre se găsea câte un mare paralelipiped de cristal, cu sextilioane de celule moletronice. Doi ochi, două urechi, două nări și o gură dădeau celor trei divinități stohastice o stranie fizionomie antropomorfică. Păreau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Mă ninge o tristețe de dincolo de timp, Troiene înghețate pe-obraz mi-au amuțit, A mai murit o clipă, mai plânge-un anotimp, în noapte uragane tăcere’a asmuțit. în dans absurd, cuvinte în spirale mute Ar vrea să fie arabescuri de lumină, Dar vise-mi pribegesc pe drumuri neștiute Și sub povara renunțării se înclină. Doar ochii-mi ard de doruri încă neînfrânte, Pe trupul meu sculptate sunt buzele tale... Mă răzvrătesc, rup orizontu’-n linii frânte Și-n vârf
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
atât mai cruntă cu cît nici o independență economică nu va mai fi posibilă. Cea mai crîncenă exploatare e cea morală. - Viața trebuie codificată. Aceasta înseamnă realism. - Dar nu cu etichete. Viața e un proces perpetuu în care noutatea curge ca arabescurile unei cascade. În loc să caute s-o înțeleagă, dogmatismul dumitale o înghesuie în forme prefabricate, ignorînd ce dă pe dinafară. - Dogma înseamnă forță. - Și neadevăr. Ea aplică prezentului formule mulate pe realități trecute ori viitoare. - Numește-o cum dorești, dar tăria
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului, nici poveștile aprinse cândva, într-o seară imaculată de iarnă, poveștile acelea care au prins aripi și au zburat într-un arabesc nedeslușit, pierzându-se pe culoarele uitării. Pipăind, caută copilăria. Copilăria? Tărâmul acela al viselor candide. Nimeni nu a mai trăit-o la fel. Să te simți regină peste ape, să le stăpânești cu puținul tău trup, și ea, uriașa fantasmă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Sunt aceeași fortăreață de la începuturi. De aceea te încorci noapte de noapte. Labirintul Inorogului avea zidurile de neatins. Tezeu încă nu a murit. Ariadna trăiește-n fiecare femeie. Mai evadează corbii din cetate?” Ei, da “, îmi șoptește Umbra zugrăvindu-mi arabescuri peste față. Uneori prostia se plimbă năucă, strâmbă gura a sictir și scuipă pe jos cu vorbe de ocară oamenilor simpli, atât de simpli, încât și-au pierdut numele. Tot ea se înfruptă seara la vecernie din slujbe, din suflete
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce ne apropiam de iaz, luciul apei arunca țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut să asemăn acest joc cu armonia arabescurilor încrustate pe zidul mănăstirii Trei Ierarhilor... După ce ne-am așezat fiecare la locul lui, bătrânul a vorbit, așa ca pentru el: Zefirul ista jucăuș parcă anume a pornit hârjoana cu apa ca să-ți dea ție idei... Dacă și sfinția ta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
multè animație acum în curtea școlii, e posibil sè fie pauzè! ea, amuzatè, îmi povestește cum ajungea întotdeauna cu întârziere dimineață la școalè, iar eu încerc sè-mi imaginez o școlèrițè fragilè, sosind grèbitè la uriașă poartè de lemn sculptat cu arabescuri, purtând în spate povară unui ghiozdan mult prea greu pentru puterile ei, ea mè contrazice, spunându-mi cè școală era pentru ea o mare bucurie, cè, în ordinea prioritèților ei de fetițè, școala venea imediat dupè pian și dupè desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vârstnici. Nici un bravo, nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
atâta risipă de ceremonial, când totul se putea rezolva ceva mai simplu și mai ieftin. Un colț de stradă, un ucigaș de rând... Ei bine, în cazul acesta nu s-ar mai fi scris nici o ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]