2,792 matches
-
de-al nostru e un bocet pe care numai noi avem urechi să-l auzim și să-l înțelegem. Și mai e ceva: voi trebuie să știți și să ascultați cu luare aminte fiecare lovitură de ciocan pe tabla de aramă. Ciocanul izvodește un cântec, o poveste, asemenea unui dangăt de clopot ce vine din vremea de dincolo de vremi a istoriei noastre pe care, deși nimeni n-a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a scris-o până acum, ea se păstrează vie și nemuritoare. Neamul nostru e făurar de frumusețe: toarce argintul în fire și-i dă chip de floare și alte minunății, dă strălucire aurului meșterindu-l în podoabe prețioase, face ca arama să împrumute culoarea lunii în nopțile de mai. Fără țigani, pământul ar fi foarte sărac, pentru că ar lipsi cântecul. Noi dăruim oamenilor, o dată cu toate acestea, o parte din sufletul nostru încălzit la flacăra mereu vie a înzestrărilor cu care Bunul-Bunilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule, dar unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
puse nicovala în fața cortului și continuă să lucreze la o tingire începută cu o săptămână în urmă, ascultând fiecare bătaie a ciocanului ca pe un cântec ce voia neapărat să-i prindă zborul de pasăre măiastră. Bucata de tablă de aramă se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter. Corbu, câinele lui drag, se apropie de el, se gudură, voind să-l distragă de la ale lui, lătrând ușor, alintat. - Mukh les1, măi frumosule, mai zise băiatul, dar se văzu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l teafăr, răsuflă ușurată. Vișinel o privi întrebător dar, în același timp, îi arătă tigaia ce prinsese în interior un contur imaginar, pe care mama sa o privi cu un interes aparte. Rafira văzuse la viața ei atâtea obiecte de aramă, dar aceasta era prima lucrare făurită de feciorul său. Încercă să-l încurajeze cu ochii în care mărgelele bucuriei își jucau nestingherite horele. Gândi numai pentru ea: Meseria aceasta trebuie bine învățată cu toate secretele ei fiindcă mâine, poimâine, va
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ce oameni strașnici sunt în șatra mea!, gândi el. Trecuse lesne peste incident. Alte noianuri de gânduri îl împresurau acum. Luna se ascunsese de câtăva vreme după un nor fumuriu, încât nu se vedea nici un colț din talerul ei de aramă. Împrejurimile deveniră de catran. Căruțele așezate una după alta așteptau numai primul bici al bulibașei, drept semnal de pornire, Iorgu afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata favorită a bulibașei, care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bulibașei Iorgu Stănescu. Noaptea cuprinsese întinderile. În depărtări, se auzeau, ca ultime arpegii pe cale să se stingă, trâmbițele unor cocoși întârziați. Întreaga șatră dormea somn de piatră. Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
După ce luară masa, Ina o ajută pe mama ei să deretice prin bucătărie, rosti obișnuitul noapte bună! părinților și se retrase în culcușul ei intim. Prin fereastra deschisă larg spre grădină, Ina văzu o lună mare, ca un disc de aramă abia ieșit din laminor ce se uita indiscret în camera ei. Privi astrul nopții câteva minute în șir, fără a putea să deslușească de ce poeții, în marea lor majoritate, socotesc luna un fel de martor al îndrăgostiților. Apoi trase draperia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
nu pot fi deslușite. Nu mai era Victor, omul acela pentru care ea investise credință, dragoste, fidelitate. Vrând, nevrând, Olgăi îi veni în minte o înțelepciune populară, ce sintetizează plastic schimbarea neașteptată în comportamentul unei persoane: acum și-a dat arama pe față! Olga făcea eforturi mentale, de fapt se amăgea voit, inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
chiar azi. Trebuie să o găsesc pe femeia aceea. — Să nu faci o asemenea nebunie! protestă neputincioasă Agneta. Nu mai sunt nebun, repetă Pablo. Acum știu ce am de făcut. — Te vor prinde și te vor băga la „peretele de aramă“! Așa-zisul perete de aramă consta În tratamentul cu șocuri electro-convulsive. Totuși, Pablo schiță o grimasă de nepăsare. — Trebuie să mă ajuți, trebuie să ajung la femeia aceea!... Tăcu brusc, ascultă. Apoi se Îndepărtă repede, pe vîrful picioarelor, și se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
găsesc pe femeia aceea. — Să nu faci o asemenea nebunie! protestă neputincioasă Agneta. Nu mai sunt nebun, repetă Pablo. Acum știu ce am de făcut. — Te vor prinde și te vor băga la „peretele de aramă“! Așa-zisul perete de aramă consta În tratamentul cu șocuri electro-convulsive. Totuși, Pablo schiță o grimasă de nepăsare. — Trebuie să mă ajuți, trebuie să ajung la femeia aceea!... Tăcu brusc, ascultă. Apoi se Îndepărtă repede, pe vîrful picioarelor, și se sprijini de tocul ușii, așa cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am fost eu, afară e o droaie de cîini vagabonzi, de data asta trebuie să mă credeți pe cuvînt. Bine că nu pute, spune Roja făcînd efectivul, văd că sîntem toți, adaugă, Părințelul e șters de pe listă, și-a dat arama pe față ca un adevărat slujitor al lui Dumnezeu, așa că ducă-se dracului. Dacă n-ați fi adus vorba, zice Gulie, l-am fi uitat și pe Curist cu tot cu mutrișoara lui tembelă. Mie mi-e totuna, spune Dendé, eu unul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
boașe s-o faceți! Am încercat să-i întărît, și să știți că pînă la urmă am avut succes. Nu mi-a venit să cred cînd mi-a trecut pe la urechi primul glonț, așa deci nenorociților, în sfîrșit vă dați arama pe față, am zbughit-o de acolo cum am putut mai repede, le-am făcut semn și celorlalți că nu mai e de glumă, că se trage asupra Baricadei de-a binelea, și pe-aici ți-e drumul, ne-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-ți dădeai seama din ce parte a camerei: Islanda e un ghețar alb, plutitor, Parisul e un clinchet de pahare În care s-a turnat șampanie, Rusia e un mesteacăn, Polonia un vârtej de mazurci, Viena are coruri de culoarea aramei, Iemenul este un fildeș. O turmă de porci s-a transformat În zid roz.... Bătrâna doamnă era cu mințile rătăcite. Nu o ascultai. Dădeai din cap ca o figurină mecanică și ea povestea cum fiul ei mort de mult, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se află un scaun bizantin, cu o pernă din catifea groasă, verde și roasă de vreme. O masă stil ,,Biedermeyer,, cu furnir maron, dă Încăperii un aer puțin studiat, mai ales că pe ea sunt așezate două sfeșnice masive din aramă argintată, și o fructieră ,,Art-nouveau,,. Pe sub ferestrele tăiate În zid ca niște ochi imenși, Întrebători, câteva ghivece cu cactuși sunt așezate direct pe parchetul nelustruit de ani de zile. Biblioteca Închide În pântecele ei generos colecții de carte din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje, și nimeni nu se opri, nimeni nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu stând la capătul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
partea caraghioasă este că el nici măcar nu se uită la servitoare. Înclinațiile lui merg În bat cu totul altă direcție. Dar de unde să știe ea? — Cât pariați, domnilor? spuse Lukici și-i scrută cu atenție, iar ei puseră monede de aramă pe două din teancurile de cărți de joc. Apoi Lukici Începu să Întoarcă fiecare pachet pe rând. În al treilea, pe care nu fuseseră puși bani, era valetul de caro. Încetă să mai Întoarcă restul de cărți și vârî monedele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se Încurcă la număratul lor. Era limpede că mintea Îi stătea la altceva. — Și ce voiau? Ce voiau să obțină cu asta? — Erau „roșii“, spuse Lukici. — Oameni săraci? Faceți pariurile, domnilor, adăugă el mecanic. Lukici puse fișic toate monedele de aramă pe care le câștigase pe același pachet ca și funcționarul de la mesagerie. Prinse privirea funcționarului și-i făcu cu ochiul. Celălalt mai adăugă câteva monede. Ninici era prea absorbit În gândurile lui greoaie și Încete ca să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
picioare, vagin și anus. Măzgălind în carte cu o cariocă portocalie, Mona zice: — Celui care a făcut păpușa aia probabil că i-ar fi plăcut de tine și de Helen. Tăblițele cu blesteme erau niște foițe subțiri de plumb sau aramă, uneori și de lut. Îți scriai blestemul pe ele cu un cui de la o corabie scufundată, apoi făceai foița sul și o străpungeai cu cuiul. Când scriai, scriai primul rând de la stânga la dreapta, următorul, de la dreapta la stânga și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aveau nevoie, și meritau, să li se stingă setea. Prin urmare, Cealaltă Carol își puse lacăt la bazele ei subțiri și Carol a Noastră plecă. Dar Cealaltă Carol știa foarte bine că amândoi se vor întoarce. Își răsuci brățara de aramă de la încheietura uscată ca un băț și își dori în gând să aibă dreptate. Așadar, nu e de mirare că, atunci când a hotărât să-și reînnoiască provizia de bere Lamot, Carol a apelat la magazinul soților Wiggins. După doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
marginali și bețivi notorii. Berea asta era dulceagă și tare, purtând nume precum Radical Stout sau Safe Heaven. Carol știa că lui Dan îi place în mod deosebit un sortiment numit Premier Class. Se vindea în doze lustruite, de culoarea aramei. Dedesubt era deviza casei regale engleze: Honni soit qui mal y pense. Înainte de a apuca să te gândești la prostii, dă-mi voie să te asigur că producătorul nu era sensibil la ironie. După ezoterice și berile pentru sărăntoci, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind considerat pe vremuri drept "prima clădire din Extremul Orient". 5. Arhitectura chineză contemporană Arhitectura contemporană se referă la cea de după proclamarea Republicii Populare Chineze în 1949, când putem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Măria-Ta va reuși să cunoască adevărata stare a lucrurilor și să ia hotărâri drepte." Mai târziu, la moartea prim-ministrului Wei Zheng, împăratul Taizong a fost cât se poate de mâhnit și a mărturisit: Dacă folosești o bucată de aramă drept oglindă, poți vedea dacă straiele tale sunt așa cum se cuvin să fie. Dacă iei istoria ca oglindă, poți înțelege cauzele înălțării și căderii fiecărei dinastii. Iar dacă pe un om îl consideri oglinda ta, poți să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]