216 matches
-
pro-contra firii. Situația paradoxală exprimă o indeterminație esențială a ființei. Lucrurile nu s-au așezat. Atât ca situație reală, cât și ca formă teoretică - paradoxul izvorăște din condiția nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul în aer. Contingența - oazele de arbitrar în deșertul Necesității - nu e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
laudă pe reprezentanții ambelor puncte de vedere; articol care nu este nici pozitiv, nici negativ. O primă precizare: atributele pozitiv sau negativ la adresa acțiunii președintelui și a opozanților acestuia nu au nici o conotație valorică (bine/rău), alta decât cea definită arbitrar prin itemii enunțați. A doua precizare: se vor selecta doar articolele care, într-o formă sau alta, reflectă acțiunea de suspendare a președintelui României sau acțiuni corelate cu campania pentru referendum ale celor două părți. Indicatorii care vor fi luați
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
dintre cele mai bune povestiri, nuvele și schițe, deși doar din motive editoriale selecția noastră nu este mai cuprinzătoare. Antologia ar fi putut să se întindă fără probleme preț de încă - să zicem - zece titluri. Dincolo de subiectivitatea inerentă și de arbitrar (până la urmă, am selectat povestirea Hoțul, și nu excelenta schiță Străjerul, Cozma Răcoare sau Județ al sărmanilor, de pildă), am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor, precum și transformările, evoluția stilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de țară. Am găsit întotdeauna stranie apartenența fermă și zgomotoasă a indivizilor la un grup etnic și cel puțin la fel suspectă integrarea fără drept de apel într-o patrie ale cărei coordonate geografice sunt, în toate cazurile, rezultatul unui arbitrar al destinului colectiv, fruct aleatoriu al evoluției istorice. Mai mult, ne pare de-a dreptul absurd ca un american să spună că Statele Unite sunt ținutul în care curge lapte și miere, ca un ghanez să facă elogiul valorilor africane sau
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pot fi eliminate, conferind obiectelor un spirit a cărui influență explică orice evenimente și elimină posibilitatea unor contradicții interne. Majoritatea obiectelor vor părea a fi controlate de această forță, pentru că, în absența legilor cauzale, comportamentul are, de cele mai multe ori, ceva arbitrar. Când nu se face distincție între gândire și realitate, o explicație este la fel de convingătoare, indiferent dacă se bazează pe o observație sau pe o credință irațională. Spiritul unui copac este la fel de real ca trunchiul dacă noi credem în el. Nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
către „marginile“ domeniului eminescologiei - imagine, mit, „brand“, identitate etc. -, avem în această carte o foarte solidă și interesantă scriere despre Eminescu cel „esențial“. Nu este vorba de un „Eminescu“ speculativ, de o interpretare a operei care să aleagă un „centru“ arbitrar al acesteia dintre antume sau postume și să reconstruiască de acolo o unitate iluzorie a tuturor scrierilor, eventual una neconștientizată de poet. Lucrarea universitarului bucureștean nu este nici o analiză bichirită, aplicată la un colțișor dintr-o vastă operă și epuizându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
din mijlocul sutelor de vizitatori care mă ascultau, și, aproape fără o nefericită excepție, nimeni n-a mișcat, nici n-a cutezat să protesteze. Nici un loc de cult, nici o universitate, nici un adăpost În care să poți fi la adăpost de arbitrar! Cu o mână febrilă, mângâie un glob pământesc de lemn vopsit, așezat pe o masă joasă, Înainte de a adăuga: — În Turcia e și mai rău. Nu sunt oare oaspetele oficial al lui Abdul Hamid, sultan și calif? Nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în după-amiaza aceea tăcută de toamnă, urma să fie scufundat în Groapa Marianelor - un submarin pentru locuit. Își trecu palma întinsă peste poala rochiei. Se uita cum stă acolo nemișcată - din cine știe ce pricină, îi dădea impresia unui lucru de un arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întregul ce rezultă din asocierea unui semnificant cu un semnificat, putem spune, mai simplu, că semnul lingvistic este arbitrar”, dar: “Numai o parte din semne este absolute arbitrară; la altele intervine un fenomen ce ne îngăduie să recunoștem grade de arbitrar, fără să-l suprimăm: semnul poate fi relativ motivat”. Motivarea poate fi absolută (externă), când cuvintele, prin sunetele lor componente, sugerează înțelesul - onomatopee, interjecții, cuvinte cu simbolism fonetic, sau relativă (internă), vizând cuvinte derivate sau compuse a căror formă se
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ale unui imaginar original. Capacitatea sa de a inventa imagini, situații uneori delirante, asemeni unor bucăți de carne smulse de pe tărâmurile onirice, efectiv seduce. Universul brussolian este la fel de demențial ca universul lui Lewis Carroll În această apropiere nu există nimic arbitrar. Ca și părintele lui Alice, Serge Brussolo explorează, înainte de orice, un univers oniric. Îi decriptează regulile, apoi își construiește romanele pe transgresiunea lor. Își înscrie fantasmele în cadrul delimitat de SF-ul clasic al vârstei de aur, pe care îl ridiculizează
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
embrionare. Toate aceste atitudini, orizonturi, accente, inițiative răzbat În pofida presiunii ce-o exercită conștiința asupra lor, ca de sub humă, În lumina de deasupra” (Trilogia culturii, 1969). Μ Tot ceea ce nu reușește să obțină atributul de „consecvent” se transformă, treptat, În arbitrar (În hazard). Dar, paradoxal, acel ceva care se complace În „Întâmplător” are proprietatea de a Încerca imposibilul... (sau, altfel spus, cunoaște farmecul aventurii). Μ Ceea ce ne Încântă mereu la un copil este disponibilitatea lui de a reacționa, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tonalitățile afective și morale sînt deodată inversate. Dincolo de ambivalență, dincolo de fluiditate, există totuși ceea ce avem dreptul să numim o logică un anume fel de logică a discursului mitic. Acesta, într-adevăr, nu depinde nici de ceea ce este neprevăzut, nici de arbitrar. Așa cum imaginile pe care le proiectează visele noastre se mișcă mereu într-un cerc strimt, fiind supuse unor legi destul de ușor de definit, de altfel ce țin de repetiții și asocieri, la fel și mecanismele combinatorii ale imaginației colective par
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cea de-a doua evidențiază felul în care tocmai sistemul relațiilor de clasă determină funcționarea acțiunii pedagogice și a sistemului de învățămînt (baza de clasă a practicii educaționale). Reproducția culturală este cu putință după Bourdieu și Passeron datorită unui "dublu arbitrar" al "violenței simbolice": 1) selecția valorică a conținutului învățămîntului și 2) impunerea asimilării acestor valori selectate. Orice clasă socială susțin cei doi sociologi francezi are un anume capital cultural și "arbitrarii culturale" proprii; prin școală însă se transmit numai cele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unele calcule precise, fondate pe aceste relații, sunt verificate experimental, de la talia atomului pînă la parametrii tehnici ai marilor acceleratoare de particule. În mod analog, Lupasco arată că acceptarea principiului terțului inclus, depar-te de a conduce la imprecizie, la arbitrar, la haos, conduce la un formalism logic precis și predictiv. În concluzie, filosofia lui Lupasco are ca punct de plecare fizica modernă și logica axiomatică, ceea ce o singularizează în contextul actual. Rezultatele cele mai generale ale științei pot și trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și efectelor religiei a fost transpusă în câmpul sociologiei culturii de către Bourdieu, care, dintre sociologii contemporani, se înscrie pe deplin în această tradiție "critică". Mai întâi, împreună cu Jean-Claude Passeron, el a propus înțelegerea școlii ca loc de impunere a unui arbitrar cultural. Bourdieu a refuzat întotdeauna să separe sociologia culturii de sociologia educației. Cultura transmisă în societățile noastre industriale este cultura școlară: Suntem încă într-o fază în care este absurd să separăm sociologia educației de sociologia culturii. Cum se poate
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
socialului care consideră că "lumile sociale" sunt, desigur, "mai mult sau mai puțin integrate", dar insistă mai ales pe caracterul lor "segmentat" și pe coexistența lor. Perspectiva interacționistă a lumilor nu este interesată de problema impunerii de sus a unui arbitrar. Aici, cultura populară sau lumile cel mai puțin integrate pot fi studiate ca atare, în autonomia lor relativă (în cadrul unui comunitarism politic, un fel de transpunere a segmentării piețelor), ceea ce înseamnă respingerea paradigmei câmpurilor, potrivit căreia raporturile între grupuri și
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Howard Becker, 1988, pp. 154-155, 356 și 383. "Natura sau esența obiectului nu rezidă, în mod misterios, în el însuși, ci depinde de felul în care este definit de cel care-l numește." Anselm Strauss, 1992, p. 22. Ideea unui arbitrar nu-i satisface nicidecum pe susținătorii unei abordări raționaliste a socialului, care caută rațiunile pentru care ceva are sens pentru actori. Nu ajunge să se spună că "asta are sens" (pentru o lume sau într-un context particular), trebuie să
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
249, 258, 262, 288, 300. Angajare, 113, 120, 156, 175, 279, 284. Animare socioculturală 153, 199, 207. Anomie, 156, 185. Anonimat, 184. Antreprenor de morală, 294. Antropologie culturală, 7-9, 17, 24-28, 39, 42, 86, 90, 92, 105, 236, 274, 299. Arbitrar cultural, 150. Arheologie, 205. Arhivă, 81, 95, 200, 205, 208, 228, 232, 238. Artă, 7, 9, 12, 21-23, 26, 30-31, 37, 46, 48, 50-54, 63, 65, 72, 76-77, 95, 106 125, 129, 134, 139, 147-149, 151, 162, 165-168, 170, 173-174
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru frați în limba maghiară și chiar o segmentare neomogenă a spectrului culorilor:vechii celți / vs/ de limbile actuale). Salutînd definirea semnului ca arbitrar, Émile Benveniste (1939, Nature du signe linguistique) îl contrazice însă pe Saussure în interpretarea noțiunii de arbitrar pe care o corelează relației semnificant/referent (cf. celebra frază saussuriană "Cuvîntul cîine nu mușcă") și nicidecum legăturii semnificant/semnificat care este o relație necesară, o "consubstanțialitate". De fapt, însuși Saussure evidențiase indisociabilitatea celor două entități ale semnului în pregnanta
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spunem că el este nemotivat, adică arbitrar în raport cu semnificatul, cu care nu are nici o legătură naturală în realitate" (CLG:87). Concepția formală, nu substanțială asupra limbii exclude orice posibilitate de evocare a substanței pentru a defini semnul; or, noțiunea de arbitrar introduce în mod insidios substanța în momentul în care evaluează natura relației dintre semnificantul /bou/ și semnificatul "bou". După Benveniste, lingvistul genevez s-ar referi implicit la realitate, la lucrul exclus de modelul bipolar; arbitrară nu ar fi decît relația
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spiritual general”. Cartierul Primăverii... e, structural, o parodie de roman, o compunere analoagă (cu toate marcantele diferențieri) Țiganiadei lui Ion Budai-Deleanu. O scriere cu un caracter esențialmente satiric, indicat printr-un motto din Iuvenal: „Difficile est non satyram scribere”. Preludată arbitrar de trei texte fără adeziune, materia „epică” e distribuită în șase capitole, fiecare având în frunte, cu efect violent antifrastic, citate din Stalin și din Ceaușescu. Subiectul nu excelează prin coerență, iar caricatura, de data aceasta orientată altfel, este excesivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
1965, cuprinde texte de factură poetică și fantezistă, anunțând încă de pe acum un anume mod de vizualizare a lumii. Povestirile din volumul Nu se poate preciza (1967), extrem de concise, pendulând între candoare și cinism, introduc într-o lume dominată de arbitrar și absurd - un tip de absurd care este totuși dus uneori prea departe și din această cauză își pierde din efect, naturalul având tendința de a deveni teatral. Aluziile politice sunt evidente, dar jocul apare câteodată forțat. Ceea ce atrage în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
rezultând egalitatea:(5) respectiv (6) sau introducând masa aparentă (7) Separând variabilele și integrând după regruparea termenilor se obține: (8) în care, c1 - concentrația particulelor la nivelul - concentrația particulelor la nivelul x2. Considerân pe x1=0, drept nivel de zero arbitrar, la care concentrația c1=c0, neglijând indicele 2 se poate scrie: (9a) și deci (9b) Ecuația este cunoscută sub denumirea de legea hipsometrică sau legea barometrică a lui Laplace. Inițial fundamentarea acestei expresii a avut ca scop explicarea repartiției în
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
lui S., Mișcarea sămănătoristă (1933), unde autorul se ferește în mod declarat „să intre în domeniul critic”, i se reproșează „un anumit aer apologetic, ce cadrează mai puțin cu strictețea istoriografului”, de asemenea o „oarecare incertitudine terminologică sau, dimpotrivă, un arbitrar lexical, inutil” (Perpessicius). De interes documentar, prin valorificarea unor documente și informații de arhivă, sunt lucrările cu privire la cultura și literatura din epoca medievală (Matei Basarab, Rafail Monahul, Ion Neculce) sau din secolul al XIX-lea (Nicolae Bălcescu, Ion Creangă, I. L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289729_a_291058]
-
10). A-ți însuși imaginile venite dintr-un nou orizont, a înainta pe un nou teritoriu (p. 13), a înlătura un șir întreg de noi asociații în care răsar mici insule ale limbajului francez (p. 33), a alunga senzația de arbitrar care însoțește aceste noi formații lingvistice, iată în două cuvinte obiectivul urmărit. El este considerabil. Paginile în care autorul meditează asupra noii sale franceze, în care-și explică clepsidra textuală și unde el își compară noua cu vechea sa scriitură
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]