KorAP: Find »[drukola/base=aramaic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...15 >

371 matches

Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421

cunoscători ai Septuagintei, de care s-au și folosit la alcătuirea traducerii. Din păcate, s-au mai păstrat doar câteva fragmente ale acestei traduceri și doar câteva referințe în Hexapla. 7.4.2. Targumul aramaic samariteantc "7.4.2. Targumul aramaic samaritean" Este o traducere a Pentateuhului samaritean în dialectul aramaic al samaritenilor. Toate manuscrisele cunoscute ale acestui targum diferă foarte mult între ele, în privința originii lor existând două teorii principale. Prima teorie susține că avem de-a face cu manuscrise

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
alcătuirea traducerii. Din păcate, s-au mai păstrat doar câteva fragmente ale acestei traduceri și doar câteva referințe în Hexapla. 7.4.2. Targumul aramaic samariteantc "7.4.2. Targumul aramaic samaritean" Este o traducere a Pentateuhului samaritean în dialectul aramaic al samaritenilor. Toate manuscrisele cunoscute ale acestui targum diferă foarte mult între ele, în privința originii lor existând două teorii principale. Prima teorie susține că avem de-a face cu manuscrise corectate - din perioada în care aramaica nu mai era o

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Pentateuhului samaritean în dialectul aramaic al samaritenilor. Toate manuscrisele cunoscute ale acestui targum diferă foarte mult între ele, în privința originii lor existând două teorii principale. Prima teorie susține că avem de-a face cu manuscrise corectate - din perioada în care aramaica nu mai era o limbă vie - ale unui Targum neuniform, la alcătuirea căruia au trudit mai mulți traducători. A doua teorie susține că aceste manuscrise reprezintă traduceri paralele datând din perioada în care aramaica era încă o limbă vie; întrucât

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
manuscrise corectate - din perioada în care aramaica nu mai era o limbă vie - ale unui Targum neuniform, la alcătuirea căruia au trudit mai mulți traducători. A doua teorie susține că aceste manuscrise reprezintă traduceri paralele datând din perioada în care aramaica era încă o limbă vie; întrucât nici una dintre aceste versiuni nu a obținut un statut oficial în rândul comunității samaritene, nu s-a ajuns la vreo redactare finală a vreunei traduceri. Targumul samaritean s-a folosit în scopuri liturgice în

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
obținut un statut oficial în rândul comunității samaritene, nu s-a ajuns la vreo redactare finală a vreunei traduceri. Targumul samaritean s-a folosit în scopuri liturgice în sinagogile samaritene până în secolul al XVII-lea, mult timp după ce încetase întrebuințarea aramaicii în scopuri seculare. A fost adus în Europa pentru prima dată în 1616, în urma achiziționării unui manuscris la Damasc de către Pietro della Valle. Morinus l-a publicat pentru prima dată în 1645, în volumul VI al Bibliei Poliglote de la Paris

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Texts”, Manuscripts of the Middle East 6 (1992). Coggins, R.J., Samaritans and Jews. The origin of Samaritanism reconsidered, 1975. Cooney, J.D., „The papyri and their sealings, with a brief description of their unrolling”, în E.G. Kraeling (ed.), The Brooklyn Museum Aramaic Papyri, New Heaven, 1953. Cornițescu, Pr. Prof. Dr. Emilian, Descoperiri arheologice în Țara Sfântă în ultimii cincizeci de ani (1920-1970) și raportul lor cu Vechiul Testament, teză de doctorat în teologie. ST 9-10, 1982. Cross, F.M.; Talmon, S., Qumran and the

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Emerton, J.A., „Were the Lachish letters sent to or from Lachish?”, PEQ 133 (2001). Engnell, Ivan, A rigid Scrutinity (tr. J.T. Willis), Nashville, 1969. Engnell, Ivan, Critical Essays on the Old Testament, Londra, 1970. Eph’al, Israel; Naveh, Joseph, Aramaic ostraca of the fourth century BC from Idumaea, Magness Press, Hebrew University, Israel Exploration Society, 1996. Eshel, Esther; Kloner, Amos, „An aramaic ostracon of an edomite marriage contract from Maresha, dated 176 B.C.E.” IEJ, vol. 47, nr. 1-2, 1997. Fishbane

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Willis), Nashville, 1969. Engnell, Ivan, Critical Essays on the Old Testament, Londra, 1970. Eph’al, Israel; Naveh, Joseph, Aramaic ostraca of the fourth century BC from Idumaea, Magness Press, Hebrew University, Israel Exploration Society, 1996. Eshel, Esther; Kloner, Amos, „An aramaic ostracon of an edomite marriage contract from Maresha, dated 176 B.C.E.” IEJ, vol. 47, nr. 1-2, 1997. Fishbane, M., Biblical Interpretation in ancient Israel, Oxford, 1985. Friedländer, M., „Some Fragments of the Hebrew Bible with Peculiar Abbreviations and peculiar signs

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Übersetzungen der Bibel, Breslau, 1857. Gerleman, G., „Synoptic Studies in the Old Testament”, LUA N.F.I, xliv, 5 (1948). Gesenius, G., De pentateuchi samaritani origine, indole et auctoritate commentatio philologico-critica, 1815. Gibson, J.C., Textbook of syrian semitic inscriptions, vol. II, Aramaic Inscriptions, Oxford, 1975. Ginsburg, C.D., Introduction to the massoretico-critical edition of the Hebrew Bible, publicat de Trinitarian Bible Society, Londra, Viena, 1897. Ginsburg, C.D., Jacob Ibn Adonijah’s Introduction to the Rabbinic Bible, 1867. Glock, Albert E., Archaeology, history and

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Mulder; H. Sysling (ed.), Mikra. Text, transmission, reading and interpretation of the Hebrew Bible in Ancient Judaism and Early Christianity, Assen/Maastricht/Philadelphia, Van Gorcum/Fortress, 1988. Murtonen, A., Materials for a non-Massoretic Grammar, vol. I, 1958. Naveh, J., „An aramaic tomb inscription written in palaeo-hebrew script”, Israel Exploration Journal 23 (1973). Neubauer, A., „The introduction of the Square characters in Biblical MSS and an account of the earliest MSS of the Old Testament”, vol. iii, Studia Biblica et Ecclesiastica, Oxford

[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

n@1@a, aparținea familiei imperiale a Arsacizilor. Mai tîrziu, Pattek și-a introdus fiul În sectă. La doisprezece ani, Mani are prima Întîlnire cu dublul său ceresc, „Geamănul”32, În coptă saich, În pahlavi narjamig, În arabă al-taum (corespunzător aramaicului tômî), care Îi spune că Îi va părăsi pe mughtazilahi. Fragmente din Codexul Mani de la Köln indică intenția lui de a reforma religia elchazaiților, atribuindu-i miticului ei fondator, Alchasaios, o revelație care l-a determinat să nu mai molesteze

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cum nu conține nici mitul yazidiților 71. Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor al cărții” (ahl al-kitab). Limba lor este un dialect aramaic oriental, care a luat ființă În Babilonia de Jos și este Înrudit cu dialectul din Babilonia de Sus În care e scris Talmudul 72. În scrierile lor se polemizează cu Islamul, creștinismul și mai ales cu iudaismul 73. Teogoniile mandeene

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gemeni de sexe opuse. Ialdabaot are Înfățișarea unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de foc scînteietori”6. Ca și În alte texte 7, Demiurgul este numit aici Samael și Sakla(s). HA8 precizează că Samael, „Zeul Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din umbra aruncată de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamantattako) este un animal androgin, arogant și leontomorf 10. Sethienii lui Ipolit și-l reprezintă pe Demiurg ca pe

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
numele Adamas, apropiat de Adam, a făcut obiectul unor speculații etimologice la naasenii lui Ipolit 26, unde nu este Arhontele cel rău, ci dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic (sakla’), Însemnînd „nebun”: Arhontele Își dovedește asemănarea de frate geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Arhontele cel rău, ci dimpotrivă, Omul Ceresc Adamantin, inamovibil și incoruptibil (din grecescul a-damao). Am văzut deja că Samael derivă din aramaicul samâ, „orb”. Care sînt Însă etimologiile celorlalte nume Întîlnite pînă acum? Sakla(s) vine dintr-un alt cuvînt aramaic (sakla’), Însemnînd „nebun”: Arhontele Își dovedește asemănarea de frate geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
geamăn cu Demența!27 În ceea ce Îl privește pe Ialdabaot, ne vom cruța cititorii de majoritatea ipotezelor avansate pînă acum În legătură cu numele său28. Cea mai convingătoare dintre ele este, de departe, ipoteza oferită de Mathew Black: Ialdabaot derivă din expresia aramaică valda behût, „Fiul Rușinii”29. Ignorant, arogant, Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
II.10.7-28, p. 58 G.=, p. 108-109 T. 6. BG, p. 107-108 T. 7. Samael: HA 94-95, p. 39.15 sq. și SST 103; Sakla: EE 56.23 sq. 8. HA 86.27 sq. 9. Vezi Matthew Black, „An Aramaic Etymology of Ialdabaoth?”, În A. H. B. Logan și A. J. M. Wedderburn (ed.), The New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL. Wilson, T.&T. Clark, Edinburgh, 1983, pp. 69-72. 10. HA 94.4 sq. 11. Hipp

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Recherche sur la genèse d’un mythe gnostique”, În Colloque international, pp. 123-150, citat de la, p. 123. 28. Vezi F.T. Fallon, The Enthronement of Sabaoth: Jewish Elements in Gnostic creation Myths (NHS 10), 1978, p. 31. 29. Mathew Black, „An Aramaic Ethymology”. 30. Iren. I. 30. 4sq. 31. II.103.10. 32. BG 44.14 sq.= II. 13.7sq. 33. BG, p. 117 Till. 34. II.94.21sq. 35. Iren. I.30.4sq. 36. Orig., C. Cels. VI.31 37. TT

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Gregorio di Nissa, Vita e Pensiero, Milan, 1981. Bibliothèque Copte de Nag Hammadi: Series published by the Univ. of Laval Press, Toronto, and Peeters, Louvain, Belgium. Charles Bigg, The Christian Platonists of Alexandria, Clarendon Press, Oxford, 1886. Matthew Black, „An Aramaic Etymology of Ialdabaoth?” in A. H. B. Logan and A. J. M. Wedderburn (ed.), The New Testament and Gnosis: Essays in Honor of R. McL.Wilson, T.& T. Clark, Edinburgh, 1983, 69-72. E.C. Blackman, Marcion and His Influence, SPCK, London

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748

Aragon (Spania); dialect spaniol vorbit în provinciile Aragon și Huesca; statut controversat: unii lingviști îl considera limba romanica independența; asemănări cu mozaraba, catalana și occitana (dialectul gascon) familia indo-europeană, ramura romanica, grupul iberoromanic (după unii lingviști: occitano-romanic) latină 17. arameica (aramaica) N Armenia, Azerbaidjan, Iran, Irak, Istrael, Georgia, Liban, Rusia, Siria, Turcia, Eritreea, Suedia. Puternică diaspora în Europa, America, Australia. Unul dintre puținele popoare apatride ale lumii actuale. Limba "internațională" a educației și a comerțului în sec. VIII i.C; se

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
comerțului în sec. VIII i.C; se vorbea din Egipt pînă în Pakistan și a fost principala limba a marilor imperii ale Asiriei, Babilonului și mai tîrziu Caldean și Mesopotamian. Limba administrativă a Imperiului Persan în sec. VI i.C. Aramaica antică a fost între sec. III i.C. - 650 d.C. principala limba oficială și scrisă din Orientul Apropiat. Din sec. VII înlocuită de greacă, în urma cuceririlor lui Alexandru cel Mare, si apoi de arabă. Cele mai vechi texte din sec

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Alexandru cel Mare, si apoi de arabă. Cele mai vechi texte din sec. IX i.C., texte pe papirus (sec. V i.C., Assuan). Legea iudaica, Talmudul, o parte din cărțile Bibliei (Ezdra, Daniel). A fost limba vorbită de Isus. Aramaic < Aram, fiul lui Sem (> semitic), el însuși fiu al lui Noe. Celălalt fiu al lui Noe se numea Ham (> hamitic). Trei perioade în istoria limbii: veche, medie, modernă. Siriaca veche este folosită astăzi că limba liturgica de maroniții catolici, de

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
Noe. Celălalt fiu al lui Noe se numea Ham (> hamitic). Trei perioade în istoria limbii: veche, medie, modernă. Siriaca veche este folosită astăzi că limba liturgica de maroniții catolici, de catolicii sirieni, de iacobiții sirieni, de nestorieni și alte biserici. Aramaica actuala (arameica, siriacă, aișor) are trei grupe dialectale: siriaca occidentală (Siria, America), siriaca orientala, neo-siriaca (Irak, Caucaz, Europa, America, Australia) și neo-aramaica centrală (Turcia, Siria, Suedia); siriaca orientala vorbită în Armenia este numită aișor (arm. aysor = "asirieni"); diaspora mondială familia

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
grupe dialectale: siriaca occidentală (Siria, America), siriaca orientala, neo-siriaca (Irak, Caucaz, Europa, America, Australia) și neo-aramaica centrală (Turcia, Siria, Suedia); siriaca orientala vorbită în Armenia este numită aișor (arm. aysor = "asirieni"); diaspora mondială familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul central; VSO; aramaica antică, ca și akkadiana, au avut tendința de a urma un model SOV, urmare a influenței sintactice persane arameica pătrată, siriacă abjad, ebraică, arabă etc. 18. araucana (mapudungun, mapuche) N Chile, Argentina; considerată de Joseph Greenberg un subgrup compus din

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
afro-asiatică, ramura semitica, grupul semitic central; VSO feniciana, de prin 1050 i.C.; în linie, de la dreapta la stînga; fenicienii sînt considerați inventatorii alfabetului; stă la baza tuturor alfabetelor ulterioare, semitice sau indo-europene (grec, etrusc, latin, chirilic, gotic, copt, ebraic, aramaic etc.) 109. fijiana O Fiji familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul oriental; VOS latină 110. filipino, pilipino O Filipine; varianta standard a limbii tagalog familia austroneziana, ramura malayo-polineziană, grupul occidental, subgrupul filipinez central; VSO latină, tagalog 111. finlandeză (suomi) O Finlanda

[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]